3,327 matches
-
din Biblie, ceea ce înlesnește comparația dintre cele două tradiții și, implicit, compararea traducerilor. Așa cum se poate observa, numelor divine din Coran li se aloca un spațiu mai mare, corespunzând, în primul rând, semnificației speciale pe care acestea o au în islam, dar și faptului că traducerile Coranului în limba română sunt de data mai recentă și prezintă dificultăți speciale. Statutul însuși al „numelor” devenite nume proprii în limbile semite după ce erau inițial nu numai substantive, adjective, nume verbale sau participii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lucrării pentru teoria traducerii ni se pare a constă și în relația pe care o stabilește cu intertextualitatea: „traducem” prin comentarii, traducem comentarii, traducem prin prisma altor traduceri. Așa cum apare evident și din lucrarea de față, problemele numelor divine din islam și din creștinism nu sunt numai probleme ale lingvisticii, ci și ale teologiei, ale studiului comparat al religiilor. În zilele nostre, ele interesează în mod deosebit dialogul dintre cele două religii, inițiat și susținut mai ales de către partea creștină. Monica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În zilele nostre, ele interesează în mod deosebit dialogul dintre cele două religii, inițiat și susținut mai ales de către partea creștină. Monica Broșteanu atrage atenția în studiul sau asupra problemelor pe care le pune echivalarea numelui suprem al divinității în islam, si anume, Allah: păstrarea lui în formă arabă sugerează că nu se vorbește despre aceeași divinitate, în vreme ce traducerea lui prin „Dumnezeu” sugerează contrariul. Nici în cazul altor nume traducerea nu este inocentă, cum subliniază pe bună dreptate autoarea cărții. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
total de inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu se leagă de evenimente din istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
literatura se ocupă cu comentarea „numelor divine”. Cartea orientalistului francez Daniel Gimaret, Leș noms divins en Islam - exégèse lexicographique et théologique, apărută la editură Cerf, în colecția „Patrimoines” (1988), în primul său capitol, intitulat „Le commentaire des noms divins en Islam: un «genre littéraire» a succès”, cataloghează în mod exhaustiv tot ce se știe că s-a scris în Islam pe această temă în lucrări consacrate explicit ei6, apoi amintește lucrările generale mai importante care îi dedică o parte a lor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Mutaš"bih al-Qur’"n). • dicționarele lexicografilor arabi și, mai ales, marele Liœ"n al-‘Arab al lui Ibn Manzór. 2.2. Lucrări ale unor orientaliștitc "2.2. Lucrări ale unor orientaliști" • D.B. Macdonald, art. „All"h” în Encyclopédie de l’Islam, 1-re éd., Leyde-Paris, 1908, vol. 1, pp. 304-314. Începe prin a afirma că All"h este, la musulmani, numele propriu al lui Dumnezeu și corespunde lui YHWH al evreilor, iar așa-numitele „nume frumoase” exprimă realitatea concretă a Dumnezeului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
attributs divins dans la doctrine d’Al-Aš‘ar et des premiers grands disciples, Université de Paris, Beirut, 1965, introduce cu multă limpezime în universul kal"m-ului mu‘tazilit și aš‘arit. Acest autor face, în introducere, o comparație între islam, creștinism și iudaism în privința punctului de înfruntare dintre transcendență și revelație: pentru islam, acesta este constituit de problema atributelor divine; pentru creștinism, de persoana Fiului lui Dumnezeu făcut om, iar în iudaism, de cuvintele Scripturii și de acțiunea salvatoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Université de Paris, Beirut, 1965, introduce cu multă limpezime în universul kal"m-ului mu‘tazilit și aš‘arit. Acest autor face, în introducere, o comparație între islam, creștinism și iudaism în privința punctului de înfruntare dintre transcendență și revelație: pentru islam, acesta este constituit de problema atributelor divine; pentru creștinism, de persoana Fiului lui Dumnezeu făcut om, iar în iudaism, de cuvintele Scripturii și de acțiunea salvatoare a lui Dumnezeu în istorie. De aici importantă capitala a problemei atributelor divine în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
il transpune pentru a exprima o realitate care îi rămâne incognoscibila. Aceleași idei sunt reluate mai concis în lucrarea aceleiași autoare, publicată în 1983: Leș trois voies de l’Unique, coll. „l’Ordinaire”, Desclée de Brouwer. Din cealaltă direcție, a islamului, se constată divergențe doctrinale pe care chiar persoane deschise pentru dialog, cum este Muhammad Talbi, le văd „profunde și ireductibile”12. Singurele convergente fundamentale în care adepții celor trei religii se pot întâlni rămân „Iubirea lui Dumnezeu, cultul adus Domnului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
demersul unor credincioși musulmani care nu posedă suficient limba arabă pentru a accede pe deplin la textul original să mențină numele divinității cu care aceștia sunt familiarizați și pe care îl folosesc de obicei. Pentru cei ce vizează cititori din afara Islamului, există argumente pentru ambele opțiuni: spre a introduce mai bine în atmosferă specifică și a răspunde așteptărilor cititorului dornic de un anume exotism (cf. Kohn, 1983: 69), se va translitera numele arab; dacă se dorește însă facilitarea cunoașterii celuilalt pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este propriu-zis o traducere, ci își propune doar să redea cât mai fidel sensurile referențiale, preocuparea pentru valorile stilistice fiind minimă, si se adresează fie musulmanilor, pentru care doar textul arab este cel autentic, fie celor care se interesează de islam în vederea aderării la această religie. De aceea, textul este însoțit de ample introduceri și comentarii ce se constituie într-o adevărată cateheza. Traducerea realizată de George Grigore (2000) este rodul practic al preocupărilor îndelungate ale traducătorului, care a mai publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în Vechiul Testament, metaforă pentru Creatorul a toate sau pentru Întemeietorul și Ocrotitorul poporului israelit, apoi, în Noul Testament, numele revelat menit să exprime dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru fiecare om, exprimă o relație cu divinitatea care este de neconceput pentru islam. 4.4.10. Ro‘eh (3.1.16.6.), ho poimen șho kalósț (3.2.2.16.1.). Metaforă păstorului pentru divinitate nu este prezentă în Coran: poate fiindcă este prea concretă și pare a sugera că Dumnezeu se ostenește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1983, Leș trois voies de l’Unique, coll. „l’Ordinaire”, Desclée de Brouwer. Rahbar, Daud, 1960, God of Justice - A Study în the Ethical Doctrine of the Qur’"n, Leiden, E.J. Brill. Talbi, Mohamed, 1984, „Le christianisme vu par l’Islam” în Comprendre no. 84/05-18 juin, 29e année. Wensinck, A.J., 1932, The Muslim Creed, Cambridge. 2. Referitoare la Biblie: Albright, William F., 1925, „Further Observations on the Name Yahweh and Its Modifications în Proper Names”, în Journal of Biblical
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu climat european. Frații și Surorile Liberei Cugetări duc mai departe făclia... AL DOILEA TEMPO O LUMINĂ MEDIEVALĂ 1 Cel de-al treilea flagel. Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, creștinismul abia instaurat, iată că-și face apariția și Islamul. Focurilor purificatoare și rugurilor, autodafeurilor și sălilor de tortură amenajate de adepții lui Isus li se adaugă acum violența lui Mahomed, războinic nemilos, spintecător de femei animat de ura față de trup, disprețuitor față de realitatea pământeană în numele unei vieți de apoi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Deși profet îndrăgit de Allah, Mahomed moare ca toți oamenii, în 632. în Franța, sub domnia plină de violențe a lui Dagobert, răsar pretutindeni mănăstiri. Niciun semn de viață din tabăra filosofilor; aceeași remarcă este valabilă pentru arte și litere... Islamului îi trebuie doar câțiva ani pentru cucerirea unui număr considerabil de țări: la moartea Profetului, partea cea mai importantă a lumii arabe e cucerită. Primul calif î632-651) își întinde supremația asupra Persiei îIranul), Irakului, Siriei, Armeniei, Egiptului, Cirenaicii îLibia). Omeyyazii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca dușman prioritar. Sau, mai bine zis, religiile, toate. Pentru că Lucrețiu scrie contra păgânismului roman, evident, dar și contra formelor pe care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
răul, religie a Imperiului, și suferința, triumfător, unificare, violente, deism, divinitatea omului, Dumnezeu, accesul la el prin plăcere, ca bine suveran, și Biserica, egal cu oamenii, existent, inexistent, și păcatul, și răul, voința lui. și epicurism, exegeză, fideism, și hedonism, islam, cuceriri, emergență, Isus, epicurian, epocă, filosof, hedonist, inventat, împărăția terestră, Mesia, mort și înviat, scrieri, înviere, Lumea de dincolo, infern, paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul Pavel, păcat abolit, indulgențe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de afaceri turci, al căror buget se ridică la 25 de miliarde de dolari anual. Procesul de recrutare și instruire începe cu elevii din clasele VIII-XII, scopul acestei mișcări doctrinare Gulan nu este doar islamizarea națiunii turce, ci și turcificarea islamului din alte țări. Între atuurile Turciei în fața efectelor procesului de globalizare, induse din exteriorul țării, dar și din interiorul acesteia, decisiv s-a dovedit a fi potențialul economic, realizat cu multă consecvență de toate guvernele și care s-a caracterizat
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
împotriva creației; are un fel de simț obscur al valorilor și de câte ori poate se năpustește asupra lor. Violența barbariei nu vine din presiunea irezistibilă a unei bogății interioare, intolerantă din nevoia de a-și afirma valorile proprii, cum a fost Islamul (deși ar fi aici de făcut niște nuanțe). Istoria a demonstrat că barbaria e pur și simplu setea de a-și impune propriul pustiu interior; este oroarea față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să Îl Înșeli sau să-l amăgești pe celălalt. Publicat În 1904, el aparține unui gen pe care l-am putea numi roman bizantin. Începe În anul 956 după Hristos și se desfășoară până În 969, povestind contraatacul victorios dus Împotriva Islamului de către Împăratul Constantinopolului, Nichifor Focas. Ceea ce trebuie să deslușim este dacă estetul Înșiră sau nu povești atunci când comentează finalul dramatic al eroinei, ceea ce este, de altfel, un alt mod de a ne Întreba dacă Sôseki vorbește sau nu despre o
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
șosele. Desalinizarea terenurilor prin spălare cu multă apă nu este o soluție adevărată pe ansamblu deoarece împinge doar problema în altă parte. VI.3 Implicațiile apei asupra dezvoltării civilizației umane Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul,islamul , iudaismul șișintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
energie regăsită s-a orientat precumpănitor, din ultimii ani ai secolului XI, spre Mediterana Răsăriteană cu țelul declarat al eliberării Sfântului Mormânt. În realitate, ansamblul bazinului mediteranean a fost cuprins de încleștarea cu justificare ideologic-religioasă între creștinătatea apuseană și lumea islamului. Timp de două secole, Cruciata și Djihadul s-au înfruntat în și pentru spațiul mediteranean 1. Puterea expansivă a lumii apusene-catolice nu s-a revărsat exclusiv în direcția spațiului dominat de arabi. Teren de expansiune motivată spiritual au oferit și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
național, manifestată tot mai evident începând din secolul XIV, cu cortegiul de conflicte naționale care a însoțit istoria continentului până la autoanihilarea sa, a subminat acțiunea comună a „creștinătății“ - lumea apuseană catolică - în spațiile civilizațiilor mediteraneene rivale sau antagonice, Bizanțul și Islamul. Nu mai puțin negativ • u manifestat rivalitățile și conflictele dintre marile puteri comerciale mediteraneene - Veneția și Genova - în raport cu puterea în expansiune a turcilor otomani. Din anul 1261 până la mijlocul secolului următor, legătura dintre Genova și Bizanț, întemeiată pe tratatul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a turcilor în Europa, evoluție care încheie de fapt era cruciatei; Franco-Graecia, întemeiată în 1204, a cedat în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă mai durabile, Turco-Graecia. Lansată la sfârșitul secolului XI pentru a înlătura dominația islamului în Mediterana Răsăriteană, cruciata s-a încheiat la mijlocul secolului XV, cu triumful islamului în Europa sud-estică, preludiu al reconstituirii unității islamice în Orientul Apropiat și Mijlociu în secolul următor sub hegemonia turcilor otomani. Occidentul Europei a renunțat de fapt la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 1204, a cedat în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă mai durabile, Turco-Graecia. Lansată la sfârșitul secolului XI pentru a înlătura dominația islamului în Mediterana Răsăriteană, cruciata s-a încheiat la mijlocul secolului XV, cu triumful islamului în Europa sud-estică, preludiu al reconstituirii unității islamice în Orientul Apropiat și Mijlociu în secolul următor sub hegemonia turcilor otomani. Occidentul Europei a renunțat de fapt la înfruntarea cu islamul după închiderea Mării Negre de noua putere instalată la Bosfor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]