749 matches
-
sale. În literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) Criminali psihopatici: tipul orgolios (paranoic) caracterizat prin orgoliu, trufie; comite acte de violență; tipul pervers, nemilos: comite acte infracționale cu multă cruzime; tipul nervos (hiperemotiv) caracterizat prin iritabilitate excesivă: comite acte de conflict; tipul oscilant, agitat și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație: comite acte de violență sau neglijență; tipul schizoid (introvertit) comite acte de imprudență. b) Criminali psihonevrotici : tipul psihostenic caracterizat prin stări de îndoială, teamă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
peste medie și comite acțiuni cu un risc crescut pentru victimă, dar și pentru societate: trafic de femei, falsificarea de bani, uz de fals. Indiferent de gradul de implicare în săvârșirea actului antisociali, criminalii profesioniști prezintă o permanentă stare de iritabilitate, au o accentuată tendință spre vagabondaj și aventuri, ceea ce explică într-o oarecare măsură incapacitatea de a se încadra într-o activitatea socio-profesională susținută, sunt foarte bine ancorați în prezent, sunt mari amatori de alcool, au cutezanță nemăsurată, se supraapreciază
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
presiunea creionului, forma și direcția arborelui; d) particularitățile desenului și semnificațiile fiecărui element în parte: rădăcina, baza trunchiului, conturul și suprafața trunchiului, ramuri, coroană, frunze, flori etc. Impresia de ansamblu a desenelor profesorilor cu reactivitate accentuată la stres trădează rigiditate, iritabilitate, dezordine, vulnerabilitate, instabilitate, impulsivitate, neliniște, oboseală [Anexa 4], iar a celor cu reactivitate scăzută la stres transmit calm, stabilitate, vigurozitate, expresivitate, claritate, armonie [Anexa 5]. Elementele arborilor care ne-au dirijat în constituirea grupei profesorilor cu reactivitate accentuată la stres
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
un conflict manifest care acoperă un conflict subiacent (subteran). "De cele mai multe ori, notează M. Milcu (2005), în viața socială reală conflictul manifest constituie o formă simbolică sau idiomatică a conflictului subiacent (subteran)" (p. 51). Conflictul manifest poate reflecta existența unei iritabilități, unei nemulțumiri, unei nerealizări, unei tensiuni la nivelul relațiilor stabilite între părțile aflate în conflict, ca expresie a unui conflict subiacent nerezolvat. De aceea, ignorarea acestuia din urmă nu poate permite o rezolvare eficientă a conflictului manifest (decât, eventual, temporar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pelin, pedicuță, pir, soc, trifoiște și țintaură, o linguriță la cană. Se beau 2-3 căni pe zi. ACIDITATE STOMACALĂ (DISPEPSIE) Afecțiune manifestată prin arsuri la stomac, dureri de cap, de piept, greutate În stomac, scaune neregulate, picioare reci, puls slab, iritabilitate, greață, balonări și gaze. Ceaiuri cu vetrice, șovârf, magnolie, obligeană, rădăcină de ghințură, trifoiște, unguraaș, lemn amar, mentă dulce, cimbru de grădină, coada șoricelului, stejar alb, frunze de piersic, smirnă, de gușa lupului, fiertură de cărbuni de tei sau de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
la foc. Cataplasme cu rădăcini de hrean ras prin răzătoare, aplicate pe frunte. NEVROZE Denumirea generală prin care se Înțelege o serie de boli psihice care apar datorită unor suprasolicitări, caracterizate prin astenie, cefalee, tulburări de somn, tulburări neurovegetative, anxietate, iritabilitate etc. Tratamente indicate: INSOMNII Infuzie de rădăcini de valeriană, o linguriță la o cană de apă fierbinte, care se bea seara, la culcare. Infuzie cu flori de tei, 1-2 lingurițe la o cană cu apă clocotită. Se beau 2-3 căni
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
apar pe piele. NEVRALGIE: sindrom dureros, localizat pe traseul unui nerv, al cărui nume Îl poartă (de exemplu: nevralgie facială, intercostală, sciatică etc). NEVROZĂ: boală psihică ce apare datorită unor suprasolicitări, caracterizată prin astenie, cefalee, tulburări de somn, tulburări neurovegetative, iritabilitate, anxietate etc. OBEZITATE: creșterea exagerată a greutății corporale. Greutatea ideală normală este egală cu cu atâtea kilograme câți centimentri În Înălțime peste 100 are persoana respectivă. ORGELET: numele dat unui furuncul localizat pe marginea pleoapei, la rădăcina unei gene, el
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
real sau imaginar; - ostilitate indirectă de nivel mediu; - violență fizică de nivel ridicat; tendința sau chiar folosirea violenței față de alții; - suspiciune de nivel ridicat, proiectează propria ostilitate asupra celuilalt, teama că ceilalți vor să-i facă rău; - nivel ridicat de iritabilitate; - ostilitate verbală de nivel ridicat; exprimarea sentimentelor față de ceilalți prin țipete, ceartă, amenințări verbale, critică exagerată; - nivel înalt de traumă; - temperament preponderent sangvin; - potențial ridicat de depresie (se impune tratament de specialitate); - nivel ridicat de coping; - nivel slab empatic; - intelect
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Inculpata descrie cu mult sânge rece, în detaliu, lupta dintre ea și frate, în fapt omorârea fratelui. În timp se pare că inculpata a acumulat multă ură, multe resentimente împotriva fratelui, ceea ce a dus la creșterea stării de anxietate, de iritabilitate, de ostilitate a inculpatei. Ea s-a răzvrătit împotriva „haiducului”, și-a omorât modelul. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de omor: - determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nivel mediu spre slab al acceptării de sine; - nivel ridicat de depresie; - nivel înalt de traumă; - nivel mediu de coping; - nivel ridicat de negativism; - resentimente la un nivel ridicat; - ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - agresiune fizică - nivel ridicat; - suspiciune, iritabilitate, instabilitate, ostilitate verbală - nivel ridicat; - intelect elementar, operativitate scăzută; - afirmativă, sigură pe ea, independentă, tendință la duritate, agresivitate, autoritarism - nu recunoaște autoritatea altuia; - egocentrică, rigidă, interesată de viața lăuntrică; - oscilează între a fi practică, a nu face nimic la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Concomitent, se pot instala stări de neliniște, anxietate, agitație și tulburări de conștiință. Tulburări psihice pot fi produse, experimental, prin deprivarea unor subiecți de somn. Suprimarea somnului, se manifestă prin modificări ale electroencefalogramei, dar și prin stări de neliniște, anxietate, iritabilitate, agitație sau stări confuzionale. Una dintre metodele cele mai cunoscute de producere a unor tulburări cu caracter reversibil din sfera funcțiilor neurologice (anestezii, parestezii, contracturi, paralizii, afonii etc.) sau a funcțiilor psihice (bizarerii, automatisme, crize de diferite aspecte, puerilism etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
O altă metodă constă în deprivarea somnului. Subiecții voluntari sunt împiedicați să doarmă. Suprimarea somnului va duce la importante tulburări ale ritmului psiho-biologic, a alternanței „somn-veghe”, cu consecințe imediate asupra stării psihice a subiecților. Apare o stare de neliniște anxioasă, iritabilitate, labilitate emoțională, dificultăți legate de operațiile mintale, gândire, memorie, atenție, tulburări de conștiință etc. Reinstaurarea somnului și revenirea la bio-psiho-ritmurile normale, vor restabili starea de echilibru psihic. Metodele „deprivării senzoriale” și a „deprivării somnului fiziologic” sunt în primul rând metode
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dupuytren (1832) și Erichsen (1868), referitor la stări patologice care însoțeau afecțiunile somatice. Beard (1869) introduce termenul de „neurastenie”, adoptat ulterior și de către Kandinski (1890) și Benon (1928). Din punct de vedere psihopatologic sindromul astenic se caracterizează prin următoarele: a) Iritabilitate: o stare de labilitate emoțională, ușurința cu care se produc și se manifestă afectele, imposibilitatea bolnavului de a-și putea stăpâni sau controla expresiile mimice și comportamentale. Susceptibilitate crescută, reacții de mânie la conflicte adesea minore, Impresionabilitatea crescută, sentimentalism și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a-și putea stăpâni sau controla expresiile mimice și comportamentale. Susceptibilitate crescută, reacții de mânie la conflicte adesea minore, Impresionabilitatea crescută, sentimentalism și plâns facil. Aceste manifestări clinice au tendința de a dispărea cu ușurință. b) Slăbiciune: are caracter de iritabilitate cu fenomene de epuizare psihică, apatie, astenie fizică și intelectuală, apariția oboselii care se instalează ușor, nemotivat și este de durată; dismnezie de evocare, dificultate de concentrare a atenției și de înțelegere a unui raționament complex, scăderea notabilă a capacității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sindroamele psihopatice sunt alterări sau trăsături anormale de caracter (caracteropatii) care se manifestă în activitatea voluntară a individului, în relațiile acestuia cu lumea și cu el însuși. Ele se caracterizează prin dizarmonie, dezechilibru, instabilitate psihică, labilitate emoțională, nesiguranța de sine, iritabilitate și nestăpânirea reacțiilor afective și comportamentale, tulburări ale nevoilor sexuale, tulburări de tip caracterial-moral. Rezultă, din cele de mai sus, că sindroamele psihopatice sau stările de dezechilibru psihic, reprezintă stări psihice permanente, independente de orice atingere psihotică și care se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simptomatici. La acești indivizi tulburările apar ca o consecință a unor afecțiuni diferite, de regulă post-infecțioase sau post-traumatice. Ca manifestări clinice se notează următoarele: onicofagia, coșmaruri nocturne, tulburări de somn, tulburări afective asociate cu tulburări de caracter (neascultare, obrăznicie, încăpățânare, iritabilitate, gelozie, violență, emotivitate, sugestibilitate, capricii etc.). 4) Sindromul anxios Anxietatea este o stare de neliniște psihopatologică care se poate defini în trei moduri: a) Ca sentiment al unui pericol iminent, nedeterminat obiectual, a unui pericol neprecizat care ar urma să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi sintetizate în următoarele: a) incapacitatea adaptării lor sociale, b) imposibilitatea acestor indivizi de a putea duce o viață în comun cu alții, c) psihopații se dovedesc inapți pentru viața de familie, se simt constrânși de rigorile cuplului conjugal datorită iritabilității lor, indiferenți sau chiar total inafectivi, cu pervertirea apetențelor și instabili, d) inadaptabili la viața și programul de disciplină școlară, ei sunt „elevii problemă”, greu educabili, instabili, nedisciplinați, leneși, indiferenți, incapabili de efort, e) inapți pentru serviciul militar, indisciplinați, refuză
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reactivă și delirul reactiv. Ele sunt, de regulă, răspunsuri afective la evenimentele vieții exterioare trăite de bolnav. Caracterul lor este pus în evidență, din punct de vedere tipologic, de sentimentul dominant: grijă, nostalgie, tristețe, neliniște, oroare, angoasă, mânie, stare de iritabilitate. Din punct de vedere clinic au valoare în primul rând tristețea, frica și starea de angoasă. Reacțiile conflictuale interne corespund cu „reacțiile personalității” descrise de E. Kreischmer și ele sunt reprezentate prin următoarele: reacții de gelozie, reacții depresive grave, reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursul căreia asistăm la o degradare globală și progresivă a intelectului, memoriei și personalității fără modificări ale stării de conștiință. Tulburările menționate au un caracter progresiv și ireversibil. În fazele incipiente se notează prezența unor tulburări emoțional-afective (anxietate, stări depresive, iritabilitate, explozii emoționale), stări de perplexitate sau o atitudine de suspiciune, diferite tulburări de personalitate. Toate acestea sunt legate, în principal, de o atingere lezională a lobilor frontali. În această categorie de tulburări, autorii anterior menționați, includ următoarele afecțiuni: a) Procesele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
două tipuri: 1) Criza „grand mal”, sau ictusul comițial, este o criză tonico-clinică generalizată. Ea se compune din următoarele faze clinice: a) Prodromul epileptic cuprinde tulburările care preced cu mult timp înainte declanșarea accesului convulsiv și ele constau în neliniște, iritabilitate, tulburări de concentrare a atenției etc. b) Aura epileptică reunește tulburările care preced imediat, cu câteva minute sau secunde, declanșarea atacului convulsiv. Ea se manifestă prin dureri acute de mare intensitate, halucinații vizuale sau auditive, dar și olfactive sau impresii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întrucât ele impun măsuri speciale de educație și îngrijire ale acestora După Bradley, modificările psihopatologice comportamentale și de intelect ale copiilor epileptici sunt de două feluri: a) Tulburări psihice primare, constând din următoarele: - labilitate mare a dispoziției cu variații extreme, - iritabilitate exagerată, - hipermotilitate de tip hiperkinetic, - reacții oscilând între încetineală și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare și vâscozitate mintală, dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
perseverare și vâscozitate mintală, dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa tulburărilor psihopatologice. Din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorie de indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității, - absența atitudinilor provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect care se discută este legat de structura familiei de origine a toxicomanilor. Se notează în acest caz carențe emoțional-afective, frustrări, relații represive
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ci evoluează în două etape, bine determinate: a) Etapa pregătirii actului suicidal este cunoscută sub denumirea de „sindrom pre-suicidar” (E. Ringel) și acesta constă din următoarele: - instalarea unei stări de neliniște anxioasă cu agitație neexplicabilă pentru individ, - tulburări de somn, - iritabilitate, instabilitate emoțională și tendință la depresie, - cenestopatii, preocupări obsesive, - idei de culpabilitate, inutilitate, de autoacuzare, - restrângerea câmpului de interese și al comunicării, - abuzul de alcool și medicamente psihotrope, - idei de suicid. b) Etapa trecerii la actul de suicidal propriu-zis se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gatos), tulburări ale activității (dezordonat, insolit, absurd), pierderea inițiativei, a capacității de a se adapta la situația vitală, incapacitatea de a se auto-conduce, tulburări de limbaj, de scris și de citit, dezorientarea autoși allo-psihică, dezorientare temporo-spațială, tulburări de dispoziție afectivă (iritabilitate, labilitate emoțională, plâns etc.). 2) Demența de tip mediu Aceasta are ca model clinico-psihiatric PGP. Din punct de vedere psihopatologic remarcăm prezența următoarelor tulburări psihice: Tulburări de comportament și activitate profesională reprezentate prin: acte absurde, achiziția prin cumpărare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]