744 matches
-
unor bani, Soarele n’are: el nu poate face altceva decât să se ardă pe sine, producând energie. Dar e scuzabil, el Însuși fiind o unealtă a Naturii, a evoluției ei. Coane Aurel, ești desigur dezamăgit. Dar numai asta apare iscodind Natura. Astăzi. Altceva ai vrut poate, dar altă dată. Dacă știi să Împrumuți... „Perpetuum duminical“, 29 august 1999, ora 17,17 2. Ciudățenii evolutive Dacă delicata mea prietenă 41, amfitrioana noastră, m’ar fi Întrebat doar dacă omul va evolua
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de căldura verii care sunt; noroc că’n cabina de emisie e o răcoare plăcută, plătită Însă scump prin aer condiționat; poate am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce iscodește interlocutorul, un fel de anchetator de fapt. Deocamdată aruncă o nadă... apoasă (rachiul va urma, desigur, mai târziu). Păi bețivul a urât Întotdeauna apa din vin, mai ales pe aceea adăugată la „botezul“ oficiat de cârciumar. Că François Villon i-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
v-ar putea costa anularea examenului; gândiți-vă că din cei prezenți aici în acest amfiteatru, doar 1, cel mult 2 vor fi declarați admiși. Așadar, e o luptă existențială. În secunda următoare ne uitam unii la alții și fiecare iscodea cu privirea posibilul învingător. Așa a și fost. Din acel amfiteatru imens, sorții au ales două nume, parcă predestinate să fie ultimele din lista celor citați ca și act de prezență, Coteț și Covaci. Cu Adina am legat ulterior o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pasivă încearcă s-o dinamiteze, invitând privitorul să participe la actul creației: îi oferă "cuburile" din care singur să-și alcătuiască "Gioconda" clipei, în funcție de dispoziția și starea momentului. O curiozitate copilărească, aceeași care ne făcea, la vârsta pantalonilor scurți, să iscodim ce se petrece în spatele cutiei cu minuni a păpușarilor, ne arată două "sculpturi" unite în echilibru, care se rotesc în funcție de dorința omului de la pupitrul cu butoane. "Tot spectacolul continuă Darie apelează la metaforă, iar metafora lizibilă te ajută să sugerezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
am dezbrăcat-o pe Motănica, pe mămicuța mea care m-a făcut... Și iar se smiorcăie și râde și râdem și fugim toți trei. Nu i-am lăsat barem o lumânare lu’ moșu', face Andrei. — Ce să facă cu ea? iscodește Laur, Însuflețit de curiozitatea lui de târfă prostovană. — Să și-o bage-n cur, vere. — Bine, vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Nu, ea În nici un caz, deși de Viorel știa, el catadicsise să-i spună. Au fost doar prieteni, fiindcă se simțeau bine Împreună, tot așa cum se simte și cu mine până nu m-apucă s-o sâcâi și s-o iscodesc despre perversiuni de care n-are habar, iar În momentul următor Își aminti ca din senin: Viorel a fost arestat cu trei luni până-n Revoluție, fiindcă l-ar fi omorât pe tac-su. Știam? I-am spus că am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de mamă, strigându-i în față: „Prefer să înfrunt dușmanii de trei ori, înarmată cu scut, decât să suport, o dată, durerile nașterii.” Medeea e principiul feminin răzbunător ce nu trebuie stârnit. Error Fără să vreau, fiind admis în preajma Juliei, am iscodit lucruri grave ce nu erau permise nici unui om, mai ales unui magister poetarum ca mine. De aceea trebuia să mă grăbesc să părăsesc Roma înainte ca Cezarul să se răzbune. Era mai bine să se evite condamnarea la moarte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din ce în ce mai locuit. De-a lungul drumului ne-au oprit oameni înarmați, în preajma unor mari fortificații construite din piatră și lemn, cu turnuri butucănoase cățărate sus pe munte. Aici lumea nu mai e așa de ospitalieră ca la câmpie; te simți iscodit de ochi reci, ochi care caută să priceapă imediat dacă ești prieten sau dușman. Potecile care urcă pe munte sunt înșelătoare ca niște labirinturi și, dacă n-ai fi însoțit de o călăuză care cunoaște bine locurile, ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a-mi rezista. Să-și fi imaginat oare că sunt înconjurat de amante frumoase, care i-ar fi stârnit o amară gelozie? Ce căuta oare pe drumul de pe țărm, în seara când farurile Rosinei mi-o revelaseră brusc? Venise să iscodească, să descopere? Îmi promisese să-mi scrie, dar îmi va scrie într-adevăr, și dacă da, avea „să se explice“? Și eram eu în stare, eram capabil pur și simplu să aștept, poate că să aștept și să tot aștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a se asigura că nici o scrisoare nu va putea fi udată de ploaie sau luată de vânt. Evitam orice discuție, până-ntr-atât mă temeam să nu-l aud pe Titus anunțându-mă că se va duce la Nibletts, ca să iscodească împrejurimile. Dacă s-ar fi dus Titus la Nibletts și nu s-ar mai fi întors? Firește, nu le povestisem despre inițiativa dementă cu care se lăudase Rosina, pentru că, după ce chibzuisem asupra spuselor ei, ajunsesem la concluzia că nu urmărise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nemesis. Iar faptul că acționase acum era o probabilitate psihologică. Înghițise un afront umilitor pe care mândria lui, după o reflecție ulterioară, nu-l putuse tolera sau îndura. Fusese oare un act premeditat? Așteptase, ascuns lângă pod? Sau venise să iscodească, pentru a-și da frâu liber urii, și atunci i s-a ivit prilejul căruia nu-i putuse rezista? Oricum ar fi fost, probabil că avusese certitudinea faptei împlinite. Supraviețuirea mea se datora unui noroc ulterior, iar pentru el, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceva, dar nu știam ce se-ntâmplă. Într-o bună zi, ne-a luat din celula asta și ne-a băgat la 4-spital, după ce acolo mai rămăseseră alții asupră cărora se săvârșise așa-zisa reeducare, și care urmau să ne iscodească pe noi, cei noi, că ăsta era sistemul: să ne întrebe de una, de alta, prietenește, foarte prietenește și să folosească ce-am spus noi pentru acuzațiile ce urmau să le facă în fața celor care ne judecau. Am găsit acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și apoi se construiește în funcție de relațiile formelor înscrise în spațiul grafic. În mod evident trebuie subliniată ideea că spre a ajunge la performanțele de-acum a căutat cu asiduitate calea cea mai potrivită de atinge esența expresivă a lucrurilor, a iscodit în afara și în lăuntrul ei, a selectat dintr-o ofertă amplă, acele motive care i-au asigurat posibilitatea de a exprima cel mai elocvent momentul fast al întîlnirii cu propriile ei așteptări. Fiind un pictor de plein air, călător în
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
pună mâna pe elefant. În aceste condiții, cine să mai facă o tragedie din faptul că e ceva putred în Danemarca? Și ce-ar mai putea să-i spună acum prințul Hamlet Ofeliei care-i iese în cale să-l iscodească pentru a afla ce este de fapt cu el. E greu de răspuns, dar un lucru e totuși cum nu se poate mai clar. În nici un caz nu poate să-i mai spună ca altădată: Ofelia, du-te la mânăstire
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
contact cu o temă dată, este de a se păstra aproape fără abatere în marginile lirismului". Așadar, întrebările pentru poetul Ovidiu Genaru, care se simte tânăr și neliniștit, ca la 40 de ani: "Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec, iscodesc. Am conceput bijuterii, pictez icoane pe sticlă, dau și cu pensula, șofez pe distanțe lungi, înot, repar, zidesc, fac gimnastică, nu beau nici o picătură de alcool, doar cafea, sunt un excelent bucătar, pictez pe ambalaje de celuloză, aaaa, să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în domenii extraliterare de teama anchilozării și asta îmi mănâncă din timp ca și cum el n-ar fi finit pentru cei vii. Știu, o să-mi pară rău după timpul pierdut, dar îmi respect cadența. Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec, iscodesc. Am conceput bijuterii, pictez icoane pe sticlă, dau și cu pensula, șofez pe distanțe lungi, înot, repar, zidesc, fac gimnastică, nu beau nici o picătură de alcool, doar cafea, sunt un excelent bucătar, pictez pe ambalaje de celuloză, aaaa, să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în Canaan prin Ierihon. Două iscoade Salma și Galeb a trimis Iosua la Ierihon și au fost găzduite de Rahab. Se spune în Cartea lui Iosua: Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească țara și a zis: "Duceți-vă și cercetați țara și mai ales Ierihonul!". Și s-au dus cei doi tineri și, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, și au rămas să se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Pe Rahab desfânata însă, casa tatălui ei și pe toți care erau la dânsa, Iosua i-a lăsat în viață și trăiește ea în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul. (Iosua, 6:25). Exegeții au interpretat-o pe Rahab drept o femeie străină, o prostituată care are un rol strategic în cucerirea Pământului Făgăduit. Ea este instrumentul cuceririi Ierihonului. Este curajoasă, își riscă viața, trădează, pentru a supraviețui. Ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dispoziție". Deci acolo era categoric. Nu dădea nimănui voie la raft. Era și de o pedanterie cărturărească autentică, serioasă. Poate ușor exagerată, din perspectiva mea, a studentului de atunci, care ar fi vrut să meargă printre rafturi, să atingă, să iscodească. Biblioteca avea acel fișier bine conceput și foarte util, iar cărțile erau bine ordonate. Abia după moartea lui, când am revizitat Rohia și am avut privilegiul de a umbla nestingherit printre rafturile bibliotecii, mi-am dat pe deplin seama de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din toate cărțile în curs de apariție, a imaginilor de biserici. Patru asemenea imagini figurau în capitolul 24 al Alfabetului de tranziție. S-a impus așadar o nouă culegere a capitolelor 24-27. „- Ce se mai aude cu cartea ta?“, îl iscodeau pe autor amicii. „- Străbate un moment de reculegere“, răspundea cel întrebat. Ultima frază a cărții, ieșită de sub tipar în decembrie ’86, sună astfel: „Un nou alfabet de tranziție, cu deschidere planetară, ia naștere sub ochii noștri.“ După care, în loc de „Sfârșit
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în care apar constant termeni din sfera grotescului ("Nu începuse încă ora lepădării de sine/ și de șase ori se desfrunzise catargul", "Plugar pe ape cernite semănam deznădejdea,/ scuipatul roșu al trăgătorilor de la rame;/ câteodată iarba de pușcă, alteori calendarul,/ iscodind eczema ce se întindea pe armuri și pe arme", "era un vaiet lung de iasme și huliți/ născuți pe valuri din scuipat de demon să se-agațe"). Limbajul devine armă de luptă în sine, iar cântecul se transformă într-unul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
părut / Și prea puțin femeie / Ca fericirea ce-am avut / Să fi putut să steie (S-a dus amorul...). Mai mult, acest „derapaj” de imagine atrage după sine situarea în paradoxal sufletesc: „Puteam numiri defăimătoare / în gândul meu să-ți iscodesc, / Și te uram cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
părut / Și prea puțin femeie / Ca fericirea ce-am avut / Să fi putut să steie (S-a dus amorul...). Mai mult, acest „derapaj” de imagine atrage după sine situarea în paradoxal sufletesc: „Puteam numiri defăimătoare / în gândul meu să-ți iscodesc, / Și te uram cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
obișnuință și firesc, prin apartamentele mai multor familii - nici măcar nu mai intram pe ușă întotdeauna, ci săream direct pe balcon sau pe fereastră. Lucrul acesta îmi dădea senzația de spiriduș, care se poate strecura prin orice fel de deschizături. Curioasă, iscodeam pe unde puteam, chiar și acolo unde nu aveam acces întotdeauna. Vara, când ploua, ocupam cu o șleahtă de fete și băieți casa scărilor, unde ridicam corturi din pături și jucam cărți: corturile acestea erau tot o formă de a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de sine iubire. Totdeauna nepărtinitoare și adevărată, aruncă privitorului fără a minți florile tinerețelor și zbârcelile bătrânețelor. PAT: Un mobil prețios, în care scurtăm jumătatea supărărilor vieței noastre. SEVERITATE: Un secret a trupului care, dupre cum zice, Rochefoucauld, s-au iscodit spre a se ascunde smintelele minței. Asinul, zice Montesquieu, este vita cea mai serioasă. SFAD|: Este o greșală de te încarci de ea, nebunie de nu te ferești din drum și nenorocire îndată ce te-au cuprins. FEMEIE: Ființă plăcută, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]