1,410 matches
-
sa englezoaică îi dădea unui cățel să bea dintr-un pahar. Ea nu a scăpat de acest simptom decât după ce „și-a exprimat energic furia până atunci înfrânată”. Este un lucru cert că și alți factori se află la baza isteriei, dar absența exteriorizării sentimentelor are o contribuție esențială. Altădată, pentru tinerele fete era mai dificil să-și exprime cu sinceritate sentimentele. Buna-cuviință le silea să se supună regulii care ghida și comportamentul mamei lui Zorn (1977/1979): „Adevărul nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în funcție de circumstanțe, va face din clivajul „reușit” un motor al dezvoltării sau un obstacol în calea progresului psihic și relațional. Istorictc "Istoric" Chestiunea subiectului divizat a fost abordată în 1889 de Janet, apoi, în 1895, de Freud și Breuer, în legătură cu isteria sau hipnoza, pe seama cărora aceștia din urmă pun clivajul conștiinței, explicând astfel rezistența la rememorarea amintirilor, ca și faimoasele dedublări ale personalității. După Freud și Breuer, „clivajul conținuturilor conștiinței este consecința unui act de voință din partea bolnavului”. Într-o concepție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de reprezentările inconștiente. El mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de reprezentările inconștiente. El mai spune că mecanismul contrainvestirii are
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Ajutorul căutat într-un obiect contrafobic destinat, în mod conștient de astă dată, liniștirii subiectului în raport cu angoasa lui fobică, vine probabil să se adauge primei mișcări inconștiente de contrainvestire pe care acest ajutor o întărește. Potrivit lui Freud (1926/1968), în isterie, modificările eului prin formațiunea reacțională sunt și semnul unor activități de contrainvestire. În acest fel, conflictul rezultat din ambivalență este, după cât se pare, rezolvat. O demonstrează surplusul de tandrețe sau atenția anxioasă electivă a unei paciente isterice față de copiii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acest fel, conflictul rezultat din ambivalență este, după cât se pare, rezolvat. O demonstrează surplusul de tandrețe sau atenția anxioasă electivă a unei paciente isterice față de copiii săi, înlocuind ura subiacentă legată de moțiunile pulsionale infantile ale femeii. Tot astfel, în isteria de conversie, transpunere corporală a tensiunilor psihice, „contrainvestirea își alege (...) fragmentul asupra căruia va putea fi concentrată toată investirea sa” (Freud (1915c/1968). Asemenea copacului ce ascunde pădurea, simptomul condensează, opacizează viața psihică; el împiedică rememorarea (argument discutabil) sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de bun-simț și de modestie: „Nu merităm reproșul că am respinge cu dispreț atitudinea subiectului analizat față de construcțiile noastre. Ținem în mare măsură seama de ea și extragem adesea repere prețioase”. Istorictc "Istoric" În 1895, în prima sa publicație despre isterie, Freud notează utilizarea mecanismului denegării de către o serie de paciente ale căror amintiri reactualizate ies la suprafață grație curei urmate. În 1909, el prezintă același fenomen în „Omul cu șobolani” (vezi „Exemple”, p. 179). Câțiva ani mai târziu, Freud va
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mi-ați sugerat-o”, „Știu bine ce răspuns vreți să obțineți. O să credeți, cu siguranță, că m-am gândit la cutare sau cutare lucru”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Refulare parțială, (de)negarea apare în nevroză, în special în isterie. Freud a evidențiat-o la pacientele sale isterice încă din 1895, dar o regăsim și în nevroza obsesională. Apariția sa este exacerbată de situația de cură analitică, în care ea apare ca o formă de rezistență. Cum poate fi explicat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de stomac de care cea din urmă suferise la aflarea veștii că sora sa mai mică avea să se logodească. Freud subliniază apoi că, geloasă, Dora se identifică acum cu verișoara sa. „Identificarea este un factor foarte important în mecanismul isteriei. Grație acestui mijloc, bolnavii pot exprima, prin manifestările lor morbide, stările interioare ale unui mare număr de persoane, și nu doar ale lor, ei pot suferi, într-un fel, pentru o mulțime de oameni și pot juca singuri toate rolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
putea fi pentru copil, în cadrul jocului, premisele unei identificări cu un agresor încă nepersonificat în mod conștient. Ferenczi (1933/1982) va utiliza mai târziu expresia „identificare cu agresorul”, dar într-un cu totul alt sens, deoarece, în urma lucrărilor freudiene despre isterie, ea va fi pusă în legătură cu seducția reală exercitată de către adult asupra copilului. În articolul intitulat „Confuzie de limbă între adulți și copil”, Ferenczi vorbește despre actualitatea dureroasă a practicilor incestuoase la adulți, dezvăluite de atunci în număr mare. Pe când copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și să comunice cu mine”. Meltzer (1975/1984) distinge diverse forme de patologii, în funcție de faptul dacă ele privesc mai mult latura de identificare sau latura proiectivă. În primul caz prevalează depunerea în interiorul propriu a pulsiunilor distructive, așa cum se întâmplă în isteria de conversie, ipohondrie, maladiile psihosomatice, chiar și în psihoza maniaco-depresivă (Rosenfeld, 1960/1976). În al doilea caz, atunci când dominantă este latura proiectivă, ceea ce primează este trimis în exterior, dar (în opinia lui Meltzer) se ridică o întrebare: „Cum este, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiind deci ușor de rememorat. După cum scrie Vaillant (în Werman, 1985), „se spune în acest caz: «Am să mă gândesc mâine», iar în ziua următoare ne și amintim să ne gândim”. Totuși, studiul efectuat de Freud (1894/1974) asupra genezei isteriei la mai multe dintre pacientele sale lasă să se înțeleagă că afecțiunea poate fi provocată de o uitare voluntară. „Bolnavele, scrie el, își amintesc cu toată precizia de eforturile lor de apărare, de intenția lor de a «alunga» acel ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atât la copil, cât și la adult? Freud și Breuer au remarcat la pacientele isterice prezența frecventă a unor reverii diurne. Breuer (1895/1965) presupune că pornind de la aceste reverii se dezvoltă stări hipnoide care sunt „fundamentul, condiția necesară unei isterii”. Chiar și în absența acestor stări hipnoide, se știe că, în cazul personalității isterice, în percepția realului se infiltrează o serie de reprezentări imaginare, iar reveriile romanești, fixațiile amoroase fără speranță și proiectele irealiste sunt cât se poate de frecvente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sunt interesante pentru studiu, dar atât de cunoscute, încât este suficient să le dăm doar referințele. Astfel, vom găsi cazurile Anna O. (o pacientă a lui Breuer), Emmy von N., Lucy R., Katharina și Elisabeth von R. în Studii despre isterie (1895/1965) scrise de Freud în colaborare cu Breuer, iar cazul Dora în Cinci psihanalize (1905/1979). Iată acum două exemple mai recente, precum și un scurt studiu despre identificarea refulării printr-o probă proiectivă. Primul caz este prezentat în Revue
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și un eșec
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și un eșec, de vreme ce simptomul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
El semnalase, de altfel, încă din 1919, posibilitatea de a înlocui hipnoza cu „intoxicații artificiale”. În aceste metode, pe care le-a utilizat cu succes, Janet vedea punctul de pornire al unui nou hipnotism, care „ar putea deveni independent de isterie” (Janet, 1919). Refuz (al realității)tc "Refuz (al realității)" Definițietc "Definiție" Acțiunea de a refuza realitatea unei percepții resimțite ca periculoasă sau dureroasă pentru eu. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Este interesant să ne ocupăm mai îndeaproape de termenul francez déni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
între progresiile și regresiile libidinale sau distructive, cu o confuzie importantă a zonelor erogene (Gammil, 1992). Istorictc "Istoric" Noțiunea de „regresie” (ca apărare) apare foarte devreme în teoria psihanalitică, dacă avem în vedere că poate fi reperată în Studii despre isterie, în care Breuer (1895/1965) utilizează adjectivul „retrograd” în „considerațiile teoretice” pe care le face pornind de la o serie de studii de caz. El vorbește despre un „drum regresiv” al excitației pentru a descrie procesul de halucinație în sensul precis
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apoi detestată, la subiectul însuși. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum am putut vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza obsesională, transformarea în contrariu se poate asocia, în anumite cazuri, cu isteria. Freud face doar o scurtă aluzie la acest fapt, în Inhibiție, simptom și angoasă. Știm că în cadrul refugiului în reverie se utilizează în mare măsură această transformare. Dacă satisfacția legată de reverie se instalează la adult, ea își pierde caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
țări precum Polonia și Ungaria - unde dezvoltarea științelor sociale nu a fost total blocată - Încă de la sfârșitul anilor 1980, tema cunoscând un adevărat reviriment În primii ani de tranziție. După prăbușirea regimului comunist, nomenclatura a devenit În România obiectul unei „isterii” jurnalistice, fiind Însă puțin studiată de către istorici, politologi și sociologi; numărul redus de studii și caracterul lor incomplet pot fi explicate, parțial, prin legislația restrictivă privind deschiderea arhivelor comunismului, precum și prin reticența deținătorilor de arhivă față de acest subiect. Cartea Nicoletei
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Înfrângeri, în care referirile la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
copiilor. Dacă vrei să fii respectat În Uniunea Europeană, trebuie să rezolvi problemele. Acestea sunt regulile jocului. Nu clubul a invitat România să participe, ci România a dorit să fie invitată În club. Mircea Mihăieș: A cerut acest lucru chiar cu isterie! Vladimir Tismăneanu: Eu aș spune cu frenezie, dar cele două se apropie. Să ne amintim că și În timpul președinției lui Constantinescu s-a făcut un adevărat carnaval În jurul intrării În NATO. Nu vreau să revedem trecutul, dar Îmi amintesc cât
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ebraică), Am Oved, Tel-Aviv. Freud, S. (1950), „Screen memories”, în J. Strachey (ed.), Standard edition of the complete works of Sigmund Freud (vol. 3, pp. 301-322), Hogarth, Londra (ediția originală: 1899; ediția rom.: „Despre amintiri-ecran”, Opere, vol. 12: Studii despre isterie, traducere de Maria și Ion Nastasia, Editura Trei, București, 2005). Freud, S. (1960), „Childhood memories and screen memories”, în J. Strachey (ed.), Standard edition of the complete works of Sigmund Freud (vol. 6, pp. 43-52), Hogarth, Londra (ediția originală: 1901
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ceară să participăm și noi. Brațele se întindeau spre mișcarea de du-te-vino a vâslelor, țipetele rămâneau sugrumate într-o exasperare neliniștită. Dorința asta de a nu fi ucis prostește pe plaja însorită a pus stăpânire pe mine, contagioasă precum orice isterie colectivă. Am fost pe punctul de a-i urma pe oamenii care, ridicându-și pe umeri enorme valize, intrau în apă pentru a mări distanța între viața lor, devenită brusc prețioasă, și moarte. Ceea ce m-a făcut să mă dezmeticesc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a răsunat glasul lui, o clipă mai târziu. Vorbea cu o voce monoton, ca și cum s-ar fi adresat sieși, iar istorisirea lui continua deja de câtva timp. În mod uimitor, litania aceea izbuti să se impună peste furia valurilor și isteria vântului, ca dâra egală și dreaptă a unei torpile pe o mare agitată. La început, ruga mea repetată („Nu vreau să mor... Nu acum... Nu vreau...“) și mai ales rușinea de a o fi rostit mă împiedicaseră să-l urmăresc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]