714 matches
-
relații privilegiate cu persoana În discuție (cu șeful statului); P Îi transmite acest lucru lui H, nu atât prin mijoacele verbale folosite ( Nu mai discutăm despre acest subiect), cât mai ales prin combinarea Într-o Țesătura semiotică unică și 17 irepetabilă a semnelor vocale cu cele ale expresiei feței și cu cele ale expresiei privirii. Nici P Însuși nu ar putea verbaliza propria lui stare pentru simplul motiv că ea nu are o formă bine definită, nu are o formă care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
realitatea vie a limbajului vorbit În acțiune” <ref id=”59”> Ibid., p 307 referință </ref> - (traducerea mea). Un enunț nu poate fi detașat de contextul situației sale deoarece, Împreună, ele formează un Întreg, din punct de vedere semantic, unic și irepetabil. Alterarea acestei relații indestructibile nu Înseamnă altceva decât Îndepărtarea de semnificația reală a enunțului, care este strict dependentă de factori extralingvistici: „O propoziție, rostită În viața reală, nu este niciodată ruptă de situația În care a fost enunțată. Doarece fiecare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o fază ulterioară a studiului, filosoful ajunge la concluzia că, de fapt, toate actele de limbaj au o natură performativă, explicită sau implicită) nu se poate anticipa; ea este dependentă de un context mult mai complex, care este unic și irepetabil, și deci imposibil de a fi clasificat. Austin nu definește conceptul de circumstanțe, dar lasă să se Înțeleagă că acesta sar referi la poziția/statutul participanților la actul de limbaj, la anumite proceduri convenționale pe care aceștia trebuie să le
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
acesta nu trebuie privit ca un simplu produs, static, ce conține o semnificație codată ce urmează a fi decodată după un set predictibil de norme gramaticale ( Într-un sens foarte larg), ci ca un produs cu o dinamică internă, unic, irepetabil, optim interpretabil doar În interiorul interacțiunii continue dintre participanții la actul de comunicare. Emițătorul și receptorul sunt ființe dinamice, care se află În această stare procesuală permanentă inclusiv pe durata emiterii - receptării mesajului, cu alte cuvinte, mesajul poate suferi modificări, ajustări
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de organizare psihică, datele temperamentale <ref id=”81”> Ibid., p. 90 referință </ref>. Aceleași semne-vehicul puse În raporturi inedite, atât cu alte semne verbale, cât mai ales cu semne para și non verbale, raporturi create printr-o combinație unică și irepetabilă a coordonatelor interne, creează sensuri unice ale enunțurilor ce pot fi interpretate optim doar În contextul general al producerii lor și doar de către receptorul căruia enunțul i-a fost, intenționat, adresat. Emițătorul și receptorul capătă o greutate mult mai mare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
J. La Pragmatique apres Grice: contexte et pertinence, www.unige.ch/senses/linge/moeschler/publication pdf/gric .pdf, p. 7 referință </ref> . Intenția este o stare mentală, prin urmare o stare unică pe axa timpului, generată de un complex unic și irepetabil de factori interni și externi; ea nu poate fi recuperată decât În contextul manifestării ei. A deduce intenția Înseamnă a parcurge un proces inferențial de interpretare. Ce anume face ca interpretul să nu accepte semnificația literală (obținută prin simpla decodare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
seama că semnul/semnele produse de emițător sunt intenționat adresate lui, interpretului dovadă incontestabilă că, În teoria pertinenței, contextul este așezat la temelia procesului de interpretare. Un enunț este generat de o intenție care este o stare mentală unică și irepetabilă, ce nu poate fi captată decât dacă interpretul este martorul indicilor, unici și irepetabili, produși de emițător, adică dacă el, interpretul, receptează enunțul În contextul producerii lui. Interpretul nu purcede la prelucrarea enunțului, decât dacă este sigur că acesta Îi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
că, În teoria pertinenței, contextul este așezat la temelia procesului de interpretare. Un enunț este generat de o intenție care este o stare mentală unică și irepetabilă, ce nu poate fi captată decât dacă interpretul este martorul indicilor, unici și irepetabili, produși de emițător, adică dacă el, interpretul, receptează enunțul În contextul producerii lui. Interpretul nu purcede la prelucrarea enunțului, decât dacă este sigur că acesta Îi este adresat lui, fapt ce se poate constata doar dacă el, interpretul, se află
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
că „putem cunoaște fenomenul psihic morbid, dar nu-l putem înțelege întrucât el este o experiență sufletească strict individuală și personală, interioară, a fiecărei persoane”. El poate fi comunicat, știut, dar va continua să rămână de „neînțeles” fiind unic și irepetabil, propriu, exclusiv subiectului care-l trăiește. Apare însă un aspect nou, deosebit de important, legat de persoana psihopatologului, a cercetătorului fenomenelor psihice morbide. Psihopatologul trebuie să aibă, în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de mai sus, centrul individual al persoanei oferă trăirilor sufletești anumite conținuturi intenționale ale căror interdependențe spirituale interne reprezintă însăși noțiunea de „istorie a vieții interioare”. În această succesiune de experiențe trăite poate fi urmărită o corelație istorică unică și irepetabilă, a cărei înțelegere se realizează prin întoarcerea ei către persoana spirituală individuală. Datorită acestei întoarceri, se construiește în decursul vieții un sistem de importanțe și raporturi de importanțe, de care depind anumite trăiri particulare oferite ca posibile unui om. Psihiatria
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Obiectul Științelor Umaniste este omul, dar nu „omul abstract” cu sensul de „conceptul de om”, ci „omul viu” sau „omul în carne și oase”, înțelegând prin aceasta omul determinat „în sine” și „pentru sine”, cu o identitate precisă, unică și irepetabilă. Aceasta este persoana umană. Gândirea umanistă re-așează în centrul problematicii sale omul considerat ca „ființă personală”, separându-l definitiv de „lucrurile materiale” cu caracter impersonal cuprinse în seria phyché-ului și reevaluând în felul acesta, seria phyché-ului. Acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din imposibilitatea individului de a realiza artefacte definitive și identic repetabile, datorită condițiilor sale exterioare și interioare. În actul creației științifice și artistice, această imposibilitate este transformată în virtute, în posibilitatea de a contrapune lumii reale o lume creată și irepetabilă (antropocosmosul), care, prin relația cu o anumită limbă, se particularizează potrivit trăsăturilor ei (prin structurare în glosocosmos). Fiind și o construcție subiectivă, glosocosmosul se realizează în infinite configurații, fără ca vreuna dintre ele să coincidă cu cosmosul. În analizele de acest
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
procesul progresiv de conceptualizare a libertății, străbătând itinerariul cuprins între adeziunea pasivă la impulsuri și adeziunea activă la valori . O primă interpretare este cea în care apare LIBERTATEA - SPONTANEITATE . Ea este prezentă la gânditorii care identifică libertatea în actele unice, irepetabile, izvorâte din impulsuri vitale sau emoționale, sustrase constrângerilor exterioare și inanolizabile rațional. Este libertatea - capriciu, libertatea bun - plac, sau mai precis, acea „liberte - jaillissement’’ (libertatețâșnitură) exaltată de Bergson în Eseuri asupra datelor imediate ale conștiinței, cap.III . Libertatea este considerată
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
vremii pe care l-a publicat Dan Petrescu, în nr. 91 din 1982 sub titlul neobișnuit de "Senzaționala relatare a sorei sinucigașe Geanina despre care s-a scris și la ziar". Ca un clipit complice cu acele timpuri stranii și irepetabile, ca o reverență față de întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar fi plăcut să preiau, pentru acest volum de publicistică, titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scurs În mici experiențe banale și - din perspectiva imensei decizii a sinuciderii - insignifiante. Superinflamat, ego-ul scriitorului sinucigaș visează doar comunicarea (și comuniunea) cu marile categorii. Experiențele sale stau, toate, sub zodia excepționalului și, cu un rictus pervers, În aceea a irepetabilului. Există o etică a sinuciderii, după cum există și o estetică a ei. Dacă problematica morală a sinuciderii e pusă pentru prima oară de creștinism, devenind o „temă” a filozofiei, „estetica” ei conotează mai degrabă patologicul. Sinuciderile spectaculoase, „frumoase” ca execuție
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fără formă, posibilitatea Însăși devenită real. Din perspectiva unei filozofii a creației, jurnalul e reflecția mediată a conglomeratului de senzații și imagini numit realitate. Orice jurnal dobândește o identitate materială, o formulă care-l face inconfundabil și, În același timp, irepetabil. S-a observat de multă vreme (Béatrice Didier 1, Michel Foucault 2) că principalul adversar al jurnalului intim este timpul. Timpul, care se opune, pe de o parte, persoanei și, pe de alta, scriiturii. „Genetica literară” aplicată În studiul jurnalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cuprinderii precise a ceea ce, trăind, și-a adjudecat: elaborarea insesizabilă a unui „câmp de existență și acțiune”31. Adică acel obsedant au jour le jour care, oricât ar părea de tern și monoton, se ordonează după o lege proprie și irepetabilă. Astfel Încât, jurnalele intime, departe de a se asemăna prin sentimentele analizate, prin faptele relatate, rămân străine de orice standardizare. Proiectul jurnalului intim scapă acestor determinații mărunte. Scapă chiar și tipului caracteriologic al celui care-l scrie 32. Imaginea sa generică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
profundă transfigurare. Motivul pentru care Dumnezeu îl cheamă din nou pe Abraham este acesta: pentru ca Isac să se poată naște cu adevărat de sus, ca fiu unic, nu atât ca fiu unic al lui Abraham, ci unic în sine, adică irepetabil. Lui «iată-mă» al lui Abraham îi corespunde o poruncă precisă, «mergi (literal.: lek leka)», poruncă pe care o primește și la începutul itinerariului său de vindecare (Gen 12,1), stimulându-i credința. Autorul Scrisorii către Evrei comentează astfel: «Prin
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pe care cineva își scrie propria viață, transformând-o într-un fragment muzical armonios și sublim. O astfel de experiență personală, așadar, poate dovedi tuturor că fericirea, lipsită de manii și perfecționisme, este la îndemâna oricui într-un mod unic și irepetabil. Se cuvine să menționăm în această circumstanță o utilă cugetare a unui psihanalist acut și experimentat precum Carl Gustav Jung, care afirmă: «Asistăm la apariția problemei iubirii, care este una dintre gravele suferințe ale umanității și față de care nimeni nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și salvării culturale cu orice preț se poate dovedi tot practic vorbind la fel de periculoasă, mai ales prin aspectele sale politice. în astfel de cazuri, de mare dilemă și îndoială, nu există de fapt decât răspunsuri și soluții strict individuale și irepetabile. Căci la fel de justificate pot fi și mărturisiri riguros în sens contrar, de altfel și ele frecvente. Iată doar una, și ea de publicitate recentă, a lui Camil Demetrescu: Mă simt vinovat de mândria în care am fost crescut și care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nu mă interesează polemica personală. Mulți din acești filozofi ai istoriei, ai legității, s-au reciclat. Inutil să le mai demonstrezi că singura lege în istorie este că nu există în realitate nici o lege a istoriei. Totul este o succesiune irepetabilă și ireversibilă de evenimente singulare. Lucrul acesta îl știa la noi încă A.D. Xenopol când distingea între fapte de repetiție și de succesiune. Din care cauză, în treacăt fie spus, nu cred deloc într-o restaurare integrală, de esență, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
numai tendințele amintite, dar indică și un adevărat program de studii. Cărțile autorului nostru sunt de prim ordin, cu multe titluri americane și românești. Dintre cele din urmă vom aminti, deocamdată, doar ultimele două apariții: Fantoma lui Gheorghiu-Dej (menționată) și Irepetabilul trecut 8. Ele sunt cu totul reprezentative pentru ceea ce începe să devină, efectiv, politologia românească. Ne preocupă stilul, metodele, direcțiile de cercetare, sfera de preocupări, inventarierea problemelor de bază și, bineînțeles, poate chiar prioritar, rezultatele. Despre toate aceste aspecte doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
românesc a fost cel mai rău din Est (în acest sens am aminti și de o altă lucrare a sa, Condamnați la fericire 9). Dar că acest comunism se află în același timp în situația istorică paradoxală de a fi irepetabil (în definitiv, am adăuga noi, toate evenimentele istorice sunt irepetabile, fapte de succesiune, cum spunea și bătrânul A.D. Xenopol) și de a supraviețui sub diferite forme. Altfel spus, marxismul a eșuat 10, reușind, totuși, să se camufleze, să se metamorfozeze
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sens am aminti și de o altă lucrare a sa, Condamnați la fericire 9). Dar că acest comunism se află în același timp în situația istorică paradoxală de a fi irepetabil (în definitiv, am adăuga noi, toate evenimentele istorice sunt irepetabile, fapte de succesiune, cum spunea și bătrânul A.D. Xenopol) și de a supraviețui sub diferite forme. Altfel spus, marxismul a eșuat 10, reușind, totuși, să se camufleze, să se metamorfozeze, să se regenereze chiar (toate formulele au o parte oarecare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deci stereotipe. în timp ce cultura de tip individual este prin excelență diferențiată, personalizată și potențial originală. Fără a contesta realitatea și semnificația antropologică a culturilor de tip primitiv-colectiv, marele capodopere ale culturii universale sunt, prin excelență, semnate, nu anonime, profund originale, irepetabile și riguros autonome în structura lor de bază. O mare cultură română nu-și poate propune decât un astfel de ideal. Dificil, dar exemplar și, teoretic vorbind, realizabil. Tradiționalismul și conformismul sunt fatale oricărui efort cultural serios, oricărei creații durabile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]