719 matches
-
după Adunarea de la Iași (Hotelul „Petersburg”, 27 martie 1848), autoritățile locale au acționat ferm împotriva participanților la revoluție sau a simpatizanților revoluției. În temeiul ofisului domnesc către Isprăvnicia Fălciu pentru prinderea răzvrătitorilor, ispravnicul ținutului a luat cunoștință, prin niște „jidovi iscoditori”, că Dumitrache Cuza împreună cu Costache Moruzi s-ar afla la moșia Barboși, „proprietate a domnului postelnic Ioan Cuza din acel ținut”. Căpitanul relatează despre deplasarea la Barboși și încercarea de a aresta pe Dumitrache Cuza aflat la curtea boierească a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și marfă. Gains era doar un preot de parohie În ierarhia mărfii. Vorbea despre barosani cu o voce plină de-nfiorare și respect. „Legăturile spun...” Venele-i erau În cea mai mare parte duse, retrase spre oase ca să scape de acul iscoditor. O vreme și-a folosit arterele, care sînt la o adîncime mai mare decît venele și mai greu de nimerit, și-n scopul ăsta și-a cumpărat ace lungi, speciale. Trecea prin rotație de la brațe și mîini la venele de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand il
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de chipul său desprins din istoria noastră, chip de Ștefan cel Mare așa cum și-l imaginează mentalitatea colectivă. Rareori mai evidentă consonanță între înfățișarea trupească și viață, între un suflet cu viguroase rădăcini înfipte în trecut, dar cu o minte iscoditoare cu vigilență a viitorului. În cazul Rășcanu, omul depășește biografia și profesia. Fiu de țărani din Bărboi Bârlad, elev la Liceul "Codreanu", licențiat în științe naturale și doctor în medicină, a fost asistent și șef de lucrări la Iași, București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
temperat, cum arătam, al dezghețului hrușciovian, nu oferea o deschidere efectivă de orizont cultural. Nimic limpede nu se profila înainte, nimic ademenitor, totul era cețos, incert și astfel privirile noastre, ale tinerilor studioși de atunci, literați în formare, se întorceau iscoditoare spre trecut, nu spre trecutul imediat, de bună seamă, cufundat în noaptea proletcultismului, ci spre trecutul cultural antebelic, care ne apărea scăldat în îmbietoare lumini. De fapt, nici nu eram prea depărtați în timp, atunci, de acel trecut antebelic, prelungit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
materia genului pe însuși Mihail Sadoveanu. Tot el spune că Voiculescu, interesat de reacția ascultătorilor la paginile citite de el, ca un copil, care a făcut o mare poznă, imediat după lectură, își lua ochelarii de pe nas și cu „ochi iscoditori ca de viezure”, își privea asistența, căutând să citească în ei părerea celor care îl înconjurau... V. Voiculescu era și un iubitor al teatrului, a muzicii, manifestări organizate în casa unui anume ospătar Apostol Apostolide, strada Clinciu din Dealul Spirii
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sunt de tine...: Cu ochii mari în lacrimi, cu mâini subțiri și reci...". Îl interesează "popasul cenzurii" dintre cele două cuvinte, care "departe de a dezbina constituenții amintitei alianțe, îi apropie, reliefându-i la fel de puternic pe fiecare în contextul său" ("Iscoditorii firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic și stilistic" se atinge "implicit morfologia", punându-se în evidență bogăția și exuberanța lexicală, "realizată fără ostentație, fără emfază" ("Venin și farmec"). Adesea plonjează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de Eugen Simion. Diferențe textu ale și un comentariu asupra ediției Perpessicius de Nicolae Georgescu. Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2013). "Dotat cu o tenacitate de invi diat spuneam atunci, comentându-i cartea cu o pasiune de iscoditor cu totul ieșită din comun, dar și cu o inteligență rar întâlnită, de a ști (de a putea, de a intui) să lege firele subterane între două sau mai multe elemente ce par nesemnificative sau neaderente, pentru a pune în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vesel, glumeț, stup de anecdote, bun vânător, vorbea totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vânat, nici un chef, nici o serenadă cu lampioane la cascadă, nici un prânz în pădure cu lăutari, nici o excursiune la Poiana Sărată sau aiurea nu se făcea fără imboldul lui Codreanu. Ei, Codrene, ce mai plănuiești, îl întrebai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu uși duble, paturi de mare răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât cât să Încapă o fată cu rotunji mile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ajuns la Manacu. Pe șantier se știa de sosirea lui. L-au repartizat într-un dormitor comun, cu vreo cincizeci de paturi suprapuse. Dimineața, la prima oră, s-a prezentat la Biroul Personal. Funcționarul, un tip fără vârstă cu privirea iscoditoare, l-a informat că va fi angajat pe post de tehnician constructor cu un salariu de.... A lăsat o pauză și apoi a rostit și suma, o sumă bunicică, ce, aprecia el, ar fi în măsură să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din 1940 cu Irina Tacman cu care a avut o sigură fiica Rodica-Maria, născută în 1942, care s-a castorit cu regetatul nostru coleg Bradateanu Viorel. De staura potrivită, cu un fizic robust, cu o privire agera, era o fire iscoditoare, mereu în căutarea altor soluții la problemele de fizică sau de chimie, cât și la cele din mediu școlar în care activă. Era întotdeauna punctual și foarte bine pregătit, lecțiile sale erau de multe ori predate la nivel universitar și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
ușă... Iar a doua zi dimineață mă tre zeam fericit că nu se întâmplase nimic. și așa zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună. Moliftă Ferește-ne, Doamne, de ceasul rău, de gândul pizmaș al oamenilor, de ochiul iscoditor al semenilor, de cuvântul mincinos al știutorilor! Căci cine ar putea să zică toate puterile întunericului câte stau și te pândesc cu mii de guri din necunoscut, așteptând sorocul răfuielilor și al socotelilor, pentru că odată, într-o clipă de uitare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
centimetri. Silvica era mare când a luat-o Dumnezeu, avea 13 anișori. Mama ținea grozav de mult la acest accesoriu vestimentar, ca atare îl păstra la naftalină, protejându-l astfel atât de atacul moliilor, cât și de privirile curioase și iscoditoare ale noastre, ale copiilor. Și-a fixat bine capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a îndrăznit. A împins puțin portița care fâlfâia în balama ca aripa alicită a unui cocor împușcat și s-a apropiat de gazdă. Bună ziua, om bun, bine te-am găsit. Bună ziua, omule! Cum te cheamă? Vasile. Adică Văsălie. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și impenetrabilul secret al complicatului proces de îndrăgostire se declanșa automat, trezindu-te în fața unui fapt împlinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cine ce are în sacoșe („Unde ați găsit ulei?“) sau cum e îmbrăcat („Aveți pantofi noi, duduie Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă un necunoscut intră pe poartă, îl întreabă pe cine caută. Când vine să încaseze întreținerea, aruncă priviri iscoditoare în casă și spune snoave fără haz. Mama crede că e un maniac inofensiv și cam tembel. Tata, mai precaut, e convins că nea Pricop e încă activ și dă rapoarte: ce mâncăm, cu cine ne vedem, ce-am zis
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu înțelegea nimic. Învățătoarea îi întrebă : — Ei ? și cum vi se pare noul meu nume ?... Nu-i așa că-i mai frumos ? Nimeni nu-i răspunse. Praful stîrnit înainte de începerea orei se juca leneș prin aer. Tovarășea se uită prin clasă iscoditoare și, văzînd că toată lumea tace, își privi ceasul, spuse „biinee“ și începu lecția nouă. „Astăzi, copii, vom trece la înmulțire.“ Dănuț nu o mai asculta. Se gîndea cum trebuie să fie băr batul ei și era sigur că e brunet
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și mai presus de orice răsplătire îmi apare munca voastră dăscălească!”.(s.n.)<footnote Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955, p. 40-41. footnote> Lumina din sufletele curate, iradiată de ochii iscoditori și neastâmpărați ai copiilor, reprezintă un îndemn necontenit spre căutări, pentru educatorul cu chemare față de profesia didactică. Munca desfășurată în școală timp de peste patru decenii m-a condus la convingerea că cine nu iubește copiii și nu are vocație pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
atletici care părăseau școala normală cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de persoane care i au întovărășit șederea, întâmplări ce i s-au fixat și rămas în memorie, pe toate acestea le caută pentru a le descoperi și retrăi. Ca însoțitor și martor, îi urmăream cu interes expresia chipului, mișcările, privirile iscoditoare și dornice de a reconstitui trecutul. Cu pași nesiguri, preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă și răcoroasă vara ce despărțea, sau mai bine zis unea cele două odăi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă cristalină, cu o privire nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca spuma laptelui, iar privirea îi era pătrunzătoare și iscoditoare. Mânuțele lui, ca două pâinișoare, erau mereu în căutarea unui obiect. Buzele cărnoase și roșii păreau două boabe de fructe pârguite. Avea să împlinească un an cu două zile după Sfântul Ștefan, în sărbătorile de iarnă. Valentin era un tată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în viața Carlinei îl avea Anisia, sora lui Valentin. Aveau aceeași vârstă. Se înțelegeau de minune. O aprecia foarte tare recunoscând că o depășea uneori în anumite privințe, dar niciodată nu o spusese. Ochii îi erau atât de luminoși și iscoditori încât uneori căpătau o strălucire aparte iar culoarea lor schimbătoare era greu de definit. Se simțea bine în prezența Anisiei și o adora. Era ca și când te-ai afla lângă o cascadă uriașă, iar în căderea ei îți creea în suflet
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
meu, cineva spune: „Sigur, casa noastră e relativ modernă. Cred că a fost construită undeva în jurul lui 1853...“ — Da, zic în cele din urmă, simțind că mă înroșesc pănă în vârful urechilor. Da, cred că el e. Suze mă privește iscoditor câteva clipe, apoi pare că a luat o hotărâre bruscă. Am înțeles, zice, lăsându-și whisky-ul jos. Mă duc să arunc buchetul. — Poftim? Mă uit la ea uimită. Suze, nu te prosti. Nu e încă momentul să-ți arunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sunt suspendate la o înălțime de vreun metru de pământ, bănuiesc ca protecție contra unui eventual revărsat al râului sau contra rozătoarelor. Carlos apare din spatele casei, este un om de vreo 55 de ani, scund, slab, și cu o privire iscoditoare. Vorbim o bucată de vreme apoi Guillermo pleacă la ședința cu părinții și mă lasă să-mi petrec după-amiaza cu Carlos. Discutăm în timp ce-l ajut să sorteze niște coceni de porumb (până la urmă, și șamanii trebuie să trăiască!) și îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]