663 matches
-
totul părînd însă, vai, doar o tristă exhibare publicitară. La Saché, micul castel ce l-a protejat pe Balzac să-și scrie bună parte din operă (fortăreață ce, bineînțeles, nu i-a aparținut mereu hăituitului de cămătari), mă dedau, tactil, irepresibilului histrionism. Ating (nepermins): mulajul verde al mîinii, de o suplețe antagonică masivității trupului, pana de pe masa de scris, perna de pe fotoliul mesei, dar mai ating și... și... șuvoiul bărbătesc dintre picioarele obsedatului curtezan, solidificat de Rodin ca soclu al unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
După momentul vernisajului, vă invit într-un scurt exod. Să mă însoțiți, trecînd printre figurile ilustre ale artei românești moderne, pînă la galeria dinspre Ștrand. Arătînd acum după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a inaugurării pînzele lucrate în ultimii doi ani. Provocatoarele. Vă las pe dumneavoastră să depistați ce și cît a mai rămas din fascinația primă a frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de oameni au explodat în clipa golului victorios, am ajuns imediat în venerabila sală gotică, realmente zguduită de tumultul aplauzelor din finalul pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu m-am simțit defel rușinat de... frivolul transfer. Și un irepresibil post scriptum. Ca să atenuez nota gravă a Retrospectivei mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele din preajma microfonului de vernisaj lucrări cu personaje vivante, lejere, ar spune francezul. Și asta pentru a nu-i supune pe cei prezenți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
După război lucrează la „Scânteia” și la „România liberă” (1944- 1946), e redactor-șef la „Revista literară” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), după care se retrage din presă până la mijlocul anilor ‘60. Acum inițiază, cu o pasiune irepresibilă, „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” (1966-1969). Animator literar de vocație, și-a dedicat o parte însemnată a activității descoperirii de noi talente. Locuiește o vreme la Brașov, apoi la București, pentru a se izola, în cele din urmă, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
au structura dramelor „vestirii” (Verkündigungsdramen) sau „metamorfozei” (Verwandlungsdramen), proprii teatrului expresionist, adică prezintă prefacerea oamenilor în alții „noi”, altfel de cum erau până atunci, sub efectul „jertfei” săvârșite de eroul principal. Psihologia individuală dispare din teatrul acesta, fiind înlocuită de porniri irepresibile, elementare, sub efectul cărora personajele se mișcă. „Mesagiul” („vestirea”) ia forma unor devize cu putere de a contamina oamenii și a le biciui voința, îndreptând-o spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
iluziilor noastre, asemenea ocazii sînt rarisime, în ultimii 60 de ani. (...) Generația Expirată are, din același motiv, o densitate demografică extraordinară. Ea e produsul enorm al unei societăți care nu poate opune comunismului o cultură alternativă, o opinie clară și irepresibilă. România nereușitei culturale sancționată de comunism după 1945 a produs în masă generații expirate. Comunismul și-a făcut, pur și simplu, de cap. El a impus aproape nestingherit prostia, acea stare generală de degradare pe care nu ne-o putem
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai calm, mai așezat, mai puțin tenebros decât este acum. Sigur, dacă îl va ajuta și evoluția realității băștinașe, că el este un tip reactiv. Ai mai amintit două nume, ceea ce eu nu voi face, pentru că am perceput o tendință irepresibilă a cuvintelor de a produce "realități", iar respectivele nume le-aș păstra, mai degrabă, cum și sunt din punctul meu de vedere, într-un fel de spectralitate! Sper că nu cei nenumiți de mine și-au dat cu părerea despre
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
milei. Inginerie financiară, cum a fost denumită printr-un eufemism splendid romănesc postdecembrist. Mila însă are un mecanism tainic, e legată de poveste. Povestea face banii. Nu spunea Augustin în Confesiunile lui că teatrul își datorează succesul tocmai acestei nevoi irepresibile a omului de a compătimi alt om? Ori teatrul e poveste prin excelență. Maestrul din Filantropica însă, mai face un pas: Cine are milă, plătește. Nu doar își lasă banii în capcana întinsă de minți agere de hoți, dar își
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te cheme, / Când între noi stă timpul ca un geam / Și ne privim tăcuți ca în portrete.../ Aș vrea să râd cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
istorie a vieții literare și artistice românești.” Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de ostaș „teterist”, este de fapt tot o suită de schițe, scrise „fără venin” - cum le califică autorul însuși -, nu însă și fără irepresibila vocație a șarjei. Liantul episoadelor (încorporarea recrutului și repartizarea sa la „pifani”, instrucția „de front”, cu stupidele reluări la infinit ale întoarcerilor pe loc, vizita mătușii nurlii care provoacă latențele sexuale ale militarilor, concediul, lăsarea la vatră etc.) îl reprezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
asupra scenei de carnaj se reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră a capului Sfântului Ioan, care exercită asupra ei o atracție irepresibilă, pe care numai forța numinosului o are, ca și în cazul lui Zeus sau a Atenei. Apariția (1876) se organizează astfel dialectic, oferind, pe de o parte, o posibilă soluție de coeziune, de recentrare a câmpului vizual, și, pe de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și o alegorie a morții sau o definiție simbolistă a ei. În aceeași arie simbolistă se află și alte două sculpturi-nuduri: Pe gânduri (ronde-bosse, 34,5 x 10 x 10 cm, semnat și datat pe postament spate: Fr. Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este gestul care conferă tensiune compoziției, Salomeea pare să execute o figură de dans, expunând trofeul fără să se uite la el, ca și cum acesta i-ar inspira oroare sau dezgust, realizând astfel un cuplu de forțe din care rezidă tensiunea irepresibilă a atracției-repulsie. Dincolo de o posibilă influență maillolistă, tema este tratată neconvențional. Pe de o parte, Salomeea ne recomandă spectacolul ororii, pe de altă parte, încearcă să-l țină la distanță, îndepărtându-l pe cât posibil de corpul ei și deturnându-ne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]