750 matches
-
să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul a nenumărați psihologi și, în ultimă fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu prea era ea curioasă din fire și nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă se cuibărise în dânsa atunci, nu-i dădea pace defel și n-o lăsa să renunțe și să uite. Între timp, Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a promis că mă va lua tot fuga de nevastă. Da. Norocul lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se ghemui dedesubtul ei. După un minut dormea și nimeni n-ar fi putut să-l descopere de la o distanță mai mare de două sute de metri. L-a trezit soarele, izbindu-l în față pieziș, aproape culcat la orizont, și, iscodind printre stânci, zări o mică coloană de praf ce se înălța în spatele unui vehicul care înainta, foarte încet, la marginea pustiului de parcă s-ar fi temut să nu piardă protecția dunelor și să pătrundă în neospitaliera imensitate a erg-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ierusalim; și Iebusiții au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin pînă în ziua de azi. 22. Casa lui Iosif s-a suit și ea împotriva Betelului, și Domnul a fost cu ei. 23. Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai înainte se chema Luz. 24. Străjerii au văzut pe un om ieșind din cetate, și i-au zis: "Arată-ne pe unde putem intra în cetate, și vom avea milă de tine." 25. El le-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nici o moștenire în mijlocul semințiilor lui Israel. 2. Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Țorea și din Eștaol, să iscodească țara și s-o cerceteze. Ei le-au zis: "Duceți-vă și cercetați țara." Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica. Și au rămas peste noapte acolo. 3. Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). 13. Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns pînă la casa lui Mica. 14. Atunci cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara Lais, au luat cuvîntul și au zis fraților lor: "Știți că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut." 15. Ei s-au abătut pe acolo, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
tînărului Levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16. Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, stăteau la intrarea porții. 17. Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara, s-au suit și au intrat în casă, au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni, încinși cu armele lor de război. 18. Cînd au intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
pentru care trebuia să te fi născut din altă mamă ca să fi putut să trăiești pe ele. M-am uitat la toate locurile alea și mi-am spus că erau frumoase. - Pe tine te așteaptă! Îmi zise Moru, care mă iscodea ca un hoț ce era. Locurile alea Îl așteaptă pe Krog, prostule. Iar oamenii ăia de colo Îl așteaptă pe Moru, schimbă el vorba, privind pe o culme Îndepărtată, spre Miazănoapte. M-am uitat și eu Într-acolo, către pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care se ridica dintre niște ciulini deși și Înalți. Eram gata-gata să adulmec, dar m-am oprit brusc, astfel Încât cel ce mirosea astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu doar câteva tărâmuri, acolo... Dar, cum să trec apa? Moru cel uscat nu mă Învățase să calc pe apă, iar Moru al meu, nici atât. Moru, of, of! Ai vegheat hoțește asupra mea Încă de când m-am născut, m-ai iscodit să vezi dacă eu sunt ucigașul așteptat, mi-ai spus una, mi-ai spus alta, m-ai trimis la cei asemenea ție, poate că m-ai și mințit când mi-ai zis că suntem părtași și că Tatăl din Cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrea să mă Înveți și pe mine să vorbesc așa cum tu vorbești În gând. Numai că eu o să trebuiască să scot pe gură cuvintele Încurcate pe care le rostești tu În gând. - Și altceva n-ai mai priceput? l-am iscodit. - Păi, n-ajunge? Auzi... Enkim să scoată cuvinte pe gură, zise și mă privi cu coada ochiului. Oh, nu, era Încă prea devreme pentru el. Am luat-o din loc fără să-l lămuresc, că Învățasem eu de la Moru cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-ajunge? Auzi... Enkim să scoată cuvinte pe gură, zise și mă privi cu coada ochiului. Oh, nu, era Încă prea devreme pentru el. Am luat-o din loc fără să-l lămuresc, că Învățasem eu de la Moru cum să iscodești omul ca să vezi dacă Într-adevăr ți-e credincios. - Asta zici tu că e prietenia? mă Întrebă Enkim atunci. În afara lui Moru tu n-ai mai avut alți prieteni? N-am vrut să-i răspund, dar el nu se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sub ochi până ce grosul lor mă prindea din urmă? Am gândit toate astea În surdină, cu cuvinte cât mai grele, astfel Încât Enkim să nu bănuiască nimic. Of, of, În ce belea m-ai băgat Moru! De acum, trebuia să-l iscodesc pe Enkim fără Încetare. Of, of, așa să fie prietenia? - Șșșt! - făcu el deodată și se repezi asupra mea, trântindu-mă sub un tufiș. Puteam să-l ucid pe prostul ăsta. Poate că așa era lăsat: Krog să-l ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rugat pe un alt Vindecător să-mi dea de știre ce doresc urmăritorii, dar el, nimic! Mai că-mi vine să-i las aici, la tine, pe Enkim și pe Runa și să mă Întâlnesc cu ei după ce o să-i iscodească pe urmăritori. Dacă află ce-au pus la cale, o să-mi spună ei ce și cum. - Dacă Îi lași aici, nu e bine. Dacă nu-i lași aici, iar nu e bine. Hai să-ți arăt ceva, Îmi zise Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o dată măcar nu s-a uitat Înspre cărămida și pietrele bine ascunse. De câte ori ni se Încrucișau ochii, nu făcea altceva decât să-mi zâmbească cald, din adâncul sufletului. Ne-am luat rămas bun, iar Minos mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mergi degeaba. Aban crede că toți Vindecătorii, acolo unde sunt ei, au aflat vestea. Of, of, Aban mai crede că văzduhul duce zvonul Încoace și Încolo. - Pot eu să fiu sigur că-i așa? Sigur?! - se miră Aban. I-am iscodit mintea. Era un noian de vorbe care se Învălmășeau acolo, Îndărătul ochilor lui, iar el nu găsea Înțeles pentru acest cuvânt. - Sigur? - reuși el să pronunțe cu gura. - De netăgăduit. Care o să se petreacă orice ar fi. Care e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără să mai rostesc nimic. Atunci l-am zărit pe omul alb de care Îmi vorbise Tuni: hm, nu avea pe piele semnele trecerii prin deșert. Vorbea cu Tuni și mă iscodea, cu coada ochiului, când și când. Când mă văzu că-l scotocesc și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să vorbești cu unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar fi azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote se ridicau și cuvinte spuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și se plesniră cu palmele pe coapse, privind de la unii la alții, iar N’jamo nu se mai abținu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri și păduri. La Apus, cale de vreo două zile de mers, se zărea Marea cea mare, al cărei capăt nu izbuteam să-l găsim, oricât de mult ne-am fi străduit. Ne iscodea, uriașă și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc cu Vindecătorul care Îmi spusese povestea unui Krog nemaipomenit de mare și de puternic, care putea chiar să și zboare. Spre Miazănoapte, printre Întinderile verzi ale pădurilor, se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochilor lor. - De ce nu mai vorbești cu mine, Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu noi, toiagul lui Moru nu mai e frate de sânge cu Enkim. Runa stătea mai În spate și mă iscodea cu ochii ei vii, fulgerători parcă. Unu picotea În brațele ei, dar trebuie să recunosc că până și el mă privea cam prea lung. - O să afli la momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi bine, e doar o Încrengătură de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]