875 matches
-
spioni și informatori care aveau să-i spună adevărul. O să aibă el grijă de asta. Scurta frază a lui Callistus fu izgonită într-un colț al memoriei. Callistus n-a mai adus vorba despre toate acestea. Împăratul se însănătoși cu iuțeala tinereții. După câteva zile, citind scrisorile venite de la Alexandria, Callistus îi spuse: — Privește, Augustus. Era o reclamație împotriva lui Arvilius Flaccus, omul căruia Tiberius îi acordase importanta funcție de praefectus în Aegyptus. Împăratul nu-l îndepărtase deoarece Junius Silanus îl sfătuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
visto il suo ombelico. E giusto questo?“. Chiar așa; e just? (marți) O fotografie e mai autentică decât originalul viu; În țesătura imaginii statice se rețin câteva elemente instantanee din mine, „cel care sunt“ acum și care am devenit cu iuțeala fulgerului deja „eram“, chiar În momentul când mașina fotografică a funcționat. Așa „eram“ acum două zile, Îți spui după ce s-a uscat hârtia fotografică; vai, ce urât eram acum doi ani, când am făcut această poză, Îmi trebuia pentru legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese nevoit să strige pînă Îi trezise pe bărbații din dormitorul Blocului E, iar doctorul Ransome Îl chemase la spitalul lagărului și Îi examinase urechile. Amintindu-și de acele arme puternice și de iuțeala ochilor soldatului Kimura, Jim stătea culcat În iarba mare de lîngă cursă. De data asta, era bucuros că nu prinsese În plasă nici o pasăre. Cei doi japonezi se opriseră lîngă gardul de sîrmă și se uitau la clădirile abandonate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stomacul ei. Îți trăiești viața, adică. Aici, vine, din când În când, un unchi pe care Îl cheamă Sandu. Nimeni nu-l știe pe Sandu. Fiecare are un Sandu al lui. Îți strecoară complice o bomboană fondantă pe care cu iuțeală o ascunzi În buzunar. Sandu a fugit la București. A fost tocmit slugă de taică-su la unul care avea porci mulți la ei În sat, un sat de pe lângă Copșa Mică. Tatăl său e tată vitreg, iar mama lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mirosul iute de gudron și cărbune, mirosul acela al tuturor gărilor, mirosul acela care Înseamnă plecarea În lume, mirosul pe care numai calea ferată Îl are. Lângă ștrand este o țâșnitoare de apă. Te uzi bine, bine și sari cu iuțeală gardul, treci repede prin mulțime și te arunci În apa bazinului pentru copii. Ești de-al casei! Stai apoi la soare singur și fericit. De regulă mergi la ștrand doar duminica, când sunt liberi ai tăi. Atunci, puneți hainele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Atunci a apărut pe cer o stea imensă, care desenă o traiectorie curbă cu Încetineala unui melc. Toate stelele căzătoare, le mai văzuse de atâtea ori, se desprindeau din Întunericul cerului, plecând parcă din nimic, și se topeau cu aceeași iuțeală, dar asta trecu Încet ca un glob de lumină, descrise, deci, un cerc și se ascunse după clădirile Înalte ale vechilor silozuri din port. În noapte, doar lumina farului mai cotrobăia În negurile mării, ca o chemare, ca o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ea nu e ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă trupul cu mirodenii. Femeia cu carnea dulce miroase ca ugerul vacii în timpul mulsului, ca laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai venind: mineri, havatori, meșterul genist, șeful de sector, băieții de la cuple cu mecanicii de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din tineri care învățaseră la iuțeală munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii aproape de vârsta pensiei - care ședeau la un loc pe durata unei pane de curent. După scurt timp, mormăielile lor se împotmoleau în politică, creșteau repede în volum până la strigăte, se intensificau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se zgârcea la ochiurile de grăsime; pofta de iubire carnală, acest impuls nechemat, sâcâitor, imposibil de alungat, și care se reînnoia tot mereu, putea fi redusă la tăcere atunci când îți ieșea în cale prilejul ori, pentru un timp, cu iuțeală de mână; dar foamea mea de artă, nevoia de a-mi face o imagine a tot ceea se oprea în loc sau era în mișcare, așadar a oricărui obiect care făcea umbră și chiar a nevăzutului, de pildă a Duhului Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De muncă nu duceam lipsă. Imediat după prăbușirea vechii valute, firma Moog s-a bucurat de alte comenzi în afara cimitirului. Peste tot erau fațade distruse de război care trebuiau reparate. În general, fațadele aveau mare trecere. În spatele schelelor ridicate la iuțeală urmele erau înlăturate contra unui salariu fix. Ieșeau la lumină primele roade ale artei fațadelor, atât de răspândită mai târziu. Îndrăgit din cale-afară era travertinul, marmura preferată a Führer-ului. Pe lângă asta, după program, montăm plăci mari de marmură pestriță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când s-a terminat cu dinastia Hohenstauffen, am sfârșit prin a face parte din suita lui Konradin. Drept nou impuls pentru traversarea Alpilor putea fi socotită o rană a cărei durere nu se lăsa anesteziată nici cu poezii turnate la iuțeală, nici printr-un consum sporit de tutun: prima mea iubire - dacă fac abstracție de închipuirile amoroase ale elevului - se sfârșise iremediabil. Ea, Annerose, urma ca și mine sculptura. Cu ochii ei cenușii sau albaștri, pentru mine era frumoasă și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cine mi l-a trimis atunci când m-am mutat, încă mai stă în atelierul meu din Behlendorf purtând inscripția Sala nuduri II. Dar nici acest troc, nu, nimic nu putea compensa pierderea iubitei, poate doar o călătorie. Am făcut la iuțeală cererea de viză. În timpul perioadei de așteptare, pe șantiere s-au restaurat fațade. Aveam mai bine de trei sute de mărci într-un portmoneu de piele, purtat pe pielea goală. Plecarea semăna cu o fugă. Cu autostopul am înaintat repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-se de la o pagină la alta, lasă a se recunoaște influențe diverse, de la Picasso și Dufy până la Soutine. Mai intense ca expresivitate, ele se detașează de impresiile în tuș din timpul călătoriei în Italia de anul trecut. Scamatorii inventate la iuțeală și încercări de a mă găsi pe mine însumi sau pe cineva care aș dori să fiu eu. Dar cine ar dori să fie eu? Ceea ce a fost scris în timpul călătoriei și-a croit drum înainte pe pipăite, căutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a matahalei, i-am preferat impactul discuției În carne vie cu cumnatul lui Baralt, Gallach y Gasset, care, după nu puține pauze, a deniat să ne Îngăduie intrarea În deja clasica sa odaie de lucru din strada Matheu. Cu o iuțeală Într-adevăr remarcabilă, el a pus doctrina breslismului la Îndemâna reduselor noastre mijloace. Specia umană, mi-a explicitat, constă, În pofida diferențelor climatice și politice, dintr-o infinitate de societăți secrete, ai căror afiliați nu se cunosc și care Își schimbă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se Împrietenească. Iar când niște copii vor să se Împrietenească, Încep prin a se juca Împreună. Să Încercăm ceva jucăuș. Harry se așeză la consolă și tastă: === Răspunsul sosi rapid: , , , — Isteț, spuse Harry. Tipul ăsta e tare isteț. Tastă la iuțeală: = , = Răspuns: 7 &7 — Te distrezi bine? Întrebă Barnes. Asta fiindcă nu știu ce naiba faci acolo. — Mă Înțelege la perfecție, spuse Harry. — Mă bucur că cineva poate să te Înțeleagă. Harry tastă: PpP Replica nu se lăsă așteptată: — HELLO. = 00032125252632 — OK. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sale strălucea În verde-pal. — lată-l că vine. Încă nu se vedea calmarul, ci doar strălucirea sa. Ted semnaliză cu lanterna Îndreptată spre apă. Lumina verde licări drept răspuns. Încă mai vorbește, spuse el. Și cât timp vorbește... Cu o iuțeală fulgerătoare, tentaculul ieși brusc din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul camerei de dccompresie. Norman avu viziunea fugară a unei tulpini groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce mai mult . Și zici că a funcționat? continuă Harry, examinând bulbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să transcrie: 1521 era CE CE FACEȚI? Până aici era bine. Norman Încercă o plăcere reală, de parcă el Însuși fusese cel care descoperise cheia codului. Acum 06: Adică E... EU SUNT BINE. Se mișcă mai repede, acum scriind literele la iuțeală. CUM VĂ NUMIȚI? Acum 2110, adică EU... EU MĂ NUMESC... Și deodată găsi o greșeală la o literă. Era oare cu putință? Norman continuă, mai găsi o greșeală, apoi termină de scris mesajul pe care acum Îl privea din ce În ce mai uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu. Dar Norman se gândea că nu-și amintea de bateria aceea de lămpi de laborator. De fapt, era sigur că nu fusese acolo. Petrecuse o grămadă de timp În camera asta. Ar fi trebuit să-și amintească. Coborî la iuțeală treptele. Până și scara era nouă. Era din metal brunat, cum nu fusese până atunci. Scara asta era nouă. — Norm ? — Imediat, Beth. Se duse la consolă și Începu să apese pe taste. Văzuse Înainte un fișier de memorie cu parametrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
parfumul amar al greșelii. Teai vindecat? Suavitate perversă. Ai dobîndit sfințenia amintirii. Fratele porc își cere veșnic tributul. Pentru că toate pe lume, în grade diferite, sînt infiltrate de porceală. Finalitatea, afectul sau rațiunea, precum ți-e firea, o relevează la iuțeală. Depinde de ce-ai putut filtra. Îmi amintesc de povestea cu cercetătorul de la Cercul Polar, sufocat de problema singurătății care într-o zi raportează prin radio că un prieten eschimos i-a rezolvat-o meșterindu-i o gaură specială într-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
exista coerent iar eu, nu. Căci am pierdut abilitatea cu care fiecare găsește felul lui de a se umple de lume și de a se apăra de toxicitatea ei. Atunci, fie ca febra din lăuntrul meu să aibă o asemenea iuțeală, să facă viața să se dilate, să ardă pînă la explozie încît venirea morții să fie chiar necesară. O ostoire, un pansament care să învăluie rana carele sînt și să lase astfel lumea să se vindece. Voia sa! Fratele din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
alarmă; nici nu mă mai împing spre disperare. Acum văd bine: spunem “eu” însă, de fapt, gîndim nemărginirea. Și “eul” ăsta apasă asupra noastră. Violent și senzual amant, el ne închide ochii să nu vedem sfîrșitul. Timpul trece cu o iuțeală incredibilă. Lumină și întunecare. Și rîd cînd văd că nici măcar umbră nu putem face singuri. Pentru că noi deschidem ochii în fața oglinzii trezindu-ne la “eu” mult prea devreme. Și abia suferința reușește să-l alunge pe îndărătnic. Abia crîncena speranță
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care tocmai se drăgălise-n lan Înainte s-o apuce-n cioc un șarpe mare și s-o transporte pînă-n brațele vrăjitoarei, pe o stîncă albastră, din polistiren, o duce așadar pe cal undeva, dar după ce distruge Castelul Răului omorînd la iuțeală vreo patru sute de soldați fioroși cu, n-o să credeți, două seceri pentru orz, arma lui secretă, că era fiu de țăran. Ceea ce pune Însă capac oricărei luminițe de speranță este coloana sonorizată. În plin mister asiatic cînd, din fericire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu au reușit să Îmi atenueze câtuși se puțin simțământul copleșitor că n-am ce căuta acolo. Mi-a spus să iau loc și „să citesc, dacă doresc, câteva dintre articolele noastre“. În loc de asta, m-am apucat să memorez la iuțeală numele tuturor redactorilor șefi ai revistelor de acolo - de parcă aveau să mă testeze pe tema asta. Ha! Cunoșteam deja numele lui Stephen Alexander de la revista Reaction, iar cel al lui Tanner Michel de la The Buzz nu era prea greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]