26,665 matches
-
ajunge în 1934. Numita școală fusese înființată în 1922, lichidată și vândută în anii '50 de guvernul comunist. Se afla sub patronajul lui N. Iorga, care venea o dată pe an să-și țină conferințele la Sorbona, unde era invitat. Neobositul istoric lucra și în tren: "Din bagajele lui nu lipsea niciodată un caiet: în timpul călătoriei scria totdeauna o piesă de teatru, care era terminată când ajungea la Paris și se reprezenta la Teatrul Național în anul următor". În epocă, învățământul nostru
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
mici paranteze, nu trec mai departe de anul 1934. Activitatea lui pe planuri vaste și pluridirecționate abia începea în ajunul războiului, scurtă vreme în țară, apoi în Franța și Spania, consacrându-se literaturilor romanice, inclusiv cea română, fiind un eminent istoric literar și, totodată, poet, prozator și dramaturg. Poate va fi rămas în manuscris și ceea ce a urmat mai ales în perioada exilului. Poate. Să avem această speranță.
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
la 600 leghe depărtare de țară și de familie; fără să fi revăzut o singură dată cerul patriei, fără să fi îmbrățișat o singură dată pe mama sa. Aceasta mi se părea înspăimântător, oribil. E cea mai crudă dintre morți. Istoricul și patriotul român a fost autorul lucrărilor Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum (1844), Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor (1845), Despre starea socială a muncitorilor plugari în principatele române în deosebite timpuri (1848), Mersul
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Vallacchia. Trecând prin orașul Palermo, în cursul acestei veri, pe lângă casa în care a murit Nicolae Bălcescu am descoperit tabla cu inscripțiile fixată aici: în această casă a murit în exil, singur și necunoscut la 29 noiembrie 1852 - Nicolae Bălcescu, istoric ilustru și patriot înflăcărat, militant neobosit pentru făurirea României moderne (In qvesta casa mori in esilio solo e sconoscivito il 29 novembre 1852 Nicola Balcescv insigne storico e fervido patriotta combatente per il fisveglio della Romania Moderna). Concomitent, în acest
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
îl include. Una singură, după cât știu, își fixează cam aceleași borne în timp, adunând mărturii ale presei dintre 24 august 1944 și 30 decembrie 1947, completate cu capitole de "cronică măruntă". Mă refer la cartea prozatoruluii Ioan Lăcustă (scrisă în calitate de istoric): 41 de luni care au schimbat România (Ed. Viitorul Românesc, 1999). Am consultat-o cu mult folos. La fel Subteranele memoriei de Vasile Igna (Ed. Universal Dalsi, 2001) sau Sub zodia proletcultismului de M. Nițescu (Ed. Humanitas, 1995), aceasta fiind
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
de familie. (Doc. cit.) Aceeași încredere (înșelată!) în normalizare îi va feri pe mulți intelectuali din epocă, pe cei mai mulți, pot să spun, de ispita colaborării cu noul regim, socotit nu doar nefast și nelegitim dar și nedurabil. Sunt azi publiciști (istorici nu-i pot numi) care țin să acrediteze ideea colaboraționismului prompt și masiv al intelectualității, care ar fi trecut repede, cu arme și bagaje, de partea comuniștilor aduși la putere de ocupanții eliberatori, dacă putem vorbi astfel. Nu s-a
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
dl Djuvara o face acestei perioade are mari lacune - de fapte, de evenimente, de persoane exilate. Dar, bineînțeles, autorul nu face altceva decît să-și descrie propriul itinerariu - al doilea - în Europa. înainte de prăbușirea finală a comunismului... De acum înainte, istoricii au cuvîntul! Cu lucrarea Amintiri din pribegie, alături de memoriile, jurnalele, convorbirile apărute pe piața culturală a României de astăzi - de la Emil Ghilezan (1998) și dl Virgil Ierunca (2000) pînă la d-na Monica Lovinescu (1999, 2002) și de la Theodor Cazaban
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Gherea), și cel transilvănean (Al. Grama, Aron Densușianu), pentru ca partea a doua, mult mai elaborată, să avanseze structuri paradigmatice mult mai largi, cu o aplicată metodă de catalogare și clasificare (critică estetică, semănătoristă, impresionistă, critica formei și a configurației). Răspunsul istoricului literar pentru prima categorie avansează ideea unei situări pe poziții false a interpretărilor cutărui critic (ex. determinismul, factorul social, implicațiile criticii socialiste și efectele ei la semănătoriști), care au condus la o siluire a textului eminescian, la interpretări neadecvate obiectului
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
eminescologie, are ca fundament câteva precedente, de la cunoscuta sinteză, Tendința de integrare în ritmul cultural occidental (1940), o bază teoretică și metodologică, la ampla erudiție din La littérature roumaine à l'epoque des Lumières (1945). Înarmat cu asemenea unelte critice, istoricul literar putea avansa în lucrările ulterioare, Poezia lui Eminescu (1948) și Romantismul românesc (1952) în formula criticii de sinteză. Aceste ultime studii citate recompun tabloul sinoptic al epocii culturale eminesciene, motivând un interior și prin raportare comparată, poeticitatea viziunii și
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
Victor Iancu În numărul 30/2002 al României literare, reputatul istoric literar și temut polemist Ștefan Cazimir se referă la câteva luări de poziție anterioare în problema mult-discutatelor norme ortografice privitoare la a și sunt - suntem - sunteți. Fiindcă d-sa și-a intitulat demersul Scrisoarea a treia, cer redacției permisiunea că
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
Gabriela Ursachi O figură literară unică prin controversele pe care le-a stîrnit în rîndul criticilor și istoricilor literari este, la noi, Dimitrie Bolintineanu. Dacă data nașterii înfruntă și astăzi hazardul unor calcule și probabilități (plauzibil fiind anul 1819, același pentru N. Bălcescu și Alecu Russo), celălalt reper biografic de încadrare este ferm: poetul s-a stins în
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
de tentații comparatiste. în absența problematizării, a unui foarte important nivel de (auto)reflexivitate, cartea dobîndește un pronunțat caracter anecdotic, uneori chiar la limita frivolității. într-un fel, Neagu Djuvara suferă în această carte "autoportret" de o deformație profesională a istoricului care prezintă faptele cu o rigoare aproape științifică lăsînd cititorului libertatea de a le interpreta așa cum crede de cuviință. Pe de altă parte, la nivelul anilor francezi, Neagu Djuvara descrie în detaliu activitățile pe care le-a urmat și oamenii
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
ar fi scris d-l Stingă, o exhibare narcisica a unui lexic baroc care nu reușește să camufleze nici ego-ul, nici ponciful. Mă rog, chestie de gust. Pasajul mi-a adus însă aminte de un text scris în 1968 de istoricul de artă Stringfellow Barr și, de fapt, aici voiam să ajung. Textul d-lui Stânga ilustrează un prost obicei cultivat de prea multă vreme în rândul oamenilor educați. Zice Barr: We are suffocating from a fausse élégance that scorns the
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
la una dintre televiziunile “de știri”, ca oamenii nu discută unul cu celălalt, ci, cel mai adesea, unul în pofida celuilalt? Iar asta nu se întâmplă de ieri, de azi și nici nu ține de specificul local. În America anilor ‘60 istoricul de artă Stringfellow Barr descria ce vedea la televizor că pe un “un schimb rapid de monologuri care reușesc să evite subiectul în discuție, asemenea vaselor care trec unul pe lângă celălalt în noapte”. În greacă veche, “dialegesthai” însemna a vorbi
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
juridic de talia delimitării maritime în Marea Neagră prin diviziunea egală a sumei contestate. Aici a fost necesar să se aibă în vedere coastele relevante,punctele de referință, prezența Insulei Șerpilor în zona de delimitare,prevederile convenției ONU privind dreptul mării, istoricul problemei etc. Pe scurt, jocurile acestea, desi foarte interesante, ar putea să nu se aplice atât de ușor “în everyday life” (așa cum promite cartea). Oricum, mulțumim Dragoș pentru blog!
O împărţire echitabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82593_a_83918]
-
rog, reeducativă, va avea mai puțin succes în cazul vechii generații, a lui Al. Philippide, Cezar Petrescu, G. Călinescu, chiar dacă acesta își manifestase de la început atașamentul, ca publicist, pentru noul regim, dar nu și ca scriitor și mai ales ca istoric literar. într-o postură de critic dogmatic, sociologist-vulgar, îl aflăm acum pe Ov. S. Crohmălniceanu. Dizertând asupra motivului morții în poezia interbelică, el îi găsește o explicație deconcertantă și nu mai puțin rizibilă. Cauza ar fi fost victoria fascismului (de
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
iberice, teritoriile descoperite de portughezi și de spanioli. Deși lăudabil în principiu pentru insolitul teritoriului istoric ales, romanul conține licențe care depășesc ca număr și amploare marja de eroare suportabilă într-o narațiune ce mimează istoria, prejudiciind în permanență integrarea istoricului în spațiul ficțional și dăunînd, în ultimă instanță, lecturii, care, din binevoitoare, e nevoită să devină suspicioasă. Referindu-mă numai la Portugalia și la navigațiile ei prezente în roman, autorul dă impresia că și le imaginează ca pe un domeniu
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
final: "Monografia Mircea Elide. Prizonierul istoriei a ridicat extrem de sus ștacheta discursului istoric și intelectual românesc cu privire la Eliade, așa încât viața și opera lui Eliade nu mai pot face abstracție de modul în care au fost interpretate de Florin Țurcanu, un istoric curajos, cu firească și decomplexată atitudine în fața "modelelor"3. în intervenția mea anterioară salutam, în primul rând, caracterul monumental al acestei biografii, valoarea ei documentară. Florin Țurcanu a avut permisiunea și mijloacele materiale de a putea cerceta Arhivele Ministerului de
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Florin Țurcanu șPierre Vidal-Naquet, Emmanuel Le Roy Ladurie, François Hartog, Jean-Yves Grenier, François Dosse, Claire Lesegretain, Michel D^Urance, Marc Celsț nu au scris în viața lor o recenzie, un comentariu sau măcar o notă sau un rând despre Eliade. Istorici, antropologi, filozofi ai culturii, publiciști de prestigiu din Franța zilelor noastre, sunt la... primul lor contact cu viața și opera scriitorului și istoricului religilor. Doar unul dintre "monștrii sacri" ai istoriografiei contemporane amintește de câteva ori numele lui Eliade într-
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
scris în viața lor o recenzie, un comentariu sau măcar o notă sau un rând despre Eliade. Istorici, antropologi, filozofi ai culturii, publiciști de prestigiu din Franța zilelor noastre, sunt la... primul lor contact cu viața și opera scriitorului și istoricului religilor. Doar unul dintre "monștrii sacri" ai istoriografiei contemporane amintește de câteva ori numele lui Eliade într-una din cărțile sale: Pierre Vidal-Naquet. Este vorba de Vânătorul negru, forme de gândire și forme de societate în lumea greacă, volum apărut
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
prietenului său la 30 decembrie 1958: "Sunt bucuros că, grație Americii, aveți în sfârșit situația și recunoașterea internațională pe care Franța nu a știut să vi le ofere". (p. 569) Peste un sfert de veac, unul din cei mai mari istorici ai Franței, Pierre Chaunu, scria în Le Figaro din 21 august 1983 despre "fascinantul Eliade", cu prilejul apariției celui de-al treilea volum din Istoria credințelor și ideilor religioase: "Mircea Eliade este una din cele mai strălucitoare zece minți ale
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
au produs măcar cu acordul, dacă nu cu complicitatea directă a intelectualilor comuniști, deținători de funcții politice"6. în afară de Miron Constantinescu au mai existat două figuri sinistre de conducători în campaniile anti-Eliade din vremea comunismului: Ștefan Voicu și Gogu Rădulescu. Istoricul Florin Țurcanu trece sub deplină tăcere toate acestea. Legionarismul și antisemitismul lui Eliade rămân principalele probleme controversate. Ele au declanșat polemici și au împărțit exegeții în două tabere antagonice. Simpatia față de legionari, atitudinea antidemocratică și câteva "puseuri" împotriva maghiarilor, bulgarilor
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
de tratament medical și igienico-dietetic. 4) Recomandare de investigații paraclinice pentru stabilirea diagnosticului, prin bilet de trimitere, ca o consecință a actului medical propriu. 5) Eliberare de bilet de trimitere pentru cazurile care depășesc competența medicului de familie, cu scurt istoric medical al asiguratului, către alte specialități medicale, după caz, fie în sistem ambulatoriu (de preferință), fie la spital. La biletul de trimitere în vederea internării, medicul de familie va atașa rezultatele investigațiilor paraclinice efectuate în regim ambulatoriu atunci când acestea au fost
ASIGUR?RI SOCIALE DE S?N?TATE by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84077_a_85402]
-
sinceritate pe care am primit-o ca pe un surprinzător dar, că acel model viu, care i-a modificat drumul vieții, destinul poate, deși cred că destinul ți-este dat, unul și același, neschimbat, încă de la zămislirea ta, a fost istoricul Victor Papacostea (1900-1962). Istoric multă vreme, în anii de după război, inaccesibil marelui public, Victor Papacostea a sfârșit cu o biografie de om chinuit nu numai în temnițele comuniste, dar și cu amintirea sa pângărită de neaveniții care i-au luat
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
zale și spadă sub cătrință, Fecioara-mparte-n lume extaz și suferință. Cealaltă-i precupeață, cu vad și cu cântar, Talerul ei nu fură dar nici nu dă în dar. O, ce nu știe mâna de veșnici studioși, Profeți, artiști, istorici, strategi mai curioși, E că în brațul celei ce lancea aprig strânge, N-a șerpuit, nicicând, un singur dram de sânge. Iar geamăna, sfioasă, care putea din iarbă Raza cu pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]