684 matches
-
istorică a limbii latine. Substantivul, 1985) și manuale școlare de limba latină. În „Studii clasice” publică, începând din 1959, bibliografia clasică românească. Ediții: Anton Pann, Pagini alese, I-II, București 1953, Povestea vorbii și alte scrieri, București, 1960, Fabule și istorioare. Nastratin Hogea, București, 1961, Scrieri literare, I-III, introd. Paul Cornea, București, 1963 (în colaborare cu Radu Albala); Grigore Alexandrescu, Opere, I, introd. Silvian Iosifescu, București, 1957, Versuri și proză, București, 1960, Poezii. Memorial de călătorie, pref. Pompiliu Marcea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287009_a_288338]
-
politică a lui I.G. Bibicescu. Printre redactorii gazetei, care avea orientare liberală, figurează Mircea C. Demetriade (semnează și Dimitriadi), Iuliu I. Roșca, Vasile Alecsandrescu (semnează uneori Vas-al și Vasal); ei dau versuri, proză, articole de critică literară, traduceri. Schițe, istorioare și mici povestiri publică destul de consecvent, mai ales în primul an, D. Teleor (Scrisoare din București, Amintiri) și Mircea C. Demetriade (Glasul, Metempsihoza și un fel de texte de promovare turistică într-o izbutită haină literară, De la Călimănești, De la Govora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290349_a_291678]
-
ziaristă româncă. Ziarul „Mama și copilul” era redactat aproape în întregime de ea. Exaltând maternitatea și crezând în influența femeii-mame asupra destinului societății, propovăduia bunătatea și dragostea universală. R. a editat o publicație pentru copii, în care interesează mai puțin istorioarele scrise sau traduse de ea cu scopul nemijlocit de a educa (Minciuna, Ploaia de aur), cât mai ales însemnările despre Franklin, Galilei, Newton, Mozart, interesantele Convorbiri despre univers, evocările din istoria țării, alegoriile despre dreptate, libertate, egalitate. O parte din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
așteaptă afară: „atuncea sînt Întunericimi, urmează vreme umedă și, cumva de nu va ploua din ceri, izvorăsc picăturile din ochi”... Previziuni ambigue, propozițiuni deocheate, Întunericimi suspecte! Anton Pann este cel dintîi care aduce În literatura imaginea unei conjugalități degradate. Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul bețiv, destrăbălat, cîrcotaș
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu, pe Anton Pann. O Întîlnim peste tot: În parabole și istorioare morale sub chipul urîțit de acreala sufletului. Arma ei redutabilă este gura rea. Femeia bună este, după Pann, aceea care nu cîrtește și nu se dă În lături de la treabă. Punctul lui de vedere este rudimentar țărănesc: femeia să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
folclorice care au răspîndit, de pildă, imaginea femeii perfide sau imaginea bărbatului neghiob. La Pann primează, cum am spus, femeia rea. El reproduce mai Întîi un număr de proverbe (ca de exemplu: „Arjagul Își găsește pîrțagul”), după care dă o istorioară ilustrativă. Pentru propoziția dinainte inventează (prelucrează) povestea unei văduve bătrîne care, În contractul de căsătorie, stipulează dreptul de a-și ocări bărbatul În locuri publice iar bărbatul să tacă. Acesta este arțagul. Văduva găsește, după numeroase eșecuri, un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alții, face curte celor cu sfanți, dedică volumele unor protectori influenți ele. Scrie, negreșit, din plăcere, dar scrie și ca să trăiască: „Încet-Încet, Învățîndu-mă singur, una ca să-mi treacă de urît și al doilea socotind ca să trăiesc” (Prefață la Fabule și istorioare, 1841). Pentru Anton Pann, poezia Înseamnă, așadar, două lucruri: o petrecere (o pe-trecere, o trecere de timp și o petrecere, adică o trecere plăcută) și un mijloc, ca oricare altul, de a trăi. Unii sînt bogasieri, cămărași, covaci, el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Vasile Militaru, I.V. Spiridon ș.a. În rubrica „Să mai și râdem” se reiau versuri umoristice de Th. D. Speranția. Proza, adeseori cu conținut religios sau moralizator, a apărut în anumite perioade în rubricile „Să mai spunem o poveste frumoasă” și „Istorioare mici cu înțeles mare”. Cu proză colaborează Ion Ciocârlan, Șerban Brâncoveanu, Mircea Suciu-Sibianu, Aurel Nanu, Al. Lascarov-Moldovanu ș.a.; se reproduce și un fragment din Cântarea României de Alecu Russo. Din creația folclorică sunt reținute mai ales colinde din diverse zone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287902_a_289231]
-
Elisabeta Luca, Petru Dumitriu, Dan Deșliu, Aurel Baranga, Traian Șelmaru, (cronica teatrală), Veronica Porumbacu și alți câțiva. Iată, de pildă, ce conținea primul Supliment de Duminică 9 (dedicat, se-nțelege, planului economic al anului): Maria Banuș (Planul, scriitorii și o istorioară), Sergiu Fărcășan (Brigada cântă pe mai multe voci) și o epistolă a lui Eusebiu Camilar. Acesta trimite Scânteii o scrisoare de la Cumpătul-Sinaia pe care ziarul o publică, făcând dovada elocventă a punerii În practică a bugetului cultural cu rezultate și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la Început nu pricepi de ce mai era nevoie de nuvelă când faptele se puteau expune limpede pe două rânduri, iar concluzia se putea formula sub formă de sentințe. Fiindcă textul nu aduce o idee mai mult. Într-o astfel de istorioară, Nae stă de veghe de Ion Paltin, aprigul Lespe posedă un tractor și nu vrea să-l dea satului. Ascunde pompa, dar Nae Îl demască. Cam aceeași treabă se petrece Într-o poveste de Tiberiu Vornic, Movila Neagră. (Ă). Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și cea mai urgentă formă nouă care ar trebui introdusă la patagonezi ar fi pantalonii! Putem adăuga acuma că prima "școală literară" pe care ar trebui s-o transplanteze la ei acești frați ai noștri ar fi un abecedar cu istorioare morale. De la patagonezi până la parizieni sunt grade - și fiecare grad cu "forma lui nouă" și cu școala lui literară... Pseudobaudelairismul nostru este același snobism (foarte "specific" societăților orientale înapoiate) care face pe cucoana Zinca din Tătărași să-și înnobileze odaia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un „scop” în sine. În plus, prolifica orientare filosofic] și scolastic], pe care a cunoscut-o tradiția indian] dup] Buddha, a eclipsat într-o oarecare m]sur] tradiția profund meditativ] inițiat] de c]tre acesta. Astfel, maeștrii Zen recurgeau la istorioare, paradoxuri, parabole și exerciții meditative numite koans pentru a șocă mintea subjugat] de convenționalismul regulilor și al practicilor. Aceast] perspectiv] se dovedește a fi util] mai degrab] pentru practicarea moralei decât pentru teoria eticii; ea subliniaz] leg]tură intrinsec] dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cucului. Ooo! zic și-mi aprind țigara. Fumezi, domnule? se arătă el scîrbit. Arunc țigara, gîndindu-mă că l-am ofensat aprinzînd-o pe stradă. De ce-ai aruncat-o? se miră contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele lui cu indivizi care apar în ușa camerei de hotel cu automatul, gata să tragă, cu partuze care, cînd le îmbrățișează, îl caută prin buzunare, cu șoferi care-l injuriază, provocator desigur, pe Iliescu. Și pe Coposu, zic. Nu, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să tragă, cu partuze care, cînd le îmbrățișează, îl caută prin buzunare, cu șoferi care-l injuriază, provocator desigur, pe Iliescu. Și pe Coposu, zic. Nu, pe Coposu, nu, n-am auzit, dacă n-am auzit, ce să spun. Deci istorioare atroce cu chelneri care-i cer bacșis numai în valută, cu... ce mai, mi se face pielea găină. Pe lîngă noi trece unu, se oprește o clipă, se-nclină în fața omului din Vancouver, și-l întreabă ce face. Pleacă. L-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
titlul: Relația maestru-discipol. Se putea? îmi zic: Noica-Pleșu, Pleșu-... Îmi observase curiozitatea: Fleacuri, niște fleacuri, și se pregătește să-mi întindă mîna de despărțire. N-aș vrea să plece: cînd îl mai pot întîlni? Și, brusc, îmi sună-n ureche istorioarele omului din Vancouver. Mă și trezesc spunîndu-i lui Andrei Pleșu isprăvi cu individul care s-a ivit aseară, în ușa camerei de la Peleș, cu automatul în bandulieră, apoi cu midineta-cameristă, care în timp ce-mi gîngurea fierbinte la ureche, îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ce, cu încă o trimitere la maleficul personaj, psihicul nostru nu mai cunoaște repulsia de-acum cîțiva ani, privind-o mai degrabă cu un fel de îngăduitoare deriziune, o deriziune totuși placată pe tragicul nostru destin istoric. Cea mai nouă istorioară: scorniceșteanul ar fi vrut să împartă Muzeul Satului în două: juma' Zoe, juma' Nicu. Nicu să locuiască în Palatul Elisabeta, pentru Zoe urma să se amenajeze actualul restaurant Miorița. Insula Trandafirilor urma să fie transformată în helioport. Lacul Morilor în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fața "istoriei", țin de comploturi, de crime domnești sau boierești, de capturări și de evadări. Există însă și un al treilea nivel, cel al bizareriilor sau al zvonurilor, redate de cronicari în scene scurte, dar expresive și dinamice: pildele și istorioarele din Sama de cuvinte, zidirea cetății Poenari în vremea lui Țepeș (Velculescu 289), apariția unui urs în tabăra de la Camenița (în letopisețul lui Neculce), invazia sălbăticiunilor în timpul ciumei (în Letopisețul Anonim al Moldovei), legenda descendenței hunilor din fauni (în pseudo-Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aspecte care le ia sentimentul religios al copilului. Ei iubesc în special ceea ce corespunde orizontului lor de percepere: Copilul Iisus, Sfânta Fecioară Maria, ca Mamă a Domnului Iisus Hristos, îngerii. La această vârstă copilul este capabil să memoreze povestiri și istorioare. Ținând cont de acest lucru, ei pot fi învățați diferite rugăciuni, poezii și povestiri religioase adecvate vârstei. Clasa I este prima etapă, în care lecțiile se bazează pe educație. Ora de religie este momentul pedagogic în care, prin excelență, se
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Gherasimov [purtătorul de cuvînt al ministerului de Externe sovietic, n.n.] a răspuns, introducînd doctrina Sinatra (oare spontan?): «Sinatra avea un cîntec: I did it my way... tot așa, fiecare țară hotărăște În felul ei calea pe care o va urma.»”. Istorioara, povestită de Ralf Dahrendorf În Reflecții asupra revoluției din Europa, are tîlc: În sfîrșit, URSS exprima clar faptul că nu mai insista asupra monopolului partidului comunist din țările est-europene și nu avea să intervină pentru a Înăbuși mișcările de opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
douăzeci și șase de ani mai mult decât Albertine. „Ca și cum s-ar fi însurat cu propria lui fiică!” îmi spunea sora mea ofuscată. Căsătoria aceea ni se părea suspectă, nesănătoasă. Toate culegerile noastre de texte de la școală erau pline de istorioare despre căsătorii dintre fete fără zestre și bătrâni bogați, zgârciți, jinduind la tinerețe. Așa încât un alt fel de alianță conjugală, în societatea burgheză, ne părea imposibil. Ne străduiam să descoperim în trăsăturile lui Norbert o răutate vicioasă, o strâmbătură de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poziția și prestigiul unui individ. Acesta poate avea o triplă determinare: ierarhică (formală) conferită de postul ocupat, personală (sau informală) conferită de aptitudinile și cunoștințele angajatului și funcțională conferită de profesie și tipul de activitate; 3. alte componente precum simbolurile, istorioarele, ritualuri și ceremonii, limbaj, sloganuri, mituri și eroi, etc. Pe baza cercetărilor efectuate în perioada 1994 2002 asupra culturii organizaționale și a formelor particulare de reprezentare a acesteia A. Androniceanu (2004) consideră că în contextul cultural românesc se regăsesc următoarele
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
publicației au colaborat: Grațian Carpati, Iosif Tălmăcel, Gârleanu Ion, Neculăeș Dominic, Matas Francisc. Revista se tipărea la Roman, la tipografia "Frații Rothmberg". Primul număr cuprindea articole ce tratau problemele existente în parohie, dar și poezii în stil popular, precum și mici istorioare care îi aveau în centru pe locuitorii de la sate. În revistă au apărut o serie de articole care au avut ca subiect "mântuirea oamenilor"; ele explicau cum trebuiau credincioșii să-și trăiască viața pentru a nu ajunge în iad: "cine
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
al revistei de la Iași672. Revista Viața a expus o teologie practică, pe înțelesul țăranilor, mergând ușor la inima creștinului de la țară. Publicul vizat de această publicație a fost "populația catolică din satele din Moldova". Alături de articolele despre Viețile Sfinților și istorioarele morale, în revistă au apărut sfaturi practice și gospodărești, îndrumări pentru păstrarea sănătății, leacuri ieftine și leacuri băbești, recomandări legate de cultivarea pământului, informații despre îngrășăminte, sfaturi pentru femeile însărcinate și pentru copii și altele. Au fost publicate povestiri moralizatoare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
scop tipărirea și răspândirea scrierilor religioase. Ea cuprindea Editura Presa Bună, Tipografia Presa Bună, Biblioteca Presa Bună981. Din fondurile strânse în perioada 1919-1924, s-a deschis "Biblioteca Presa Bună", și s-a propus tipărirea a trei serii de lucrări: "Seria Istorioare Morale", "Seria Religioasă" și "Seria Viețile Sfinților". Până în anul 1926, toate publicațiile catolice din Moldova apăreau la diferite tipografii din orașul Iași, precum: "Lumina Moldovei", "Viața Românească", "Institutul de Arte Grafice N.V. Stefaniu &Co." și altele. În februarie 1926, tipografia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lucrau ca personal necalificat și cinci elevi, ucenici 1012. Menționăm că tot personalul tipografic era constituit din cetățeni români. Referitor la cărțile și publicațiile apărute la această tipografie, ele pot fi grupate în trei serii, așa cum am amintit deja: "Seria Istorioare Morale"1013, "Seria Religioasă"1014 și "Seria Viețile Sfinților"1015. Pe lângă aceste trei serii cu caracter religios, la editura Presa Bună au apărut și numeroase lucrări ale unor importanți oameni de cultură ai vremii, care au contribuit la promovarea culturii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]