2,716 matches
-
pe banca amintirilor. Nu știu omule ascuns dacă să-i las o parte din irisul larg deschis sau numai o petală cea de la sud. Mai este una prelungă îndreptată spre nord mai sunt două îndreptate către răsărit și apus pentru că irisul meu este tot o cruce. Pentru tine omule ascuns scriu, și scriu și scriu acum. Cântecul meu prinde tăcerea și tristețea în brațe ca într-un ikebana elegant uneori răzvrătit în așternerea geometriilor plantelor și mai ales a ierbii. Știi
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului DOAR UN ZÂMBET Zâmbetul- reacție naturală Te întinerește, te înviorează, Este o limbă universală Aduce frumusețe și te conectează La inteligența inimii și a relațiilor sociale... Viața capătă o perspectivă mai bună Îți pictează în iris universuri spațiale Te ridică de la pământ la lună. Un zâmbet larg te întinerește Îi îmbogățește pe cei ce-l privesc Dă odihnă celui ce trudește Îi umple inima de naturalețe și firesc. Zâmbetul nu poate fi cumpărat Nu poate fi
DOAR UN ZÂMBET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368559_a_369888]
-
prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
ÎNCREDERE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ÎNCREDERE Aștept încrezător să vină seara, Cu tine am regăsit primăvara. Privesc spre viitor consecvent, Voi primi fericirea foarte inocent. M-a cucerit miraculosul iris, Care-l purtam mereu în vis! Dormi cu somnul plin de vise, Grație inocentelor albe narcise. Câte cuvinte îmi sunt necesare, Să fii lângă mine din depărtare? Referință Bibliografică: ÎNCREDERE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul
ÎNCREDERE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368561_a_369890]
-
fascinantă a clădirii din față. Încerc să savurez fiecare detaliu... privirea mea parcurge cu nesaț acest neant al paradisului intersecțiilor dintre gingașele arcuri eliptice, cu minunatele trasee parabolice, al delicatelor coloane hiperbolice pe care tronează din loc în loc sfere perfecte. Irisul meu devine originea sistemului de referință, față de care poți calcula orice rază sau lungime de arc, orice suprafață. Clipa devine originea sistemul de referință temporal, momentul în care întorci clepsidra și firele de nisip fin și auriu încep timide să
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
nuk di ț’i them nëse do mundja ț’i shoshis nga sita ț’i tuboj do ți në rërë e në erë të flatrojnë te ty në mendime : të kuptosh pashprehshmërinë 3 umbre fricoase mă pândesc întrebări îngrădite în irisul ochilor tăi o turmă de ciute ce-mi vorbesc fără cuvinte le privesc și-ntuiesc teamă prudentelor căprioare ce-și ciulesc urechile în vânt: să asculte 3 hije të frikshme më përgjojnë pyetje të grumbulluara në irisin e syve tu një
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
ca cerul senin, Eu mulțumit că tu mă iubești. Nu-mi voi simți inima obosită, În ochii tăi de peruzea mă regăsesc, Din orișice parte vor fi priviți, Demonstrează cât de mult te iubesc. Afară plouă, e o primăvară plină, Irișii peste tot în natură au înflorit, Mă bucură originea ta divină, Mereu vei fi ceea ce am prețuit. Referință Bibliografică: PLUTIND PRIN UNIVERS / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
PLUTIND PRIN UNIVERS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368033_a_369362]
-
foc intens, iubito, până-n zori. Că aș putea să pier nu-mi pasă, știe-oricine că tu ești cupa plină ce-o râvnesc: sunt fericit mereu să te privesc strop de otravă ești, sclipind în vii rubine. 17. Poem încrustat în iris ... Tu, briliant încrustat în irisul ochilor mei îmi place liniștea cu care m-ai obișnuit iubirea ta arde în foc molcom nu mai ai nostalgia plecărilor uneori mi te amesteci lasciv printre gânduri și mi-e teama că iar nu
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Că aș putea să pier nu-mi pasă, știe-oricine că tu ești cupa plină ce-o râvnesc: sunt fericit mereu să te privesc strop de otravă ești, sclipind în vii rubine. 17. Poem încrustat în iris ... Tu, briliant încrustat în irisul ochilor mei îmi place liniștea cu care m-ai obișnuit iubirea ta arde în foc molcom nu mai ai nostalgia plecărilor uneori mi te amesteci lasciv printre gânduri și mi-e teama că iar nu am să pot face față
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
tăi Și setea s-o sting cu lacrima timpului ce trece; Să mă răcorești cu suflarea ce-adie-n parfumuri de floare; Când o să-mi fie frig să mă-nvelești cu părul tău de mătase Și să mă speli cu rouă de iriși, curat să mă sui înspre stele. Referință Bibliografică: În palmele tale ... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN PALMELE TALE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367390_a_368719]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ATRACȚII Autor: Alexandru Cosmin Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare
ATRACȚII de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367605_a_368934]
-
Era îmbrăcată cu o rochie de mătasea broaștei verde și strălucitoare și spre picioare linia corpului ei era așa de dulce, încât mi-am dat imediat seama că avea coadă de pește în loc de picioare. Pe cap purta o coroană de iriși galbeni și albaștri de baltă, bătuți cu nestemate de rouă, iar pe piept o broșă care reprezenta un flăcău micuț.” Flăcăul acela semăna cu cei înghițiți de ape. Zâna îl cheamă și el o urmează fără să se scufunde. Pentru
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
dar nu uita să te bucuri.... VI. ATRACȚII, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
atrag - cer și pământ, da și nu. La mine în lume este la fel, există un noi - eu și tu. Citește mai mult AtracțiiNoaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu.Îți las pe bilețele vocea mea mutăsă plutească pe irisul tăufără cută.Respir încet și sacadat.Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea,nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat.Se simte doar mirosulde sare.Într-o lume flămândătu-mi ești gustare.Am fugit o viață
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
în mlaștini și ne-au mințit cu votul,Dușmani de moarte sunt, desi credeam că-s frați.... XIII. PRIN REȚINĂ VIEȚII..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013. "Prin rețină vieții, văd umbrele morții, Irisul albastru se transforma-n lut, Se răresc fotonii din lumina sorții, Nașteri relative mor în absolut. Prin plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește undă, Vreau că odinioară doar un anotimp" A.S ... Citește mai mult "Prin rețină vieții, văd umbrele morții,Irisul albastru se transforma-n lut,Se răresc fotonii din lumina sorții,Nașteri relative mor în absolut.Prin plămâni de cârpa aerul se stinge,Legile de astăzi mâine se-nvechesc,Clipă funerară încă nu m-atinge,Vrea să mă cuprindă, dar
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
mititele, fiindcă Săptămâna are și ea șapte zilișoare. Suzi și Joseph, desigur, mi-au adus și-un mărțisor un trifoi micuț din aur - parte din norocul lor. Mi-a adus și Nicolae ca în fiecare an un buchet frumos albastru, iriși ca de porțelan. Suzanei o orhidee roz cum nici nu te gândești de o privești pare desprinsă dintr-o lume de povești. Alexandru și-al meu frate ne-au oferit trandafiri toate astea demonstrează nesfârșitele iubiri. Referință Bibliografică: VIAȚA / Cârdei
VIAŢA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367081_a_368410]
-
Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm, Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
șir sub umbra lui să-l văd cum își gătește în adierea vântului frunză cu frunză, parcă cântând din violină, un cântec topit în năluci de doriri nebune. Acum, spre sfârșit de mai, sub viforul de tufe galbene-nflorite și iriși pastelați, sau cearcăne de flori deja trecute, privesc de pe această bancă, nestăpânita apă, urmându-și drumul pe lânga malurile înverzite, sau pe lângă unele dumbrăvi pierdute în nimunate aventuri, martori fiind doar norii misterioși și păsările tulburate de îndrăgostiții coborâți în
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
tac și-aștept timidă clipa Când vei veni, de ne-o fi dat vreodat’, Să ne privim în ochi și sub aripa De timp purtat de-un dor însingurat Să sorb acel nectar cules din liniști Ascunse-n limpezimi de iriși dragi Ce-mi dăruiesc mirifice priveliști Și-mbălsămează cu miros de fragi. Sunt doar o fărâmiță de iubire Đin lacrimi zămislită și durere Dar năzuiesc mereu la fericire Te simt aproape, dulce mângâiere. De vei veni îți voi aduce-n
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
nu mai beau pelin. De tine mi-e sufletul plin Iubite, cuprinde-mi cu sufletul gândul Și du-mă departe de lume-ntre stele Cu ruguri de fragi de pe buzele mele Îți dărui iubirea ce-mi frământă lutul. Cuprinde cu irișii ochilor tăi Noianul de dor adunat în tăceri Cu brațul puternic și dulci mângâieri Alungă-mi tristețea și stinge văpăi. Acoperă-mi trupul cu dragostea ta Și lasă-mi speranța să ‘noate spre mal Oprește furtuna, gonește-n aval Durerea
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
umbra deasă pe busturi reci de piatră, altar și rugăciune pe-un capăt ars de cer, colinele vorbesc de vechile ispite și ramuri de mesteceni blestemă gerul crunt, adulmecă jivine fântânile golite, izvoare ce-au secat mai țipă muribund, ai irișilor lacuri cu ghețuri mari, crăpate își lacrimă esența pe drumuri fără rost, semințe de lăstar pe crengile uscate în inimă de țurțuri ,un pustnic fără post. Referință Bibliografică: 13 OCTOMBRIE RECE- Grupaj de poezii cu Ana Podaru / Ana Podaru : Confluențe
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi doresc să reîntorc banala iarnă Ce a plecat furiș sfidând întreaga țară Aș vrea în schimb o simplă primăvară Decât iarna cea mizeră, ploioasă și amară. Aș vrea să zburd printre zambile Dalbi ghiocei, iriși, lalele sau narcise Să petrec clipe efemere incredibil de umile Să mă ridic din somnu-mi greu și fără vise. Mi-s în parcul trist și nu mă pot abține Mă preling ușor curtând bătrâna doamnă Gelatinoasa și subtila iarnă-n
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cubul se rostogolește între liniile de foc ale gândului. În fiecare dimineață îl privesc și îi adaug vârful. Cu degetele înghețate ating candela mereu aprinsă, în memoria timpului netrăit al florilor de trandafir și iris în care unica vină a fost că s-au născut în mocirla uitării omeniei de către omul caracatiță, omul hidră, omul tunel în care fiara atrage mințile amețite de otrava dulce acrișoară a fericirii puterii într-o fracțiune de timp limitat
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
Spiritul pădurii patrona ritualul magic, in irealul tabloului de basm. În centrul flăcărilor, prințesa aproape goală, doar cu un văl de mătase în jurul șoldurilor, stătea nemișcată, privind cu ochi lucioși și umezi bărbatul din fața ei. El o privea fix, cu iris de tăciune aprins. Nu se puteau atinge. Făceau parte din lumi diferite. Linia de jar îi despărțea. Atmosfera încărcată de energii și sentimente fierbinți făcea ca suspinul vântului de vară să le pătrundă trupurile grele de dorințe și așteptări. Patru
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]