720 matches
-
e timp pentru toate, nu vă aruncați încă în marele oraș, Andrei Ruse 224 pentru că o să vă sugă imediat de toate energiile, de nici nu vă dați seama. Cristi și Vladimir admirau pe geamurile mașinii străzile Parisului, în tăcere, prea istoviți după călătorie să povestească despre cum mai e pe- acasă, la Brăila sau la București, și să-i satisfacă curiozitățile lui Foty. Erau fascinați de orașul aglo- merat și agitat care li se arăta. Și nu se așteptau cei doi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Războieni no. 15 și a morților lui. Stup alcătuit și colonizat de locot. M.S. O tânără și nefericită Bulgarie! Nu face ca acea matcă neprevăzătoare care, în timpul unei veri secetoase, trimite roi mulți în toate părțile zării, încât ea se istovește și piere, iar tinerele colonii mărunte rebegesc la cele dintăiu vânturi reci de toamnă; ci ia pildă de la această colonie tânără și harnică, care-și organizează munca, și în primăvara vieții ei strânge cu grabă mana florilor pământului; nu râvnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câmp liber de acțiune lui Mahomed al II-lea. Este adevărat că sultanul era obosit psihic și fizic de eforturile făcute în timpul luptelor în Moldova și în campania de represiune, din timpul iernii, efectuată în sudul regatului ungar. Trupele erau istovite și aveau nevoie de răgaz pentru refacere. Cu toate acestea, Ștefan se temea de un nou atac. Turcii însă, conștienți, acum, de greutățile pe care le ridica un război în Moldova, renunță pentru moment la continuarea luptelor cu Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1917, decembrie 2/15, Chișinău. Declarația Sfatului Țării de constituire a Republicii Democratice Moldovenești autonome Moldoveni și noroade înfrățite ale Basarabiei ! Republica rusească se află în mare primejdie. Lipsa de stăpânire la centru și neocârmuiala în toată țara, care este istovită prin lupta cu dușmanul de din afară duce la peire întreaga republică. În această clipă îngrozitoare singura cale de izbăvire pentru Republica democratică rusească este ca noroadele ei să se unească și să-și ieie soarta în mâinile lor, alcătuindu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
1683, de unde se întorsese acoperit de glorie în fața întregii Europe creștine, revenea din campania din Moldova, chiar fără a fi ajuns la Dunăre, în 1686, eliberând doar propriile oști din capcana turcilor și tătarilor din zona Huși. Oastea îi fusese istovită, micșorată și înfrântă, iar gloria de eliberator se risipise. Misiunea lui, de a elibera creștinii robiți Semilunei, va fi înlocuită la întoarcere de jafuri, dureri și suferințe aduse creștinilor. Jurnalul lui Iacob Sobieski, primul izvor memorialistic ce menționează și orașul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Coroanei: "Am fost aruncat gol, împreună cu doi frați ai mei și fără judecată și cercetări am fost puși în fiare și rău tratați... În vârstă de 28 de ani am intrat în slujbă, iar astăzi părul mi-e cărunt, trupul istovit de boli și puterile sleite, iar tot ce mi-a rămas din această slujbă, la fel ca și fraților mei, mi-a fost luat și vândut până la ultima cămașă, în lipsa mea, spre marea mea necinstire". (op. cit.,p.316). Revenit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Angliei, de 60 de miliarde. doamna ion ghica Vizite nu făceam, nu aveam vreme să mă duc la nimeni, căci, pe jos, de două ori zilnic la spital și în treacăt, uneori, la Mariuța, pentru a săruta copiii, mi se istoveau puterile și mi se umpleau orele disponibile. La mama, spre seară, veneau prietenii cei mai intimi rămași la București, ne spuneam știrile aflate și păsurile. Una din singurele persoane la care m-am dus a fost doamna Ion Ghica, [Alexandrina
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care se anunță. AM ÎNCERCAT ODINIOARĂ, SUNT PESTE TREIZECI DE ANI, să schițez Într-o broșură un ecou aproximativ, unele aspecte, când mai melancolice, când mai Încurajatoare, din formațiunea, lipsurile și aspirațiile unui tânăr trezit Înspre apusul secolului trecut, secol istovit pe atunci de zbucium și prefaceri isto rice, sociale și tehnice, „stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX-lea, cum l-a numit Léon Daudet cu apriga lui pană reacționară și Paul Claudel, poetul grației cerești. Voi urmări În paginile ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost eliberat și Nicu E. Am mers împreună cu dânsul pe jos, din Calea Victoriei și până în Mircea Vodă, îmbătându-ne de splendida seară de vară... Odată cu aceasta, am profitat să-i arăt unde locuiam, pentru orice even tualitate... Teama s-a istovit. A rămas doar speranța! Sabia lui Damocles 25 august 1955 M-am întors luni seară, la ora asfințitului. Era numai Mama acasă. Înainte de a veni, i-am dat un telefon. Tata este plecat din București, la mare. Îl așteptăm să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și de la alții din România lui Ceaușescu. Mi-au fost băgate în oase după ce-au fost „clocite“ cu grijă (adică plănuite pe hârtie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
clar în răspunsul boierilor și al iobagilor dat la Ancheta din 4 - 16 iulie 1726 din ordinul Împăratului Carol al VI-lea în 33 de sate din Țara Făgărașului. Soldați flămânzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite de sărăcie din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăseseră bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite prin «daruri» silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu spune nu vreau să cred, ci nu pot să cred. Primul său gest este de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul sufletului meu!? În buchete albastre ofilite, te-ai vândut ca orice marfă pe o tarabă oarecare. M-ai istovit, lăsându-mă la poarta inimii mele pe muchii de cuțite. Vântul suflă a pustiu, iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta e închisă. Mă strângi ca o haină care îmi provoacă durere! Cum pot să mai zâmbesc? De ce toate astea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
c-am să fac ce-mi cere, nu-i așa? mă întreabă, lăsîndu-și tîmpla pe brațul drept, întins pe pernă. Văd că nici acum nu ți-ai revenit... Zău, așa cum stai, mă faci să mă gîndesc la un biet iepuraș, istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a ofilit, așa cum obrazul tău de magnolie s-a ofilit sub răceala surîsului trist, cînd ți-ai dat seama cine-i Brîndușa. Nu-s un iepuraș speriat, cum crezi, Cristina. Acum sînt lupul flămînd care te pîndește, pe tine, căprioara istovită de drum. Singură ți-ai ales soarta, Cristina; nu trebuia să mă strigi cînd am trecut pe lîngă tine. Tocmai mă lepădasem de literatură, mă lepădasem de ceea ce vibra în mine cu sinceritate, ceea ce-mi lumina existența, și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puțin din momentul când l am întrebat pe doctor: „Băiețelul meu țipă așa tare?“ și mi s-a răspuns cu teamă: „Nu e băiețel, e fetiță“. De atunci, Mouette a mea, ai fost totul pentru mine; chiar când sunt istovită, istovită de să-mi plângi de milă, chipul tău drag, frumos și înduioșător, pe care foarte adesea nu mi-l pot reprezenta, îmi zâmbește din ceața de acum, încurajator și prețios. Uneori mă gândesc că, chiar dacă aș fi schingiuită, chiar dacă aș
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am fost numită în 1938 - și că n-am „muncit“ destul - spre marea indignare a sălii, care, în timpul verificării, recunoscuse în unanimitate marea mea putere de muncă: sosită prima la școală, plecam întotdeauna ultima. Dar, cum ți-am spus, eram istovită de muncă și, dacă n-ar fi teama de urmări, aș respira mai liber, n-aș mai avea insuportabila senzație că zilnic calc pe morminte dragi, atât de iubite. Trebuie, cu orice preț, să-mi continui munca, să nu-i
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici soarele nu-l pârlește, nici ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă, nici munca nu-l istovește” <endnote id=" (825, p. 105)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat să arate modul cum s-a născut imaginea evreului hoț și Înșelător : „Explicația acestei credințe false nu trebuie căutată numai În concepția greșită a poporului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de pe strada Matei Voievod, venisem în vizită la niște colegi de grupă și citeam (unul din noi citea) cu voce tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga. Ne plăcuse foarte mult poezia aceea în care, întorcându-se istovită de la iazul unde stăpânul ei, un mujic fioros, tocmai îi înecase cățeii, cățelei-mame i se pare că luna care răsărea este botul unuia din puii uciși. Amintindu-mi acum de acea, poate unică în viața mea, lectură de grup - simții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asaltat de confesiunea altuia, ce ar trebui să facă el în timp ce ascultă spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed, de parcă ar vrea să-și râdă de noi, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la Galați”. Moș Anton a fost deci anunțat că Ionică a murit la Galați. S-a speriat, a plâns ca un copil, s-a pregătit pentru înmormântare cu lumânare și ștergar la lumânare, a mers cu trenul la Galați, și, istovit de durere și plângând, a urcat la etajul II și s-a oprit în fața ușii apartamentului lui Ionică și nu îndrăznea să sune. Când a sunat, i-a deschis chiar Ionică. O situație imposibil de comentat. În altă vară
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de rufe, ață albă și neagră și ace de cusut. Trebuie să-mi cârpesc hainele, să-mi spăl rufele. Luni 31 VII. De la ora 7 până la 12 am citit, în biserică „Psaltirea” cu rugăciunile ei. E timpul să nu mă istovesc zadarnic. Dacă viața mea conjugală nu-i pe placul lui Dumnezeu? Dacă mulțimea păcatelor mele a stârnit pedeapsa lui Dumnezeu asupra mea ? Decât să plâng după o femeie de piatră care nu simte nici frică de Dumnezeu, nici rușine de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
după ce a păstorit 11 ani Mitropolia Bucovinei și a Hotinului”. Cu siguranță că munca încordată, pusă în slujba marilor și istoricilor realizări pe care le-a obținut, înăsprită și de apărarea marilor răspunderi în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu, „a istovit puterile de creație ale regretatului chiriarh și l-a mânat cu pași grabnici spre mormânt”. Astfel, la data de 7 iulie 1935, trupul său a fost redat pământului, la slujba solemnă participând patriarhului Miron Cristea, mitropolitul Gurie al Basarabiei, Al.
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
el rămânea în continuare un stăpân. Erau doi preoți curajoși, monseniorul Giuseppe Manzini și monseniorul De Mauro, care trăgeau clopotele venețiene, îndemnau adunările de la mitinguri ca să propage doctrina socială a Bisericii chiar și printre cei mai recalcitranți moșieri care își istoveau lucrătorii. Deseori mitingurile se sfârșeau în încăierări ori în procese de defăimare intentate de puternicii moșieri. Domnul Perez s-a simțit parte în cauză. Era moșier. Era, oare, și el un opresor al țăranilor? Și-a luat toate contractele încheiate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]