735 matches
-
n-o bănui! Dar să mergem cât nu e prea târziu. Cine știe ce se poate întîmpla. Drumul spre pisc pentru Auta nu era lung: ar fi ajuns curând. Pe Nefert la nevoie ar fi purtat-o în brațe. Dar străinii se istoveau mergând. De multe ori erau nevoiți să se oprească, pentru a se odihni puțin. Alte dăți Auta îi lua în spate pe rând și-i trecea peste albia vreunui pârâu sau pe buza unei prăpăstii. Drumul părea că nu se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a fost al țării lui. Băștinașii împodobiți cu pene îi învățară să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase orbit dintr-odată de plânsul ei. Din acel moment învăță că femeile care lăcrimau îi istoveau inima și că nu trebuia să le vadă chipul. Maică-sa se prefăcu imediat că așază migdale într-un borcan și își șterse fața cu podul palmei. Nu mai era frumoasa lui Farah, ci doar o femeie de treizeci de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Lucrau cu protecție doar la jumătatea normei impuse. Dar, după Revoluția Salvatorului, tot podișul Iranului era zonă de risc. Cu timpul, o zonă de risc pune o mască a neliniștii peste fețe. Mehrad și Afshin erau tineri, însă ceilalți păreau istoviți de propria viață. Dar el cum părea? Nu-și răspunse. Nu se mai uitase în oglindă de multă vreme. Totul în el era visul de fugă pe care îl hrănea din copilărie. Câțiva risipiseră vestea că prânzea cu pasdar-ii și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care miroase a dinamită. Iranul avea un Las Vegas, în care el, ca trădător revenit la patria- mamă, era tolerat să-și cheltuie banii câștigați într-o țară pe care o crezuse mai sigură. Și el, și Ghazal se simțeau istoviți de spaimele de la Teheran, de exasperarea că nu trăiau împreună, de dorința de a sta spate în spate când adormeau. Henam, un prieten din Yazd, pe care îl regăsise în Kish, era administrator la hotelul Shayan, fosta oază de lux
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să fiu foarte mulțumit de mine, să nu pun
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
etic și estetic al dandysmului. De atunci până azi, când motoarele de căutare ale celui mai modest internaut descoperă În rețeaua bibliotecilor din lume, numai În 2003, zeci și zeci de studii ori volume consacrate dandysmului, subiectul pare a fi istovit. Ce s-ar mai putea adăuga miilor de pagini care, de la Théophile Gautier la Oscar Wilde, de la Huysmans la Proust, de la Virginia Woolf la Camus, Sartre, Roland Barthes, René Girard, Jean d’Ormesson, Jean Rousset, la Giuseppe Scaraffia, Emilien Carassus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua intrării mele în Fès n-a fost decât o încântare trecătoare. Drumul de la Melilla mă istovise și de-abia așteptam să ajungem acasă la Khâli. Nu aveam, firește, nici o amintire despre unchiul meu, emigrat în Berberia 1 când eu aveam abia un an, și nici despre bunica mea, plecată o dată cu el, fiul ei mai mare. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
declamat propriul meu poem. Seniorul a pus să-i fie traduse câteva fraze, dar, în restul timpului, s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise; însă a doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur ca să le dau unchiului meu, și mi-a mai dăruit și doi sclavi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neasemuită care izvorăște aici, apărând vechea cetate medievală de tristețea mucedă a ruinelor, de locurile romantice ale îndrăgostiților celebri - Ines de Castro și Don Pedro, - de Quinta das lagrimas, de mănăstirea Santa Clara, de "Catedrala înecată". Dar cine poate oare istovi, într-o repede înșiruire de nume sau frumuseți, farmecul fără pereche al Coimbrei, cu "Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe malul drept al Mondegolui, cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nădăjdui o împăcare în cursul unei singure generații. Iar dacă ar fi rămas izolat în "turnul de fildeș" al științei, simțea că și-ar fi trădat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla activitate intelectuală nu-i istovește posibilitățile spirituale. Avea chemarea omului de știință, dar nu se simțea creator ca savant. Capacitatea sa de creație își găsea împlinirea în profesorat. Salazar se simțea chemat să creeze pe viu; nu cărți, ci oameni; nu speculație pură, ci desăvârșirea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
același timp instituțiile țării. Program ambițios - această cucerire a puterii - în care ne îndoim că Salazar credea cu adevărat; el cunoștea prea bine forțele politice ale Portugaliei și înțelegea că spiritul revoluționar și anticatolic era departe de a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce urmărea Salazar, prin tezele sale, era în primul rând să pună la îndemînă tuturor adepților Centrului Catolic un model de argumentare și propagandă printre catolicii monarhiști; în același timp, această nouă profesiune de credință față de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republica în sine, ci regimul demagogic, care încuraja comunismul și care amenința să lichideze într-o bună zi, în chip radical, orice urmă de "reacțiune". Teama tuturor era ca nu cumva guvernele care se succedau într-un ritm amețitor să istovească țara întrun asemenea grad încît Portugalia să devină o pradă ușoară unei lovituri comuniste. De aceea monarhiștii constituționaliști și integraliști erau gata să susțină orice mișcare care ar fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală a situației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
până ce aveau să fie culese de cei care treceau pe străzi sau ieșiseră după ele mânați de curiozitatea de a ști ce vești sau ordine le soseau din înalturi. În timpul acestor trei zile, textul purtat din mână-n mână se istovi în călătorii dus-întors între palatul prezidențial și ministerul de interne, uneori mai bogat în argumente, alteori mai conciso, având cuvinte tăiate și înlocuite cu altele care, imediat, aveau să sufere o soartă identică, cu fraze nesusținute de cele precedente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
precum un minuscul Atlas 1 sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii mei...”, ajunsese bărbatul să reflecteze descurajat, din ce în ce mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta întotdeauna! Dar abia de curând mi-am dat eu seama de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
citește... "Colonelul Panin: jumătate om, jumătate animal. Jumătatea de animal e mai mare... Jumătatea mai mică, de om, e ticăloasă. Pute ca un veceu public. Nu se uită în ochii tăi. Nu lovește decât după ce este sigur că te-au istovit ceilalți. Arată ca dracul. Cred că nici prostituatele de la Crucea de Piatră nu s-ar lăsa atinse de el. E o plăcere să-l privești. În comparație cu el este imposibil să nu te simți om"... O ninetistă face cruci grăbite. Pitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piesă de-a lui Milică. A durat aproape o oră dialogul nostru. Ca la circ se adunase lumea. Când a sunat ultimul acord, spectatorii au aplaudat ca și cum s-ar fi aflat la o reprezentație de gală. Milică s-a așezat istovit pe scaunul lui de poveste, și-a ațintit ochii către mine și n-a mai spus nimic. La plecare, privirile ni s-au întâlnit din nou. Am simțit atunci, pentru prima oară în viață, că este posibil ca în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
va fi mai mult ca sigur beată. Se cutremură puțin de frig și la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când ajunse la el, trecu mai departe, cu mâinile la spate și Baedekerul sub braț, absorbit de ideea că anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de așteptat o oră un autobuz, ticsit și rău mirositor, și de îngrijorare la posibilitatea de a ajunge cu întârziere. Paisprezece nopți de întors cu același autobuz, de îndurat același frig, de mâncat prost și fără poftă și de căzut istovit în patul dintr-o cameră înghețată și tristă. Mai târziu, cu solda lui de locotenent activ, cumpărarea hainei l-ar fi costat trei zile de luptă în junglele din Vietnam, trei zile de ucis și de risc de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vis că mă făcuse să par atât de stupid. Televizorul era deschis; o telenovelă de mâna a treia pe care n-o recunoșteam. L-am închis și-am așezat sacul de dormit la picioarele patului. Era încă devreme, dar eram istovit. Am stins lumina, mi-am dat jos bluza cu glugă și pantalonii scurți și m-am întins. Faptul că nu eram singur mă făcea să mă simt bine; că făceam parte dintr-o echipă, un grup de trei odihnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sunt rele, am zis, iar cei din luntre pufniră Într-un râs sănătos. Am ajuns În satul lor la căderea serii. Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, Îmbătrînesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care fîlfîie deasupra lor, Își Închipuie că clipa lor durează o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și să Îmbătrînească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]