3,057 matches
-
loc atît date empirice, cît și căi teoretice care pot fi utilizate pentru a le interpreta. Maria Ruxandra Stoicescu Exterminarea evreilor români și ucraineni În perioada antonesciană, traducere de Lucia Vitcowsky, Editura Hasefer, București, 2002, 467 p. Manipularea orwelliană a istoriografiei de către regimul comunist a atins forme Îngrijorătoare, extinzîndu-și aripile asupra multor subiecte cu scopul servirii propriilor intenții politice. Pentru a descrie acest fenomen, cercetătorul Shari J. Cohen a formulat conceptul de „uitare statal-organizată a istoriei” care, În cazul României, a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unui cult paternalist. Astăzi, din păcate, o parte a societății românești (chiar unele segmente cultivate) nu este pregătită să Înțeleagă și să-și asume faptul că exterminarea evreilor n-a fost doar tragedia acestora, ci a Întregii umanități. Abordînd chestiunea istoriografiei românești postcomuniste, subliniem că se pot distinge două categorii de cercetători, cu viziuni și interese diferite. Cel dintîi nucleu este afiliat vechii istoriografii comuniste, cu tendințe vădit antisemite și xenofobe, acționînd și pe o latură politică (prin partidul extremist România
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
asume faptul că exterminarea evreilor n-a fost doar tragedia acestora, ci a Întregii umanități. Abordînd chestiunea istoriografiei românești postcomuniste, subliniem că se pot distinge două categorii de cercetători, cu viziuni și interese diferite. Cel dintîi nucleu este afiliat vechii istoriografii comuniste, cu tendințe vădit antisemite și xenofobe, acționînd și pe o latură politică (prin partidul extremist România Mare) și al cărui reprezentant „de seamă” este istoricul ieșean Gheorghe Buzatu. A doua categorie este reprezentată de un număr restrîns de cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reprezentant „de seamă” este istoricul ieșean Gheorghe Buzatu. A doua categorie este reprezentată de un număr restrîns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care publică de ani buni În România. Așadar, cu excepția unor lucrări deosebite, colorată În alb și negru, istoriografia postcomunistă suferă Încă de incapacitatea de a aborda cu luciditate și seriozitate un subiect extrem de important și fragil (prin prisma recrudescenței extremismului - vezi alegerile din 2000). În „Prefața pentru ediția În limba română”, semnată de Radolph L. Braham (editorul primei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
scop sincer, ci este utilizată ca propagandă politică pentru a cîștiga Încrederea puterilor occidentale, precum și pentru a acoperi recrudescența antisemitismului postcomunist. „Prefața” lui Michel Berenbaum familiarizează cititorul cu Împrejurările În care s-a desfășurat Holocaustul În România, arătînd totodată de ce istoriografia română a ocolit voit acest dureros subiect timp de aproape jumătate de secol. Cauzele (p. 11) pentru care aceste masacre au fost trecute sub tăcere sînt relativ ușor de sesizat: românii (și nu germanii) au fost autorii principali, numărul redus
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
susținător al regimului comunist), Mircea Mușat (devenit după ’90 vicepreședinte al PRM), Gheorghe Buzatu (actualmente vicepreședinte al aceluiași PRM) sau lt.col. Al. Duțu, pentru a aminti doar cîteva nume. Autorul precizează că, „din punct de vedere metodologic, una din trăsăturile istoriografiei proantonesciene constă În statuarea unui fals respect față de litera documentului istoric, pînă la a o fetișiza” (p. 329). Acești falși istorici sînt contracarați de un număr restrîns de adevărați cercetători, precum Andrei Pippidi, Șerban Papacostea, Dinu Giurescu, „personalități democratice, umaniste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sumbru din istoria românilor. Este o Încercare apreciabilă de a demonstra travaliul evreilor români, minoritate care a trecut pe lîngă neant. Se poate spune, așadar, că această lucrare se Înscrie pe linia studiilor punctabile, alăturîndu-se altor lucrări publicate, de care istoriografia românească are atîta nevoie. Andrei Muraru MIRIAM KORBER-BERCOVICI, Jurnal de ghetou (Djurin, Transnistria, 1941-1943), Editura Kriterion, București, 1995, 356 p. În ultima vreme, jurnalul a ieșit deasupra tuturor speciilor literare, mai mult, a devenit o modă, scrie (și publică) jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tranziție - plină de speranțe - către impunerea totalitarismului de extracție stalinistă; pentru PCdR a Însemnat ieșirea din anonimat și marșul forțat spre putere; pentru Dej, aducerea În prim-planul vieții politice românești. 23 august 1944 a ocupat un rol important În istoriografia comunistă, dincolo de reajustările permanente: ajungerea comuniștilor la putere era astfel legitimată, realitatea era falsificată, pînă aproape la dispariția adevăraților făptuitori ai loviturii de stat. În pofida loviturii de stat de la 23 august 1944, România se afla la sfîrșitul aceleiași luni În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
miniportrete ale liderilor comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnăraș, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Valter Roman ș.a. ne sînt oferite În text sau În note. SÎnt veritabile articole de dicționar (un asemenea instrument de lucru, ca realizare profesionistă, chiar lipsește istoriografiei române). De altfel, lucrarea istoricului britanic conține un bogat aparat critic. O „Bibliografie” și un „Indice” - totuși cam prea generale - Întregesc lucrarea istoricului britanic. În cercetarea sa, Dennis Deletant a utilizat surse diverse. Importante s-au dovedit documentele din arhivele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Paris, Între 1962 și 1969, cînd numeroase documente ale alianței politico-militare occidentale au ajuns În posesia Moscovei (pp. 217-218). Este cunoscut că unele fapte istorice sau interpretări ajung să conțină erori, ceea ce nu le Împiedică să circule/se impună În istoriografie sau În opinia publică. Din păcate, unele s-au strecurat și În cartea pe care o avem În vedere. Amintind de conflictul din satul Roma, județul Botoșani, legate de politica agrară a PMR, autorul le situează În luna mai 1949
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
problema: „Poate arhivele vor lămuri În ce măsură a fost cu adevărat atotprezentă și atotștiutoare sau a știut să dea impresia că este așa”, fiind vorba, evident, despre Securitate. Volumul la care ne vom referi În rîndurile următoare acoperă un gol În istoriografia română. În „Cuvîntul Înainte” (pp. 9-20) autorul compară regimul comunist din România cu cel specific dictaturilor militare sud-americane (pp. 12-13), precum și cu alte forme de opresiune ale veacului XX, analiza neocolind nici Franța „Regelui-Soare”. Documentele publicate constituie „o primă breșă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
superiori Între anii 1948 și 1953 (p. 30), iar În final ne este prezentată organizarea temutului aparat de represiune pe departamente, de la constituire și pînă În 1989 (pp. 48-53). Dennis Deletant apreciază contribuția autorului și subliniază importanța acestui volum pentru istoriografia română: Marius Oprea este „specialistul cel mai avizat În istoria Securității [...] Această primă culegere de documente are o deosebită importanță, fiind prima investigație făcută de un istoric În arhivele structurilor poliției politice comuniste[...]. Prin volumul lui Marius Oprea este cîștigată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o cantitate impresionantă de lucrări care s-au concentrat În special pe memorialistică și pe publicarea unor documente de arhivă. Cartea Aurorei Liiceanu, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, intenționează să abordeze fenomenul rezistenței dintr-o perspectiva nouă pentru istoriografia românească, și anume din punctul de vedere al psihologiei sociale. Aceasta presupune că autoarea este interesată să reconstituie nu atît firul evenimentelor (care, de altfel, au fost tratate Într-o altă lucrare, a Ioanei Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Luptătorii din munți. Toma
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
astrolab, instrumente cu care navigatorii de odinioară Îndreptau mersul corăbiilor, a fost aleasă pentru a confirma ambiția celor doi editori, mărturisită și În introducerea pe care o semnează Împreună, de a propune demersuri și teme noi În impasul actual al istoriografiei românești. De o criză ei se feresc să vorbească, dar e limpede sentimentul că ne aflăm la o răspîntie și că sîntem prea puțin pregătiți pentru Începutul unui nou drum. Este, de aceea, binevenită inițiativa de a dovedi că se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sistemului de partide dintr-un stat. Partea a doua a lucrării este importantă din punct de vedere istoric prin explicarea funcționării democrației interbelice dintr-o perspectivă aparte. Studiul sistemului electoral În România interbelică este Încă la Început de drum. În cadrul istoriografiei actuale, accentul cade mai ales pe explicații ce vizează lipsa de cultură politică a corpului electoral, considerînd democrația În România Mare o formă fără fond, neadaptată realităților existente, lucru care i-a determinat, de altfel, proasta funcționare și eșecul final
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
el este cu precădere politic (p. 41) și româno-centric (p. 43); majoritatea studiilor culturale sînt limitate ca problematică, „relativ cuminți și factologice” (p. 45), iar multe lucrări de istoria mentalităților sînt preluate „oarecum manierist”. Aceasta se datorează și faptului că „istoriografia românească prezintă o semnificativă rămînere În urmă În raport cu evoluțiile postbelice ale disciplinei” și că, de altfel, „nici una dintre școlile istorice majore de pe plan mondial, nici măcar școala critică, nu a fost receptată pe deplin de istoricii români” (p. 46). Cauzele instituționale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cultural În dauna oricărei evoluții semnificative a disciplinei. Avem de-a face aici cu un diagnostic foarte meritat, deși sever, al vieții universitare românești În domeniul diciplinei istorice. El este sau vrea să fie În final o analiză optimistă a istoriografiei române care oferă remedii și un program coerent de reformă. Să zăbovim puțin Însă asupra elementelor acestui diagnostic cărora le lipsește totuși o anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
activitate politică și cel mai adesea aceste două aspecte nu se Întîlnesc niciodată Împreună În același studiu. Mai mult, pare a fi un consens general ca operele literare să cadă În sarcina criticii literare În vreme ce acelea politice intră În vizorul istoriografiei. Cum bine spunea prof. Sorin Antohi, „În România s-a petrecut un foarte trist divorț Între istorie și cultură; istoricii nu mai sînt oameni de cultură”. Poate că aceasta era și ideea lui Bogdan Murgescu atunci cînd declara că „fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ale ardelenilor. Salutată cu entuziasm încă de la apariție de fruntașii intelectualității din Moldova, Muntenia și Transilvania, publicația a cunoscut o răspândire neobișnuită, contribuind hotărâtor la sporirea interesului pentru istoria națională, manifestat de cărturarii și scriitorii pașoptiști și îndeosebi la nașterea istoriografiei române moderne. L.V.
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
quattrocentistă. Volumul beneficiază de o bibliografie amplă, cuprinzând contribuții recente ale exegezei europene, și constituie, împreună cu sinteza mai veche a lui P.P. Negulescu și cu studiile din deceniile următoare ale lui Tudor Vianu și Andrei Oțetea, o contribuție importantă a istoriografiei românești a culturii universale la luminarea unui fenomen complex, ce stârnește încă multe discuții în contradictoriu. Dar problemele generale ale culturii europene din secolul al XVI-lea par a fi mai puțin clare exegetului; de altminteri, în acel moment erau
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
440-453; Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, București, 1911; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 418-422; Lăudat, Ist. lit., III, 106-114; Dicț. lit. 1900, 558-559; Gabriel Ștrempel, [„Letopisețul” lui Vartolomei Măzăreanu], în Ion Neculce, Opere, București, 1982, 136-140; Gheorghe Bogaci, Alte pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1984, 33-50; Aurora Ilieș, Introducere la Pseudo-Enache Kogălniceanu, Letopisețul Țării Moldovei; Aurora Ilieș, [„Letopisețul” lui Vartolomei Măzăreanu], în Ioan Canta, Letopisețul Țării Moldovei, îngr. Aurora Ilieș și Ioana Zmeu, București, 1987, XLI-LXX, LXXVII-LXXXIII; Păcurariu, Dicț. teolog., 255-256; Dicț
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
ca inevitabil, chiar dacă de fapt s-a datorat unor Împrejurări fortuite. În cazul Revoluției bolșevice, povestea oficială trebuia să includă și o adevărată mișcare populară de masă, a cărei conducere și-ar fi asumat-o În cele din urmă bolșevicii. Istoriografia marxistă avea nevoie de un proletariat revoluționar militant, iar acest aspect al evenimentelor din februarie și octombrie 1917 nu a trebuit inventat. Cu toate acestea, din versiunea oficială trebuia scoasă lupta feroce care se purtase Între noul aparat de stat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1986. Traduceri: Erckmann-Chatrian, Nea Frățilă [L’Ami Fritz], București, 1882 (în colaborare cu A. I. Odobescu); Dito und Idem [Carmen Sylva și Mite Kremnitz], Astra, București, 1887; Carmen Sylva, Nuvele, București, 1888. Repere bibliografice: N.I. Apostolescu, Gion, LAR, 1904, 6-8; Bucur, Istoriografia, 65-66; Ionuț Niculescu, G. Ionnescu-Gion, TTR, 1975, 4; Dicț. lit. 1900, 454-456; Vistian Goia, Un memorialist uitat: G.I. Ionnescu-Gion, SUB, Philologia, t. XXVIII, 1983. G.D.
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
Cartojan, I. încadrează aceste creații în cultura Curții feudale românești și în civilizația mai largă medievală europeană, încercând să demonstreze că „ele reprezintă, în perioada modernă, o mărturie a existenței unei culturi înalte naționale în Evul Mediu românesc, alături de imnografie, istoriografie, carte juridică etc.” Elaborată în colaborare cu Doina Truță, lucrarea Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (I-IV, 1985-1989; Premiul special pentru studii etno-antropologice „Pitré-Salomone Marino”, decernat de Centro Internazionale di Etnostoria, Italia), impune prin rigoare metodologică, prin minuția
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
tipar în 1973, redactor responsabil fiind Șerban Cioculescu. Deși proiectul nu a fost realizat integral, alte două volume fiind blocate din cauza rigorilor ideologice de partid (așa cum s-a întâmplat și cu Istoria României), tratatul a marcat un moment distinct în istoriografia literară românească, dovedind totodată capacitatea Institutului de a coordona forțele de specialitate din întreaga țară și disponibilitatea cercetătorilor de a redacta capitole importante de istorie literară. Marin Bucur inițiază și coordonează o Istorie a literaturii române contemporane, realizând, împreună cu un
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]