1,029 matches
-
În privința celor care au trecut prin experimentul de la Pitești Diavolul s-a atins și de sufletul lor, pe acesta mutilându-l mai grav21. De altfel, Marcel Petrișor va ridica problema fenomenului Pitești la un nivel etic absolut, problematizînd astfel: de ce ispășesc mai ales nevinovații? și: trebuie considerată reeducarea o „pedeapsă Înțeleasă”? O astfel de suferință nu este dorită de Dumnezeu, ci doar Îngăduită, va afirma unul dintre reeducații siliți și căiți din cartea lui Marcel Petrișor, teologizând, Într-un fel, reeducarea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pentru care eram capabil să merg la moarte”26. De altfel, Bordeianu nu va mai avea putere nici să-i ceară iertare mentorului său, nici să-l privească În ochi, iar atunci când și el va fi torturat, va simți că ispășește de fapt pentru lovitura dată celuilalt. Autorul va reveni asupra „mlaștinii disperării”, care Înseamnă neputința de a te sinucide pentru a evita tortura continuă și neputința de a lupta bărbătește cu schingiuitorii 27; „mlaștina disperării” mai Înseamnă și necredința cu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
28 februarie 1949, 20). În timp, atenuează totul preferând să invoce Ironia. Iată: „Totul în viață e ironie” (23 august 1978, 351). Altundeva, constatând că „tot omul e lovit în ce are mai scump pe lume” și că „fiecare își ispășește pasiunea capitală”, îi spune lui Noica: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975, 606). Preferându-i Diavolului Ironia, Cioran glisează dinspre destin spre accident, dinspre eroic spre marginal. În cazul acesta, nici adevărul nu mai poate fi scris
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și, ne mai putând să stea în picioare, s-a așezat pe cimentul gol pe spate. Mircea Vulcănescu s-a întins pe ciment și l-a luat pe tânărul student pe pieptul său, salvându-i viața. Nu și-a mai ispășit toată pedeapsa pentru că a murit pe 28 octombrie 1952, la numai 48 de ani, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus în închisoare. A lăsat ca moștenire sublimul și creștinescul îndemn: -„Să nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de învățământ 1949-1950 s-a declanșat un val de arestări în rândul elevilor de la liceele amintite. Ticu Mălăcescu, fiul lui Gheorghe Mălăcescu, unul dintre partizani, va muri în închisoare la canal datorită surpării unui mal peste el iar ceilalți vor ispăși ani grei de temniță în diferite pușcării comuniste din țară. Poetul Radu Gyr se pare că le-a închinat luptătorilor din rezistența vrânceană, conduși de Gheorghe Mălăcescu și Ion Paragină, poezia “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane“, pentru care a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
înmormântarea sorei sale (sau cumnatei), care locuia cu ea, a ajutat-o și fratele meu din Tecuci, cu speranța că în felul acesta blestemul nu va merge mai departe. Acum este și ea în lumea celor drepți dar și-a ispășit prea greu păcatele tinereții. Nu doar astfel de întâmplări ci chiar istoria ne arată că oamenii care ne-au chinuit au plătit, la rândul lor, printr-o moarte cumplită. Astfel comunistul Ștefan Foriș a murit torturat, Lucrețiu Pătrășcanu a fost
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de-a lungul canalului DunăreMarea Neagră, dar și în Delta Dunării sau în Balta Brăilei (sau pe lângă șantiere de construcții ori ferme agricole subordonate MAI). Un lagăr de muncă după wikipedia.org este un tip de penitenciar, unde condamnații își ispășesc pedepsele prin muncă corecțională. Lagărele de muncă au numeroase trăsături comune cu sclavia și cu închisorile. Condițiile de viață în lagărele de muncă variază foarte mult în funcție de stăpânii respectivului stabiliment. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului lagărele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
încredere românilor într-un viitor democratic al țării”. Epilog Pentru tot ce a făcut, tatăl meu ar spune ca și poetul Andrei Ciurunga în poezia „Nu-s vinovat față de țara mea”: „La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispășesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: Nu-s vinovat față de țara mea...” Aceste versuri sunt scrise pe monumentul dedicat foștilor deținuți politici în Piața Independenței din centrul orașului Iași. Eu, la rândul meu, după revoluția
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu iartă:/ El șarpe doarme în gol și mușcă din Isus". Se reînvie un univers biblic, unde, ca și la Lucian Blaga, sfinții mor și universul se desacralizează. Viața devine înșelăciune și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăiri, aceeași explozie vitală, precum și inspirația livrescă. Îi lipsește poetei respirația largă, cuprinzătoare a Anei Blandiana. Cu volumul "Adagio" (1973) îi descoperim Ioanei Diaconescu și note proprii: "Adagio pietrelor și mărăcinilor,/ Adagio fiului; și-a maicii sale vină/ Fie curat ispășită de lacrima luminii/ Etern întoarsă într-un ochi senin/ După o fugă, după vânătoare/ Înalt prin pădurea de crini". Obiectele se însuflețesc și poeta se mișcă lejer, pentru că ea le-a creat: "Desenez lucruri care se trezesc/ Și se prefac
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va crede? În fața lumii, dumneata ești un nebun primejdios care ți-ai ucis infirmiera... Eu am profitat doar de ocazie. A trebuit să am grijă ca marea știință a lui Solomon să fie în siguranță și ca voi să vă ispășiți trădarea. Trebuia să vă fac inofensivi prin crimele voastre. Cele trei surori au acționat așa cum le-am instruit eu. Restul n-a fost decât un simplu calcul. Ați funcționat precis ca niște automate. Ați livrat cadavrele la o simplă apăsare
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aduc bucurii... Asta a fost viața mea de când m-am dăruit întâia oară, ca fată neștiutoare de răutatea omenească, și iubire a fost viața mea zi de zi... Am greșit și recunosc toată grozăvia nebuniei mele... Nu vreau decât să ispășesc... N-am nevoie de judecata voastră pentru că m-am judecat și m-am osândit singură. Dacă ați fi loiali, nu m-ați tortura lungind orele, otrăvindu-mi clipele una după alta... Dar nu sunteți... Ascultă, Piedro, dacă nu m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
peliculei, el a aprofundat, cu un fel de "calm olimpian" al artistului stăpân pe rolurile și menirea sa în societate . lectura caragialeană până la descoperirea și fixarea în conștiințe... ...Năpasta este un film despre cauzele ratate în numele unui ideal, despre vinovăția ispășită prin nedreptate, despre șansele pierdute sau câștigare ale eliberării, ale purificării unor suflete traumatizate de un climat ambiguu. Pentru a ajunge aici Alexa Visarion a străbătut un drum lung, fiecare montare teatrală fiind, practic, o etapă... A demontat, piesă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Bergman. Cheful cu lăutari din cârciuma sordidă și slinoasă (autorul decorurilor Marcel Bogos) are ceva din surescitarea tulbure și delirantă a Viridianei, iar cântecul Mutei personaj imaginat de Visarion și creat cu răscolitoare dăruire de către Valeria Sitaru... Vina tragică se ispășește într-o pădure ostilă și pustie, în care aparatul palpită parcă la unison cu agonia nebunului în timp ce imaginea (Vivi Drăgan Vasile), de un sepia cenușiu, materializează de la un capăt la celălalt al filmului senzația de peliculă arsă, mușcată de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este Sfârșitul. Lupta spune Alexa Visarion. În fond, zbaterea în gol... ... Teatrul ca experiență personală... Spațiul ca Loc de întâlnire. Pentru Alexa Visarion, teatrul se face cu suflete și cu trupuri. Dar, pentru ca sufletul să se înalțe, trupul trebuie să ispășească. Dacă pentru a înălța o biserică era nevoie de o jertfă de carne și de sânge, și ctitoria Teatrului, deși efemeră sau tocmai de aceea are nevoie de sânge pentru a trăi măcar o clipă, o oră, trei ore. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la îndemână pentru țesătura socio-ficțională și galeria portretistică a romanului. Romancierul serios este un colecționar care clasifică. Nepărtinitor, în spiritul vieții autentice. Octavian Paler Un polemist cordial Octavian Paler (satul Lisa, Făgăraș, 1926 2007, București) a avut puterea să-și ispășească toate păcatele morale, cele cu voie sau fără de voie, devenind în anii nouăzeci și două mii o conștiință civică incontestabilă, un polemist redutabil, un editorialist de prim rang. Spre deosebire de alți confrați, a avut însă un cult al cuvântului scris și rostit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
monahul dominican Girolamo Savonarola) sau la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când, prin celebri hommes de lettres, maximalismul literar se afla la apogeu. Să nu-l uităm însă nici pe celebrul gânditor și scriitor "eretic" Tommaso di Campanella care a ispășit pentru propriile idei 27 de ani în temnițele Inchiziției din Calabria și Campania. Pregnante pagini despre romantism scrie autorul, "incandescenta totalitate a gândirii și sentimentelor" fiind atinsă de Nietzsche, precursorul decadentismului, sintetizatorul apollinicului cu dionisiacul, al cultului violenței (figura arhetipală
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
capul l-a durut, a zis au, s-a frecat la frunte, un loc roșu de unde peste noapte va crește ditamai cucuiul, și băieții au rîs. Nu crezi că ajunge? a spus Marcu. A dat destul cu capul, și-a ispășit pedeapsa. Iar te bagi ca musca? Ce, te crezi avocatu' la toți? Vezi-ți de treab-acolo. Cornel a spus, deodată înfuriat de durerea ce-i tropăia prin tîmple: Vreau s-o duc pînă la capăt. Bine. Și fără cîrpă. Bine
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
din cenușa-i sălta-va România". O asemenea convingere se întâlnește mai în toate scrierile de seamă ale epocii. E destul să amintim, dacă mai era nevoie, splendidul poem al renașterii noastre, care e Cântarea României. "Norodul trebuie să se ispășească și să se curețe de păcatele sale", căci "prin ispitele suferinței numai se curăță noroadele". Suferința, "divina necunoscută", după o expresie celebră, e un factor al istoriei. Suportabilă, cât timp nu pare absurdă, ea nutrește la limită explozii ce purifică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Teza care culminează cu o concluzie înfricoșătoare: "Ar trebui să le extirpam timpanele și să le scoatem ochii copiilor, însă asta ar fi deja un proiect mai greu de îndeplinit"46. Toate religiile sunt de acord că omul trebuie să ispășească păcatul originar, numai așa are dreptul la eliberarea de după moarte, insă omul s-a dovedit incapabil de așteptare, este condamnat la nefericire, pentru că nu-și poate stăpâni curiozitatea și pierde, astfel, accesul veșnic la paradis. Damnarea omului nu constă în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se ajunge tot prin suferință, iubirea nu este lumina, nu este pace, ci neliniște, întrebări, iar "o pasiune este prin ea însăși o pedeapsă". Cel care i se lasă pradă, chiar dacă se crede omul cel mai fericit din lume, "își ispășește prin anxietate fericirea reală sau imaginara"19. Iubirea este pentru Cioran deformatoare în ceea ce privește obiectul iubirii, inseamna să-l chinui pe celălalt, dar și pe tine însuți, pentru că "tot ce nu este durere este impostura". În afară de sensibilitate și, la rigoare, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință” (Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le am săvârșit; 7. Face capabil pe om să primească slava lui Dumnezeu; 8. Prin ea Dumnezeu îndepărtează consolările pământești, făcând să fie așteptate cele cerești, care
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință” (Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le am săvârșit; 7. Face capabil pe om să primească slava lui Dumnezeu; 8. Prin ea Dumnezeu îndepărtează consolările pământești, făcând să fie așteptate cele cerești, care
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
cu această denaturare interesată a realului, Diaconul însuși se retrage în fabulație, în ficțiunea consolatoare. Dar să revenim la cel din urmă avatar al lui Baudolino, cel de stâlpnic și eremit, vorbitor în parabole și vindecător, înconjurat de gloatele Constantinopolei. Ispășește pentru tatăl său imperial, de a cărui moarte se crede vinovat, psihanalitic vorbind. Despătimirea nu exclude mizeria fiziologică. Baudolino este lapidat pentru rostirea adevărului. Obstinația lui inflexibil-testamentară se circumscrie totuși în jurul a trei proiecte: cinstirea memoriei lui Abdul, veritabil poet
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fi înțeleasă pe deplin dacă facem abstracție de aportul cercetărilor psihologice. Concluzia la care ajunsese era că cercetarea psihologică era chemată să aibă un aport important, atât la teoria simbolismului, cât și la teoria judecății. În anul 1918, când a ispășit o pedeapsă de șase luni cu închisoarea pentru activități îndreptate împotriva războiului, Russell a citit o mare cantitate de literatură psihologică recentă. Într-o scrisoare circulară trimisă de aici prietenilor, el remarca: „Toată psihologia pe care am citit-o și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]