1,366 matches
-
nu vezi ce-i, ori nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu, care se afla alături, cu glas de dojană și părere de rău. Petre nu-i dădu răgaz să isprăvească: ― Ia mai tacă-ți clanța, hodorogule! Că destul ne-ai bătut capul și ne-ai ținut în loc cu brașoavele și cu miorlăielile tale! ― Ai nebunit și tu, băiete, vai de tine! bâlbâi bătrânul, crucin-du-se. Numai să nu-ți pară rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine, oameni buni? ― Bine... așa e! încuviințară oamenii. Să ne trimită ingineri, că d-aia îi plătește stăpînirea! ― Apoi da, că inginerul, dacă nu-s boieri, împarte drept și cum scrie la carte! adăugă Ignat foarte mulțumit. ― Cu boierii am isprăvit! strigă Leonte Orbișor țanțoș. Nu ne mai trebuie boieri! ― Noi am isprăvit, Leonte, dar poate că n-au isprăvit ei? zise gros Nicolae Dragoș. Atunci toți din toate părțile protestară că nu mai vor boieri și că mai curând mor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că d-aia îi plătește stăpînirea! ― Apoi da, că inginerul, dacă nu-s boieri, împarte drept și cum scrie la carte! adăugă Ignat foarte mulțumit. ― Cu boierii am isprăvit! strigă Leonte Orbișor țanțoș. Nu ne mai trebuie boieri! ― Noi am isprăvit, Leonte, dar poate că n-au isprăvit ei? zise gros Nicolae Dragoș. Atunci toți din toate părțile protestară că nu mai vor boieri și că mai curând mor până la unul decât să fie iarăși batjocoriți și asupriți. ― Apoi las' să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
da, că inginerul, dacă nu-s boieri, împarte drept și cum scrie la carte! adăugă Ignat foarte mulțumit. ― Cu boierii am isprăvit! strigă Leonte Orbișor țanțoș. Nu ne mai trebuie boieri! ― Noi am isprăvit, Leonte, dar poate că n-au isprăvit ei? zise gros Nicolae Dragoș. Atunci toți din toate părțile protestară că nu mai vor boieri și că mai curând mor până la unul decât să fie iarăși batjocoriți și asupriți. ― Apoi las' să vă vedem la treabă, că de gură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Era clar că hoții lucrau după un plan și că este la mijloc un complot în toată regula. Aproape de cârciumă a întîlnit o îngrămădire de săteni care păreau liniștiți și pașnici. A pătruns în mulțime și... Grigore Iuga ascultă pînă-și isprăvi povestea. Afla cel puțin începutul tulburării. De la Isbășescu avea să afle restul. De altminteri vestea uciderii lui Miron Iuga de la Isbășescu a aflat-o lumea. De ieri, de pe la ora zece, când a sosit, îmbrăcat țărănește, în târgușorul Costești, a fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
El credea și în clipele acestea că, dacă oamenii nu s-ar fi speriat de întîile împușcături și s-ar fi repezit la soldați, soldații s-ar fi lăsat dezarmați și astfel ar fi împiedicat întoarcerea boierilor. Acuma s-a isprăvit. Acuma toate speranțele s-au prăbușit, plătite cu sânge. Care nu va fi ucis de gloanțe va fi omorât în bătăi și-n închisori, iar în loc de pământ vor fi înjugați ca vitele. Barem el n-are să se aștepte la nici o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cu pacea, hoțule? ― De, domnule maior, păcatele noastre, că nu știm cum am face mai bine, ca să nu greșim! bâigui Ignat. Dacă Dumnezeu ne-a pedepsit să fim proști, de, păcatele noastre... Pe când procurorul, mereu întrerupt de exploziile maiorului, isprăvea cu Ignat Cercel, veni primarul Ion Pravilă să raporteze că, precum i s-a poruncit, a adunat și identificat pe toți morții, adică patruzeci și patru, al patruzeci și cincilea fiind preotul Nicodim al cărui cadavru însă a fost ridicat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai dai seama. Nici nu băgă de seamă când s-a isprăvit slujba, când au pornit spre cimitir. De-abia ajungând în uliță, șopti lui Titu Herdelea: ― Poate c-ar fi trebuit să-l anunțăm și pe Baloleanu... În sfîrșit! Mergea în urma carului al doilea în care era coșciugul tatălui său. La
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
goi pentru a procura câtorva mii de trântori bogățiile care să fie risipite în lux și luxură! ― Dacă n-am unde să scriu? zise tânărul Herdelea. Eu aș protesta! ― Mai bine că n-ai unde, puiule, căci cu tine ar isprăvi repede: te-ar expulza din țară ca pe orice străin indezirabil! ― Eu? străin? în Romînia? zâmbi Titu cu superioritate ironică. ― Nu uita, puiule, că tu nu ești cetățean român, oricât te-ai crede tu mai român ca alții! Așa că îndată ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajute... La cancelarie trebăluia secretarul Dimitrescu, copleșit de hârțoage, căci primarul era când la postul de jandarmi, când la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi ținut anchetele încă un an de zile dacă Grigore nu I-ar fi povățuit să le isprăvească și să se domolească. ― Când îți spuneam eu că Amara e sat de tâlhari, nu mă credeai, imputa Boiangiu deseori primarului. Acu i-ai păscut și tălică!... Dar lasă, că de-acu, eu sunt popa lor!... Vechiul conac părea întinerit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Totuși avu prezența de spirit să riposteze: ― Cred că urarea aceasta ar fi mai potrivită pentru domnul Iuga! Grigore răspunse numai după o pauză și aproape grav: ― Poate că n-ar fi rău... 6 Pe la mijlocul lui iunie, fără să fi isprăvit nimic, Grigore Iuga se hotărî să se întoarcă la Amara și nici să nu mai vie pe la București până la toamnă. Se duse la familia Predeleanu să-și ia rămas bun. Victor era singur, Tecla și Olga aflîndu-se pentru cumpărături prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
marea ispravă a României Mari i-a luat prin surprindere chiar și pe români, care n-au reușit să-i ducă la capăt proiectul, iar modernitatea noastră națională este una definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să isprăvim toate aceste lucruri pe care le aveam de isprăvit deoarece am trăit vremuri tulburi în locuri neprielnice. Altfel spus, n-am prea avut noroc. Neisprăviți, am rămas astfel și neașezați, atît în timp, cît și în spațiu. Nu ne aflăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
surprindere chiar și pe români, care n-au reușit să-i ducă la capăt proiectul, iar modernitatea noastră națională este una definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să isprăvim toate aceste lucruri pe care le aveam de isprăvit deoarece am trăit vremuri tulburi în locuri neprielnice. Altfel spus, n-am prea avut noroc. Neisprăviți, am rămas astfel și neașezați, atît în timp, cît și în spațiu. Nu ne aflăm nici în trecutul conservator al tradiției, nici în viitorul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
individualismul modern pînă la acel grad de maturitate unde acesta se recompune în spațiu public, visînd astfel să ne asociem, cu subtile delicii, doar în jurul unei mese. Cu un ochi la făină și altul la slănină, nu ne îndurăm să isprăvim nici o opțiune, nici cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot manuscrisul, de altfel nici nu l-aș fi isprăvit decât în câteva zile. La început n-am priceput nimic, era un fel de povestire încîlcită. Am sărit vreo douăzeci de pagini și am rămas uimită. Era povestea mea, era vorba despre mine. Cum mă duceam cu mama la tanti
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-o careva deschisă. Și când nu te așteptai, odată te pomeneai cu ea că dispare. Și Ivona, iar cu telefoanele, și iar bate străzile și întreabă-n dreapta-n stânga... Și când zicea că gata cu mă-sa, s-a isprăvit, atunci îi suna cine știe cine : că să vie s-o ia. O dată tocmai de la Bariera Vergului a sunat-o, ș-altă dată de la Brâncoveneasa... D-apăi ce se mai ruga p-atunci Ivona, mai abitir de cum s-a rugat azi ! — Vino mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul șuier al aerului auzindu-se parcă mai slab printre buzele vinete și expresia ei încă și mai concentrată, dar și mai nepăsătoare, ca și când, oricât ar fi de incredibil, ea a uitat că trebuie să isprăvească mai repede acel lucru care o ocupă, pentru ca apoi ei doi să poată sta de vorbă. Ca și când, oricât ar putea fi de incredibil un asemenea fapt, nu-i mai pasă că el abia s-a întors, după o absență atât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu i s-a întâmplat nimic, s-a speriat doar de țipete... Și chiar acesta este adevărul. De țipetele lor s-a speriat și de ei toți, ce s-au repezit deodată. Cât despre pericol, era chiar inexistent, de vreme ce se isprăvise de servit ceaiul. Chiar acesta este adevărul, dar postura de salvator o aștepta de multă vreme. Așa că își ridică prețiosul trofeu, trupușorul care miroase amețitor a fraged și a lapte, și îi potrivește minuscula bluziță de marinar... O, stabilele, mediocrele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plecat, am început să scriu în jurnal, atât de amănunțit ca niciodată. Teama de cele ce voi ajunge să le povestesc la sfârșit m-a făcut să mă întind în atâtea detalii. Dar iată, tocmai în această secundă, când am isprăvit, aud clopotul Mitropoliei și inima îmi sare în piept cu totul altfel decât înainte. 15 septembrie 1916 Năuciți după trei zile de alarme continue : noaptea bombardează Zeppelinul, adică țipiligul, ziua bombardează avioanele. Coborâtul în pivniță nu-mi mai dă toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care a trebuit să aștepte răspunsul câteva ore ; răgaz ce l-a petrecut făcând vizite la cei mai apropiați amici (casa lui părintească fiind la Craiova). Am fost martor al tușantei întâlniri a celor doi copii, apoi junele ce a isprăvit studii de drept și economie în Anglia ne-a făcut să avem în fața ochilor noaptea de coșmar de acum o săptămână când, istoviți după zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a nu o poseda niciodată. Hector Gaines, chinuitor de conștient de sânii Antheei, acum ascunși și provocători pe sub pulovărul ei mov, lipit pe corp, își repeta întruna că el avea treizeci și patru de ani și ea numai douăzeci și unu, și că își isprăvise munca la Gideon Parke și ar fi trebuit să plece la Aberdeen, să-și vadă mama, ale cărei scrisori tandre nu se plângeau niciodată de raritatea vizitelor lui. Brian McCaffrey, la fel de acut conștient de sânii Antheei Eastcote, veni la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trec în jurul orei nouă. Cu cele mai bune urări. TOM MCCAFFREY Un telefon dat în cursul dimineții (la care răspunsese Pearl) îi confirmase lui Tom că ora era convenabilă. Și acum, după cum își spunea în sinea lui, se ducea ca să isprăvească odată, definitiv, cu buclucul ăsta. Nu voise s-o invite pe Hattie în Travancore Avenue din cauza lui Emma și pentru că se temea ca nu cumva tânăra, odată sosită acolo, să uite să mai plece. Și-apoi, cum ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singur de fapte pentru care ei nici nu-i trecea prin cap să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că era foarte posibil ca Rozanov nici să nu afle măcar de „mica escapadă“. „Totuși, se gândi el după ce isprăvise să-și facă valiza și stătea la fereastra din spatele casei, contemplând priveliștea orașului, totuși, am să-i scriu, am să mă duc să-i fac o vizită, dar nu acum, mai târziu. Și cum îi reveni din nou în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vă vedem. John Robert nu avusese intenția să pună asemenea întrebare și nu înțelegea singur de ce i-o pusese. Nevoia lui de „a interoga“ fetele se vlăguise pe parcursul ultimelor ieșiri, din momentul în care începuse oarecum să simtă că „isprăvise“ cu George și cu Tom, de parcă i-ar fi omorât pe amândoi. Nu venise cu ideea de „a institui o anchetă“, dar acum, desigur, își dăduse seama că așa ceva era necesar și vechea nedomolită furie începu iar să mocnească sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
beat, hotărî Brian. Dar ce clocotea în sufletul lui Tom, supunându-l la un supliciu de proporții nemaicunoscute de el până atunci, era problema cu Hattie sau, mai curând, gândul că nici nu se mai punea problema ei. Totul se isprăvise. A doua zi trebuia să se ducă la Londra, să-și reia studiile, să-și vadă profesorul, să audieze cursuri, să prezinte lucrări, să meargă înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și se întâmplaseră atâtea, care acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]