720 matches
-
adeseori aversiunea față de vecinii evrei germanofoni și a înființat la Cernăuți asociații studențești germane axate pe confesiunea creștină, tânărul Ebner, dezamăgit, a simțit că idealul asimilării la națiunea austriacă și cultura ei germană (așa cum era sustinut mai ales de Uniunea Israelită Austriacă) era practic imposibil de atins și că era nevoia ca și evreii să se organizeze în formații politice și culturale care să promoveze identitatea lor națională evreiască. După ce în anul 1890 a publicat un apel impotriva asimilaționismului, Meir Ebner
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
de ambele părți de ibiși care stau pe picioarele lor din spate. Registrul de sus arată un patruped (fie o bovină fie un cal) cu un disc solar deasupra lui. Nu este cert dacă Taanach a fost fie sub control israelit fie sub control canaanit când a fost produs stâlpul, iar interpretările lui diferă. Dacă patrupedul de pe nivelul de sus este luat drept bovină, el poate fi identificat fie cu Iahveh fie cu Baal. Discul solar de deasupra patrupedului reprezintă fie
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
pe Iahveh și soția lui, Așerah, dar cercetări ulterioare le-au identificat drept figuri Bes. Câțiva cercetători, inclusiv William G. Dever, și Judith Hadley continuă să interpreteze inscripția într-un mod în care ea se referă la Așerah drept zeiță israelită și soția lui Iahveh. William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?” (A avut Dumnezeu o soție?) care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) Amihai Mazar afirmă că Iahve avea o nevastă în religia tradițională israelită, conform celei mai vechi inscripții care-l menționează pe Iahve. O stelă care se află acum la Luvru, descoperită de către Charles Huber în 1883 în oaza antică a Temei (Tayma actuală - în arabă: تيماء) din Arabia de Nord-Vest, despre care
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
Cimitirul Filantropia este unul din cele trei cimitire israelite care au rămas în prezent în București. Cimitir al evreilor așkenazi inaugurat în 1865, este situat pe Bd. Ion Mihalache nr. 89-91. Pe o suprafață de 69.000 mp se găsesc 29.000 de morminte. În cimitir odihnesc multe personalități
Cimitirul evreiesc Filantropia din București () [Corola-website/Science/320991_a_322320]
-
săi care îi succede, iar cu administrarea tezaurului regatului este numit chiar Ahiacar, nepotul lui Tobit. La masa festivă ocazionată de reîntorcerea din pribegie, Tobit continuă binefacerile și înmormântează, conform doctrinei evlavioase evreiești, un condamnat la moarte din neamul său israelit. Rămas orb datorită faptului că niște vrăbii "au lăsat necurăție" în ochii lui, Tobit rămâne sub îngrijirea lui Ahiacar. Ajuns la limita sărăciei, Tobit și-a reamintit că odată, făcuse un depozit de arginți la Rages, în Media. L-a
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
9 din sectorul 3. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1983, . Construirea templului s-a făcut la inițiativa lui Isaac Leib Weinberg, un evreu polonez din București, unul dintre liderii organizației "Comunitatea Cultului Israelit Modern" din București. El a propus construirea unei sinagogi mari și impresionante cum aveau marile capitale ale Europei - Viena, Dresda sau Paris. Templul Coral este o replică a Sinagogii Tempelgasse din Viena, cunoscută și ca Templul din cartierul Leopoldstadt, construită
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
gamă variată de documente, deoarece stagiarii treceau de la un birou la altul pentru a-și definitiva formarea. Acest raționament al avea să se dovedească a fi fals. A fost identificat vinovatul ideal: căpitanul Alfred Dreyfus, politehnist și artilerist, de confesiune israelită și de origine alsaciană, provenit din meritocrația republicană. La începutul afacerii, s-a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc excepționale, întrucât ofițerii originari din estul Franței erau
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
numele de Israel. El a avut doisprezece fii care au fost strămoșii celor doisprezece triburi cunoscute ca „"copiii (fiii) lui Israel"”. Iuda (Yehuda) a fost cel de-al patrulea copil al lui Israel. Vezi de asemenea: Regatul Israel, Evrei, Triburile israelite. Prima înregistrare a numelui Israel este în Stela lui Merneptah c. 1209 înaintea erei noastre și în care faraonul anunță cu mândrie ca „Israelul este pustiit și sămânța lui nu mai este”. Wiliam Dever vede acest „Israel” ca o entitate
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
un stat organizat. Străbunii israeliților erau, după limbă, semiți, înrudiți cu canaaniții și probabil amestecați cu aceștia în cursul timpului. McNutt spune, „Este mai sigur să presupunem că cândva în epoca fierului, o populație a început să se identifice drept „israeliți”, astfel separându-se cultural de canaaniți prin diferențe precum interzicerea căsătoriilor interrasiale, un accent pe istoria familiei, genealogiei și a religiei.” Așezările aveau o populație între 300 și 400 de oameni care trăiau din agricultură și din păstorit. Erau în
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute, deși li se crede că ar fi fost în mare parte urmași ai coloniștilor asirieni. O revoltă israelită (724-722) a fost învinsă după asediul și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
inclusiv disperata apărare a orașului Yodfat, asediul Ierusalimului (69-70 e.n.) și eroica rezistență de la Masada sub conducerea lui Eleazar ben Yair (72-73 e.n.). Cea mai mare parte din Ierusalim și din Templu a ajuns în ruine. De-a lungul revoltei israelite, cei mai mulți iudeo-creștini, în acel moment o sub-sectă a iudaismului, au plecat din Iudea. Mișcarea rabinică condusă de Yohanan ben Zakai si avand drept centru localitatea Jamnea (Yavne) a încercat sa se acomodeze la dominația romană, pentru a salva tradiția proprie
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
cât și evreiești. Ciprul a fost de câteva ori depopulat iar evreilor le-a fost interzis să locuiască acolo. În 131, Împăratul Hadrian a redenumit Ierusalimul „Aelia Capitolina” și a construit un Templu al lui Jupiter pe locul fostului templu israelit. Evreilor le-a fost interzis să mai locuiască în Ierusalim (interdicția a durat până la ocuparea arabă) iar provincia romană cunoscută până atunci drept Iudea, a fost redenumită Palaestina. Nici o altă revoltă din imperiu nu a dus vreodată la schimbarea denumirii
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Statele Unite, dar o mică parte au plecat către Israel iar câțiva evrei au început să ia în considerare posibilitatea reinstaurării unei națiuni independente. În 1870, a fost fondată școala agricolă Mikveh Israel (ro:Speranța lui Israel) lângă Jaffa de Alianța Israelită Universală. Prima asezare modernă a evreilor în Palestina, Petah Tikva, a fost fondată în 1878, urmată de Rishon LeZion (1882). Alte așezări au fost fondate de membri ai Miscărilor Bilu și Hovevei Zion (Iubirea Sionului). Acest lucru a făcut posibilă
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
istorie lungă și zbuciumată, fiind o răscruce a religiei, culturii, comerțului și politicii. Regiunea a fost locuită în cursul mileniilor mai ales de către popoare de limbi semite, mai întâi canaaneni, amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau iudei, ulterior și arabii. Un timp, în antichitate a fost prezent în zona de țărm și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și o populație elenă. Palestina a fost
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Navi (Yehoshua bin Nun). Cucerirea orașului Lahish (definit în textul biblic că „regat”, condus de „regele Yafiya”, Iosua 10, 3) este menționată în cartea Iosua,10,31-34, dar nu s-au găsit până acum în acest loc obiecte de lut israelite. În aceeași perioadă au sosit în regiune și așa numitele Popoarele mării, inclusiv filisteni, dar nici de la ei nu s-au găsit la fața locului vestigii caracteristice. De aceea nu se știe încă cine a distrus orașul. Localitatea nu a
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
1966 și 1968 Yohanan Aharoni a efectuat cu echipe de la Universitatea Ebraica din Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare, în special în zona Templului Soarelui. Arheologii israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar cu templul israelit găsit în citadela de la Țel Arad. În anii 1973-1974 israelienii au continuat excavațiile sub conducerea lui David Usishkin. Ele s-au concentrat pe zonele unde a săpat Starkey și în alte porțiuni ale colinei. S-a acordat o atenție specială
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
armeni, afirmând că „proprii săi pompieri, ca și gărzile turce, au împușcat numeroși tineri armeni deghizați ca femei sau ca milițieni turci, care incendiau în timpul nopții de marți [12 septembrie] și a dimineții de miercuri [13 septembrie]” Directorul școlii Alianței Israelite Universale a scris pe 18 septembrie 1922 o scrisoare în care afirmă „Este suficient pentru tine să știi că dacă orașul nu a fost complet distrus de foc, este datorită armatei turce, care a putut să vină la timp”. Un
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
să vă veseliți înaintea DOMNULUI Dumnezeului vostru, șapte zile." "Să prăznuiți sărbătoarea aceasta a DOMNULUI șapte zile în an: acesta este așezământ veșnic în neamul vostru. În luna a șaptea să o prăznuiți." Să locuiți șapte zile în corturi; tot israelitul băștinaș să locuiască în corturi," "Ca să știe urmașii voștri că în corturi am așezat Eu pe fiii lui Israel, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru"." Din cauza popularității și a particularităților sale, Sukkot a devenit
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
După tradiția evreiască, aceasta este Even Hashtiá, din care a fost creată lumea. După scriptura biblică, episodul Sacrificiului lui Isaac s-a desfășurat pe Muntele Moria, care este identic cu Muntele Templului. Când a fost împărțită Țara Canaanului între triburile israelite, Ierusalimul, inclusiv Muntele Moria, era o cetate rămasă neanexată de evrei și se afla în posesia ievuseilor. El se învecina cu teritoriul atribuit tribului Iuda (Yehuda) și cu cel al tribului Beniamin (Binyamin). Ierusalimul însuși se numea Yevus. În acea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
ievusită din mileniul al III-lea î.e.n.: după opinia arheoloagei israeliene Rivka Gonrn este vorba de un mormânt în formă de puț, cioplit în stâncă de pe vârful muntelui . După relatarea biblică, după ce a cucerit Ierusalimul, sfătuit de prorocul Gad, regele israelit David a cumpărat cu o sumă mare de bani aria lui Aravna Ievuseul, apoi a ridicat acolo un altar și a jertfit ofrande pentru a opri epidemia de ciumă ce lovise poporul.(Samuil 2 sau după Biblia ortodoxă Cartea a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a cerceta găsirea de noi pieți pentru vinurile palestiniene. În anii 1906-1924 a locuit la Alexandria, în Egipt, unde a fost reprezentantul cramelor Karmel Mizrahi. În Egipt a promovat învățarea limbii ebraice în școlile evreiești, inclusiv cele francofone ale Alianței Israelite Universale. În timpul Primului război mondial Judelovitch a reușit să recruteze sprijinul evreilor locali și al autorităților egiptene pentru primirea și ajutorarea a 11000 de evrei ce fuseseră expulzați din Palestina de către autoritățile militare otomane. În biroul său din Alexandria a
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
cercuri religioase creștine din Londra pentru a accelera emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat. Mai întâi la Istanbul, unde au stat la Therapia. Reluând negocierile cu otomanii, a reușit să atragă interesul ministrului turc al afacerilor externe, Said Pasă, care voia să lege planul
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
să schimbe față satului Vatra Veche, construind, timp de nouă ani, mai multe clădiri de interes general (școală, biserica, primărie, dispensar). În 1922, a ridicat clopotnița bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din centrul Brăilei. În 1924 a donat Comunității Israelite din Brăila un corp de clădiri pe strada Regală, pe care l-a transformat în dispensar. În anul 1928 se termină construcția Bisericii “Sfanțul Mină”, familia Chercea dăruind sfanțului lăcaș două clopote: unul de 1000 kg și altul de 800
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]