965 matches
-
1984, pp. 333-336. 26 Edgar Morin, Mai 68: complexité et ambiguïté, în Pouvoirs, 39, 1986. * Războiul de Yom Kippur a fost declanșat pe 6 octombrie 1973 (ziua de Yom Kippur, cea mai importantă sărbătoare din calendarul evreiesc, care marchează "ziua ispășirii", zi de post și rugăciune în care celor care se pocăiesc li se iartă păcatele) de către Egipt și Siria, fiind cîștigat în cele din urmă, după mai multe înfrîngeri, de Israel. Încetarea focului a avut loc în urma unei rezoluții americano-sovietice
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ideile pedagogice ale lui Creangă, iar pedepsele aplicate aveau scop de îndreptare. De fapt, la pedepse fizice recurgea dascălul Creangă foarte rar, „sfântul Neculai” fiind folosit doar în clipele de mânie, găsind, în schimb, metode din cele mai originale pentru ispășirea greșelilor de către elevii săi. Astfel, după cum povestește N. A. Bogdan, unui școlar ce-i luase altuia vreo treizeci de rechizite mărunte, i-a dat drept pedeapsă de ispășire să facă „o matană cu trei cruci, cu fața înspre răsărit, și de câte ori
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
în clipele de mânie, găsind, în schimb, metode din cele mai originale pentru ispășirea greșelilor de către elevii săi. Astfel, după cum povestește N. A. Bogdan, unui școlar ce-i luase altuia vreo treizeci de rechizite mărunte, i-a dat drept pedeapsă de ispășire să facă „o matană cu trei cruci, cu fața înspre răsărit, și de câte ori se va ridica de jos să puie mâna numai pe câte un lucru din cele luate și să-l înapoiască.”(7, p. 24 ) „Domnul” îi spuneau elevii
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, traducere de Cezar Baltag, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, pp. 231-232). 335 În Babilon, în a patra zi a serbării Anului Nou, prima secvență din ceremonie era destinată zilei de ispășire pentru rege. Umilirea regelui corespundea regresiunii lumii în starea de haos și captivității lui Marduk în munte. Cu toate acestea, regele este o parte din divinitate, ritualul de umilire nu îi stârpește din sacralitatea sa, fiind des întâlnite situațiile în
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
zi». Atunci l-a rechemat pe Sfântul Francisc și i-a spus: «Iată că de acum înainte acordăm privilegiul ca oricine va veni și va intra în biserica amintită, spovedit și cu părere de rău, să fie absolvit de orice ispășire și de orice vină, și vrem ca aceasta să fie valid în fiecare an pentru o singură zi, de la primele vespere, inclusiv pe timpul nopții, până la vesperele din ziua următoare». Fericitul Francisc, plecându-și capul, era pe punctul de a ieși
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și divinitate; dacă eroismul lui Oedip nu mai corespunde cultului arhaic al forței, ci unei atitudini explicit filozofice, care transformă tragedia într-o veritabilă dramă a cunoașterii de sine; în fine, dacă protagonistul, știind cât de neprețuită e viața, alege ispășirea în locul morții atunci e limpede că exemplul ales de criticul modernist pentru a sublinia eternitatea melodramei nu e deloc întâmplător. Dimpotrivă, se pare că drama elină și-a pus amprenta (e drept, mai degrabă involuntar) atât asupra concepției sale estetice
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psiho-morală și cu un conflict care să dea câștig de cauză conștiinței, raționalității vieții afective, și nu nebuniei patimii descătușate. Din păcate însă, Lovinescu procedează cu totul altfel: trece sub tăcere examenul de conștiință, relativizează ideea de vină și transformă ispășirea într-o manifestare la fel de irațională precum crima, pe motiv că omul, victimă a forțelor oarbe ale inconștientului, nu poate fi tras la răspundere pentru faptele lui. Perspectiva e pesimistă, sumbră, iar imaginea vieții, redusă la niște acte mecanice, nu se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Personajele nu sunt voințe. Să admitem că așa e. Iată un lucru ce ar fi excelent! Piesa în sine e fatalistă, ea reprezintă o Nemesis ce se va abate asupra vinovatului, venind de dincolo de mormânt. Vinovatul e deja pe calea ispășirii dar această ispășire nu e socotită ca îndestulătoare. Fatalitatea se îndeplinește și așa, reprezentată fiind prin Luca. Ana însă nu luptă împotriva fatalității pe care o vede crescând. Apoi aici e substratul dramei. Ana singură se recunoaște vinovată și voiește
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
voințe. Să admitem că așa e. Iată un lucru ce ar fi excelent! Piesa în sine e fatalistă, ea reprezintă o Nemesis ce se va abate asupra vinovatului, venind de dincolo de mormânt. Vinovatul e deja pe calea ispășirii dar această ispășire nu e socotită ca îndestulătoare. Fatalitatea se îndeplinește și așa, reprezentată fiind prin Luca. Ana însă nu luptă împotriva fatalității pe care o vede crescând. Apoi aici e substratul dramei. Ana singură se recunoaște vinovată și voiește să ispășească vinovăția
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lume străină [...]. Totdeauna a fost fără voință, cu gândul aiurea, cu sufletul mort (s.n), bietul Iorgu!". Ana nu mai e acum dispusă a crede în naivitatea soțului sinucigaș și se hotărăște să-și asume vina, mângâindu-se cu gândul ispășirii iminente. Agentul inocent al devoalării enigmei e chiar Lolota, fetița pe care Sandi, cuprins de spaimă la gândul că ar putea pierde totul, vrea s-o răpească din sânul dezbinatei familii. Dar, deși îl iubește, isteața copilă nu-l recunoaște
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să știu că nu sunt urmărită eu? Nici eu nu pot dormi noaptea și simt că cineva pândește pe coridor în apropierea cabinei mele și nu știu pentru cine este. Unchiule, iar începeți? Eu am fost la Ierusalim doar pentru ispășirea păcatelor mele, știi bine... Iar și iar același lucru, până când? adăugă Lavinia în șoaptă. Patima pe care o pusese în discuție îi îmbujorase obrajii. Joi seara, ajunși la Istanbul, au tras la casele lor de la Kuru Cișmé, de pe malul Bosforului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunt înaintea altarului Domnului." 20. Împăratul Ezechia s-a sculat de dimineață, a strîns pe mai marii cetății și s-a suit la Casa Domnului. 21. Au adus șapte viței, șapte berbeci, șapte miei, și șapte țapi ca jertfă de ispășire pentru împărăție, pentru sfîntul locaș, și pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoților, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. 22. Preoții au junghiat boii, și strîns sîngele, pe care l-au stropit pe altar; au junghiat berbecii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
altar; au junghiat mieii, și au stropit sîngele pe altar. 23. Au adus apoi țapii ispășitori înaintea împăratului și înaintea adunării care și-au pus mîinile peste ei. 24. Preoții i-au junghiat, și au adunat sîngele la piciorul altarului, ispășire pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot și jertfa de ispășire. 25. A pus pe Leviți în Casa Domnului cu chimvale, alăute și arfe după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
adunării care și-au pus mîinile peste ei. 24. Preoții i-au junghiat, și au adunat sîngele la piciorul altarului, ispășire pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot și jertfa de ispășire. 25. A pus pe Leviți în Casa Domnului cu chimvale, alăute și arfe după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, și proorocului Natan, căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii Săi. 26. Leviții au luat loc cu instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-au dat confirmarea incredibilă având semnificația clară de ispășire a păcatului! Auzi vocea cunoscută la despărțire mâncând cuvintele și căzând amenințătoare ca un magnet puternic în urma sa. - Ia-ți banii! Te voi aștepta marți. Când femeia coborî, bancnota plutea într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
goală de sens" [Galeriu, 1991:78]. Și totuși, chiar dacă cu "chipul acoperit de patimi și cu frumusețea originară slăbită" (Maxim Mărturisitorul), omul a reînvățat să îl invoce pe Dumnezeu, care la rîndul său și-a trimis Fiul ca jertfă de ispășire pentru păcatele umane. • Perspectiva antropologică ia în seamă consecințele căderii la nivelul ființei umane în sine și al relațiilor interumane. Pentru primii oameni, căderea a însemnat o "golire de sens" a existenței, o "sărăcire (golire de har) a structurii omenești
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trebuit prea mult să o facă. Fusese prins cu ea În mână. La propriu. Rânjind În vestiarul doamnelor, cu scula-n mână, frecând-o cât Îl țineau puterile. Avea să intre, să pledeze vinovat, cu circumstanțe atenuante, se va solicita ispășirea pedepsei prin muncă În folosul comunității, și va ieși la timp pentru ceai. Poate va fi mai dispusă să vorbească cu el având la activ o acuzare plină de succes? Le luă de două ori mai mult decât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pornite să te acopere cu formele lor materiale. O lectură este o abandonare a realului, o trădare a vieții. (azi) A. nu este vulgară În dragoste; are un aer de călugăriță pentita, ce se dăruie cu toată ființa Înfrigurată de ispășirea ce-o așteaptă; se zbuciumă, se zbate, se chinuie, ca și când ar fi În mare primejdie, pronunță cuvinte intermitente, ce nu trec dincolo de buzele Învinețite, pârjolite de febră. Ține ochii Închiși, e aproape moartă și, dacă n-aș simți troznetul cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
injecție și totul va reveni la normal. Închipuie-ți că sînt veterinar!” Nu mai am putere să zîmbesc. Să revină a spus? Ce nenorocire! Durerea trupului lovit crește și asta mă bucură ca și cum suferința sa ar consuma un grăunte de ispășire. Chinul meu se prăvale în amintire ca avalanșele succesive. Pare a lăsa, tremurînd, loc pentru o naștere: o geană de speranță. „-Doare?”-întreabă Doctorul atingîndu-mi rănile. „-Nu doare destul”-îi răspund eu. „-Nu îndeajuns pentru cît aș merita.” Rîde ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a lui Julie Bergdorftc " Lista de lecturi a lui Julie Bergdorf" 1. Lista comitetului de organizare a spectacolului de binefacere a Operei din New York. Julie spune că acolo se trag atâtea sfori de-l bat și pe Tolstoi. 2. Romanul Ispășire al lui Ian McEwan, în special pagina 135. Acolo e scena de sex sălbatic. 3. Rubrica Nunți din Sunday Times. E important să știi cine a ieșit de pe piață. 4. Apropo de piață, lista FTSE 1001 e motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o simplă odaie în care, îmi spuneam, nu va mai intra nici o muiere, pură sau impură! O să găsesc eu până la urmă să intru undeva, poate chiar în uzina unde lucrează tatăl meu, cu acel director inteligent care gândea că o ispășire încetează de îndată ce omul a redevenit liber... Cartea pe care o voi scrie va fi scurtă, cât Manualul lui Epictet, dar viața ei va fi lungă și va deveni de actualitate în chiar timpul vieții mele. Silvia o va descoperi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de cea de ordin politic (care este colectivă, dar nediscriminativă), vinovăția morală este individuală și subiectivă, în sensul că poate fi stabilită doar în tribunalul propriei conștiințe. Consecința vinovăției morale este iluminarea internă, care survine ca urmare a reînnoirii prin ispășire; în sfârșit, d) vinovăția metafizică derivă din ceea ce pentru Jaspers este o fundamentală și primordială "solidaritate umană". Aceasta o face pe fiecare ființă umană "co- responsabilă pentru fiecare rău și fiecare nedreptate comise în lume, în special pentru crimele comise
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
drept mai multe cununi și ca să‑l pedepsească mai mult pe diavol”33. Parcurgând scrierile sfinților, aflăm, printre altele, că Dumnezeu trimite sau Îngăduie adesea ca să vină asupra credincioșilor Lui suferințe trupești - chiar dacă acestea nu sunt pedepse pentru curățirea și ispășirea păcatele lor - ca să Îi Învețe să nu considere și să nu se atașeze de lumea prezentă ca de ultima realitate, căci bolile și suferințele ne amintesc tuturor că suntem efemeri, trecători În această lume și nu avem aici cetate stătătoare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care îl desparte, însă, opacitatea lumii încremenite în plumb. Poezia lui se nutrește dintr-o sete de perfecțiune evocând pe a lui Eminescu, în căutarea cuvântului ce exprimă adevărul, care, în cazul său, se numește transparență. E un drum de ispășire, precum cel al emirului macedonskian, fascinație a dorului tainic la capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
voia lui, a înfăptuit o profundă sinteză între modernitate și tradiție, ceea ce l-a propulsat în plină postmodernitate. Cu alte cuvinte, el a produs o nesperată schimbare, eșuând în a fi postmodernist. Cu siguranță, tăcerea editorială de treisprezece ani (ca ispășire a laudelor lui Valeriu Senic?) a fost cu totul benefică pentru Victor Teleucă, fiindcă el, grație unor serioase lecturi filosofice (urmând și îndemnul la tăcere al unuia dintre maeștrii săi, Wittgenstein) și grație unei profunde crize interioare (simptom cert al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]