760 matches
-
pumnii în cap, să judece fiecare dacă era cazul, Ce vești mai ai despre urciorul nostru, întrebă el, face în continuare treabă bună. Cipriano Algor își va da cu pumnii în cap, ca pedepsă pentru ce va considera o prostie ireparabilă, dar să sperăm că, mai târziu, când îi va trece furia autopunitivă, își va aduce aminte că Isaura Madruga n-a slobozit un hohot insultător de râs, n-a râs fără milă, nici măcar n-a schițat acel minim zâmbet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un punct critic. Se găsea în fața a două posibilități. Ori să împărtășească descoperirile sale întregului echipaj, ori să aprofundeze singur cauzele. Dacă o alegea pe prima și faptele dovedeau că se înșela ― cum altfel nădăjduia cu disperare ―, provoca o cădere ireparabilă a moralului colegilor săi. Dimpotrivă, nedeclararea a tot ceea ce știu l-ar fi costat blamul general și urmări legale. Dacă lucrurile pe care le știa erau exacte, ceilalți vor afla cât de curând adevărul. Ash, instalat la pupitrul central al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se potrivea profilului clasic al teroristului biologic. Alături, un avocat bărbos din San Francisco, reprezentantul unui grup de protecție a mediului, spunea că Sanger avea să fie judecat și condamnat la pedeapsa maximă permisă de lege. Sanger produsese un rău ireparabil unor specii pe cale de dispariție și pusese în pericol chiar existența acelor specii, prin acțiunile lui. Sanger se încruntă: despre ce naiba vorbea? În continuare, la televizor apăru imaginea unei țestoase și o hartă cu Costa Rica. Se părea că autoritățile fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în oraș, la 10 august, incendiu care aproape că l-a prefăcut în cenușă, pulberăriile și depozitele de muniție fiind apărate cu prețul vieții de soldații mobilizați ce au izbutit să stingă flăcările pârjolului înainte de a se produce un dezastru ireparabil 404. Transformând Varna într-un loc cu totul inospitalier, ce era totodată și infestat de holeră, incendiul a grăbit preparativele aliaților de a părăsi aceste ținuturi și de a porni asaltul împotriva Crimeii. În ședința comună anglo-franceză la nivel înalt
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mine. De ce să nu fiu? m-a întrebat Luke sincer surprins. Eu sunt bun. Sigur că era. Era un om bun, iar odată fusese omul meu bun. Pentru câteva clipe, m-am simțit învăluită de sentimentul dureros al unei pierderi ireparabile. Nu mă așteptam să fiu așa de tristă, am spus. — Eu mă așteptam. — Da? Eram foarte surprinsă. —De curiozitate: de ce ai acceptat să ne întâlnim? —Eram curios. Am vrut să văd dacă te-ai schimbat. Și mi-a fost dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de o singură ciocnire. Nu-i mai rămânea decât 1'50" până la momentul fatal și, cu forța pe care un viitor năprasnic o exercită asupra spiritului nostru, în conștiința lui Homer începu să bolborosească neliniștea. Brusc, își dădu seama de ireparabilul rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru. Căutasem s-o consolez ca să-și regăsească echilibrul. ― Ce-i cu tine, draga mea? În loc să mulțumești cerului că ai scăpat teafără, tu îi faci mustrări? Dar, ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasă, copii mai facem noi, nici o grijă. Știi ca nu-i lucrul cel mai greu. ― Voiam să-l am, susținea ea, îmi făurisem atâtea nădejdi. Mai bine aș fi murit. Nu știu ce are să se întîmple cu mine... ― Aimée, iarta-mă că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-ți sorb aerul. Atît! Dacă te găseam aș fi ieșit din groaznicul tunel în care orbecăiam, pașii mei apucau poate pe alt drum. Dar nu erai acasă. Am sunat zadarnic o jumătate de oră. Ca și când părea de neînchipuit și ireparabil să lipsești în ceasul acela, m-a invadat o descurajare vecină cu moartea. Picioarele mi s-au muiat din genunchi și m-am sprijinit de gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zăresc pe Ion Pop că întinde piciorul pe scăunelul celuilalt lustragiu. Vreau să-l salvez și-l trag de mână. Ion Pop nu înțelege. N-a fost martor la pățania celorlalți doi și mă privește descumpănit. Vrea să plece, dar ireparabilul s-a produs. Turcul i-a pus pe bombeul pantofului puțină cremă. Ion Pop se decide să se lase servit "gratis". Și scena se repetă. Numai că Ion Pop, încăpățînat, se ține tare. Timp de zece minute, până la venirea autobuzului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
socotită (eu nu sunt în stare de afirmări în vînt.) că dacă ar muri ea, m-aș omorî. E insuportabilă viața fără Ioana, în absența ei nu m-a susținut decât gândul că, orice s-ar întîmpla, nu e nimic ireparabil atât timp cât mai trăiești. Și totuși, aceasta nu e de ajuns. Accepta în feluri deosebite mărturisirea mea sinceră. Sau, venea transfigurată în brațele mele: "Sunt fericită, iubitule, totul se va schimba, sunt nebună, nu lua în seamă vorbele mele", dar alteori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să alerteze întreg orașul! Medicii ar fi dat buzna, curioșii de tot soiul, aidoma; poliția ar fi fost pe urmele sale zi și noapte, fiindcă un asemenea ins neobișnuit putea - cu siguranță - să comită o seamă de lucruri grave, multe ireparabile. Și cumpărăturile deveniseră o problemă. Precaut, studia magazinul din prag: prefera locurile aglomerate, ferindu-se să se apropie prea mult de oglinzi și de galantare. Colegul său de birou urma, a doua zi, să plece în concediu, așa că G. nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și nu la modul ei de exprimare literară - ce nu are cusur! Veți găsi o cale tot atât de antrenantă ‐ la prima vedere vorbindu‐se despre niște bețivani - dar niște bețivani surprinzător de lucizi și de docți - supuși și ei deznădejdii în fața ireparabilului sfârșit, care să le scuze decăderea? Aici cădem într‐o filozofie cândva la modă, susținută cu brio de‐a lungul mileniilor. După atâta îndoctrinare cu morala proletară, a venit oare timpul ca omul să mai cunoască și altă filozofie, mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
Craiova, asta l-a amuzat; a desfăcut-o calm, fără să sfâșie plicul. Dragă Vasile, Te Întrebi, desigur, ce m-a Împins să alerg prin oraș noap tea, după tine, să te urmăresc, dacă vrei, ca să te Împiedic să comiți ireparabilul. Îți spun că nu știu. În general, nu sunt un om onest cu ceilalți, și asta din lașitate, o lașitate care m-a ajutat Întotdeauna să nu intru În conflict direct cu mitocanii, cu nemernicii. Îmi aduci aminte de adolescența
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că a învins acolo unde el a pierdut. La fel strigaseră tribunii și soldații pe malul Rhenus-ului. Cu câțiva ani în urmă, o legiune fusese masacrată până la ultimul om într-o pădure care pentru Roma avea să devină simbolul dezastrelor ireparabile: Teutoburgus. — Tiberius, spuse Cremutius Cordo, n-a reușit, nu spun să-i salveze, dar nici măcar să îngroape morții. Iar acum la Roma se povestește cum Germanicus l-a învins pe Arminius și a recucerit Teutoburgus. Oamenii spun că, după șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu le venea să creadă; din cauza nesăbuinței lor, percepeau cu greu realitatea; Gajus, în schimb, se închise în camera lui, cuprins de o spaimă lucidă: descoperise că până și viața cea mai lipsită de primejdii putea fi tulburată de evenimente ireparabile. Sosi, epuizat de o călătorie rapidă, un medic bătrân, faimos, de la curtea lui Abgar din Edessa, îl vizită pe bolnav și, retrăgându-se împreună cu ceilalți medici și cu prietenii lui Germanicus, declară: — Am mai văzut otrava asta, cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se întoarse acasă cu privirea în pământ. Se gândi la imensa putere pe care o avusese tatăl său: să dezlănțui cu un gest opt legiuni. Și totul se risipise; nu putea nici măcar să treacă dincolo de cordonul de pretorieni. Ce greșeală ireparabilă fusese supunerea față de Tiberius! Cum trebuie să fi râs în taină uzurpatorul și mama lui! Pumnii îi erau strânși, unghiile intrau în carne. Zaleucos îl urma tăcut - nu mai găsea în mintea lui, citate din istorici sau filosofi. Murmură: — Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzu că sosise momentul să-l introducă pe medicul acela celebru și foarte scump, care auzise cuvintele chinuite ale lui Tiberius la Capri. Acesta declară, cu autoritatea științei: — De mai multă vreme, în strălucita minte a împăratului se produseseră stricăciuni ireparabile. Nimeni dintre cei prezenți, care nu-l mai văzuseră pe Tiberius de ani de zile, nu putea să-l contrazică. Un senator ceru ca testamentul să fie declarat nevalabil. Debusolați, senatorii discutară un timp, apoi, privind spre manevrele cohortelor pretoriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mai mult chiar, părea că moartea Drusillei îi provoca mai degrabă mânie decât durere; nu o pierduse pe femeia iubită, ci i se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe lașii aceia în fața întregului imperiu, declară că îi ierți. Nu-i putem lovi pe toți deodată, dar dacă le spui tuturor povestea, dacă toată Roma o va ști, viața lor publică s-a sfârșit. Împăratul se hotărî. Decizia lui ireparabilă a intrat în cărțile de istorie printr-o singură frază, de o ingenuitate disperată: Oderint dum metuant, să asculte și să știe, ca să le fie frică. Îi convocă pe senatori. Așteptă ca, după sosirea lui și salutul ritual, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrut să i-o spună, ca pe o rugăciune, însă tăcu. Simțea mângâierile acelea, una câte una, singura legătură fizică umană care-i mai rămăsese. Deodată își spuse că lectura publică a documentelor secrete ale lui Tiberius fusese o greșeală ireparabilă. Era un gând foarte limpede. „Trebuia să le ascund, să-i arestez pe vinovați unul câte unul, în liniște, așa cum i-a distrus Tiberius pe populares.“ În clipa următoare își spuse însă că ar fi fost imposibil, pentru că senatorii votaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imediat cum mâinile ei se retrăgeau pentru a-l înveli cu o pătură subțire. Nu se mișcă. Greșeala nu mai putea fi reparată. Nici unul dintre cei care își auziseră numele în acea zi nu avea să se liniștească. „O greșeală ireparabilă, o greșeală a tinereții; pentru că eram tânăr, credeam că durerea mea, nevoia mea de dreptate, iertarea mea stupidă aveau să-i impresioneze pe senatori. Însă durerea altuia nu provoacă decât teama că acela se va răzbuna sau enervare pentru că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vom rosti sentința de damnatio când trupul lui va fi cald încă. Pentru Senatul roman, damnatio memoriae - condamnarea, ștergerea amintirii unui om și a faptelor sale din istoria secolelor viitoare - era, după moartea fizică, arma politică cea mai răzbunătoare și ireparabilă, aproape magică. Potârnichile fură abandonate în farfurii. Asiaticus porunci: — Imediat, în întreaga Romă trebuie să se dezlănțuie furia. Servitorii voștri, clientes, oamenii de joasă speță din Suburra vor ieși în stradă, vor dărâma statuile, vor sparge lapidariile. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Callistus rosti numele lui Claudius, bătrânul înspăimântat care purta numele familiei imperiale, dar nu avea și caracterul predecesorilor săi și, prin urmare, având în vedere mediocritatea sa, putea să atragă voturile tuturor senatorilor. Asiaticus, care privise furios acea ultimă mișcare ireparabilă, declamă: — Să-i liniștim pe populares cu un descendent istoric și să-i mulțumim pe optimates cu un imbecil. O spuse în sens ciceronian: un personaj josnic și lipsit de energie, exact omul de care era nevoie. Pe când vorbea astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aducă coșul cu fructe în care stă încolăcită vipera, creată de pictorul Henri Dejussieu în aceeași perioadă, aflată astăzi la Muzeul din Chalon-sur-Saône. Sau regina stând întinsă pe pat, care, întocându-și disprețuitor capul, își lipește de sân, într-un gest ireparabil, gura larg deschisă a viperei, reprezentată de Reginald Arthur. Sau trupul femeii moarte, reprezentat de Jean André Rixens, în prezent la Muzeul din Toulouse, din care s-a păstrat doar mâna superbă atârnând la marginea patului. Puține portrete autentice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri definitive trebuie să luăm numai după o îndelungă chibzuință, asta pentru a evita dureroasele pierderi ireparabile. Iubirea sinceră, devotată este una dintre căile care conduc spre adevăr. Dacă pământul nu simte căldura și dragostea inimii și brațelor muncitorului, nu se grăbește să cedeze din bogăția tăinuită în adâncul său... Grăbiți unii dintre noi să o ia
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]