2,415 matches
-
prezentul în special" chemând o "intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu", ceea ce împinge semnificația apocalipsei (apo "dez"; kaly "a acoperi", în traducere "descoperire", "dezvăluire") spre "un sens escatologic". Păstrăm această interpretare asupra textelor apocaliptice (ulterioare profeților, stabilirii Scripturii iudaice) a lui Cristian Bădiliță 2 mai aproape de viziunea eminesciană a profetului-mag-vizionar, care valorizează timpul istoric interpretând "hieroglifele" sacre. Istoria "zidului" trebuie însă pusă, la M. Eminescu, în relație cu semnificațiile pământului, a lutului: pentru că legea divină i-a predestinat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
semnificații pentru Înțelegerea lor. În paralel, alte titluri oferă interpretări teoretice și chiar paradigme integratoare, În care originea și evoluția culturii și religiei sunt legate de actul sacrificial. În ansamblul acestei bibliografii, unele au dobândit valoare de model exemplar: sacrificiile iudaice, cele ale Egiptului, Greciei sau Romei antice, cele aztece sau hinduse, cele ale civilizațiilor Nuer, Dogon sau Lugbara din Africa etc. Dintre acestea am ales, pentru multitudinea fațetelor, modelul sacrificiului adus lui Zeus În Atena antică: Pregătirile pentru sacrificiu Începeau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dogmelor, din care a apărut doar primul volum, Cum au dizolvat evreii cultura europeană (1941), distrugerea armăturii spiritualității europene, a idealurilor, certitudinilor, adevărurilor moștenite și sintetizate din tradiția culturală greco-romană, prin valorile de ev crepuscular impuse de gânditori de origine iudaică. Bisexualitatea (studiată de Otto Weininger), intuiția (bază a bergsonismului), libidoul freudian, viziunea instabilă asupra spațiului din teoria einsteiniană a relativității, materialismul lui Marx îi apar ca exacerbări ale forțelor obscure din om, sfidând spiritul (și creștinismul). D. a denunțat forme
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
monograma creștină. Între oamenii de multe neamuri care au fost aduși în Dacia, ca ostași, ca muncitori în mine și în ocnele de sare, sau care au venit ca întreprinzători și negustori s-au aflat și aderenți ai acelei "superstitio iudaica"creștinii. Acei creștini, existenți aici încă din secolul al III-lea, sunt veniți din Orient cu credințele lor de-acasă, ei nu au dobândit-o în Dacia, sunt puțini și singulari față de cei ce cred în zei. Un "sâmbure vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se va dovedi prin publicarea manuscriselor lui postume consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în mișcarea de avangardă românească (2001), C. a considerat că are de spus un cuvânt hotărât despre acele tendințe consonante cu spiritul iudaic: avangarda cu programul ei de perpetuă înnoire, expresionismul ca reunire a contrariilor. Studiile de istorie literară interbelică permit aplicarea unei viziuni noi asupra unei materii clasificate. În etapa următoare C. aplică metodele înnoitoare atât literaturii contemporane, cât și materiei de
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
2000. Dacă Scriere și oralitate în cultura antică (logosul și scrisul în fundarea civilizației eline, paralel cu marea ruptură vetero-nou-testamentară în discontinuitatea funciară a lumii israelite, într-un context jalonat de relațiile Bibliei cu Platon, ale civilizației greco-creștine cu spiritul iudaic) era dedicată memoriei lui C. Noica, iar capitolul final din Penumbra (1991) dezvăluie un moralist cu fibră profetică („Ne-a pierit semeția de odinioară laolaltă cu entuziasmul. Nu mai știm azi să găsim puterea de a ne ridica deasupra lucrurilor
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
morții, cultivată ca temă lirică centrală, însoțită de dezagregarea realului, care devine umbră sau transparență difuză. Baladele sale de succes din anii ’70 creșteau și ele din parabola epică a morții, în care Al. Mirodan vedea o formă de masochism iudaic. Cântărețul din Femios suferă, spre pildă, că a fost cruțat de Ulise, deși el ar fi preferat o moarte de viteaz. Altă baladă, din Far West, reclamă aceeași moarte pentru cavalcadele prietenilor damnați, care nu ajung să-și rostească testamentul
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
este plutitor doar atunci când și doar pentru că potopul este de natură acvatică. Ba chiar și în caz de potop acvatic, regele Nimrod clădește „un turn atât de înalt încât apele revărsate să nu poată urca până la el” (Josephus Flavius, Antichități iudaice, I, 3, 2 ; cf. 120). Atunci când stihia distrugătoare este de altă natură (foc, zăpadă etc.), ființele supra- viețuiesc dezastrului în „case” primitive (peșteră, scorbură ; vezi 34, motivele A 1021-1025) sau în case zidite, ca într-un mit iranian unde Yima
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atribuții similare aveau și arhaicii preoți-magi din spațiul carpato-dunărean. Ipoteza noastră și-ar putea găsi o confirmare în felul în care îi numea Poseidonios (cf. Strabon, Geografia, VII, 3, 3) pe preoții asceți geto-misieni : ktistai și, respectiv, Josephus Flavius (Antichități iudaice, XVIII, 1, 5) pe cei daci : pleistoi (cu lecțiunea probabilă polistai). Acești termeni au fost traduși de Vasile Pârvan și de alți specialiști prin „întemeietori” și, respectiv, „întemeietori de orașe” (70, p. 95). Putem să ne imaginăm că preoții geto-daci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Iar în vremea aceea [= a potopului] erau pe pământ Uriașii, mai ales după ce fiii lui Dumnezeu intrară la fiicele oamenilor și le născură fii” (Geneza, VI, 4). Josephus Flavius îi aseamănă pe Uriașii biblici cu Giganții din mitologia greacă (Antichități iudaice, I, 3, 1). Pentru mitologia Jidovilor/Uriașilor, vezi și 125. 79. Pun în paranteză faptul că, în urmă cu peste un secol, G. Dem. Teodorescu vedea cu naivitate în aceste practici „rudimentara origine a paratrăsnetului” (G. Dem. Teodorescu, Credințe, datine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mito-simbolice deja comen tate : a) corabia (arca) indes- tructibilă care - ca și arca lui Noe - are menirea de a „călători” în timp, și nu în spațiu ; b) prezența „lemnelor sacre” ; c) analogia dintre arcă și templu. 120. Josephus Flavius, Antichități iudaice, cărțile I-X, traducere de Ion Acsan, Editura Hasefer, București, 1999, p. 22. În comentarii ebraice medievale se spune că regele Nimrod ar fi construit Turnul Babel pentru a se salva de un eventual nou potop (121, p. 126). 121
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că bolnavii nu se mai rugau lui Iehova, ci foloseau remediile din „Cartea lui Solomon”. Deja în secolul I e.n., legenda unor cărți scrise de Solomon făcuse carieră, astfel că istoricul evreu Josephus Flavius o rezumă în lucrarea sa Antichități iudaice. Solomon a scris o mie și cinci cărți de ode și cântări, precum și trei mii de pilde și proverbe. N-a trecut cu vederea și nu a lăsat necercetat nici un domeniu al naturii și, firesc, despre toate a vorbit în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vindeca pe oameni prin îndepărtarea lor. El a compus descântece pentru lecuirea bolii, lăsând chiar și niște invocații care alungau duhurile rele și le împiedicau să se întoarcă. Această metodă de vindecare mai are încă mare trecere la noi (Antichități iudaice, VIII, 2, 5 ; cf. 202, p. 435 ; 28, p. 92). „Marea noutate adusă de Josephus Flavius - constată teologii - se referă la așa-numita artă de a-i combate pe demoni. El are meritul de a fi adunat în opera sa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nări. Posedatul s-a prăbușit la pământ și [Eleazar] a conjurat demonul să nu se mai întoarcă vreodată, a pomenit numele lui Solomon și a recitat invocațiile compuse de el [...]. Astfel s-au adeverit înțelepciunea și știința lui Solomon (Antichități iudaice, VIII, 2, 5 ; cf. 202, pp. 435-436 ; 28, p. 92). Acest pasaj extrem de interesant se referă din nou la relația dintre „Cartea lui Solomon” („invocațiile compuse de el”) și „Pecetea [inelul] lui Solomon”. În legătură cu rădăcina cu virtuți magice folosită de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii din cortegiul său (Satiri, Sileni, Fauni, Priap etc.) au fost prototipurile Diavolului din imaginarul colectiv european (jumătate om - jumătate țap, pervers, lubric etc.). Paradoxal, imaginea diavolului creștin nu vine din mitologia iudaică, ci din cea greacă. Era deci firesc ca Diavolul să fi preluat ca moștenire inclusiv vița-de-vie și băutura amețitoare a lui Dionysos. Unele manifestări și ceremonii dionisiace au supraviețuit până târziu în spațiul balcanic. O atestă unele texte juridice din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a compus descântece pentru lecuirea bolii, lăsând chiar și niște invocații care alungau duhurile rele și le împiedicau să se întoarcă”. „Această metodă de vindecare mai are încă mare trecere la noi”, scria istoricul evreu în secolul I e.n. (Antichități iudaice, 8.2.5) (25, p. 435). Evident, mari preoți și-au piedut din prestigiu. După câteva secole de „liberalism” solomonian, autoritățile au decis că situația a devenit inacceptabilă și s-au grăbit s-o sisteze. Sub presiunea prorocului Isaia, regele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
amenințat că vrea să se răzbune pe Dumnezeu, care plănuiește să acopere pământul cu un nou potop. Va clădi așadar un turn atât de înalt, încât apele revărsate să nu poată urca până la el, răscumpărând astfel pieirea strămoșilor săi” (Antichități iudaice, I, 4, 2). Ca atare, pentru Josephus Flavius nu cutezanța oamenilor (fie ea și trufașă) de a ajunge la Dumnezeu conta, ci ratarea proiectului cutezător. „Din cauza amestecului limbilor vor bite, care înainte vreme fusese una și aceeași - scria Flavius -, locul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de a ajunge la Dumnezeu conta, ci ratarea proiectului cutezător. „Din cauza amestecului limbilor vor bite, care înainte vreme fusese una și aceeași - scria Flavius -, locul unde a fost înălțat turnul se cheamă acum Babilon : căci evreii numesc amestecul «babel»” (Antichități iudaice, I, 4, 3) (25, pp. 22-23). Numele templului nu mai marchează visul omului (ajungerea la Bab-El = „Poarta lui Dumnezeu”), ci neîmplinirea lui (babel = „amestecul” limbilor). Sunt două momente asemănătoare și simetrice, în care lui Dumnezeu i se face frică de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
exprimată de Horatiu în versurile sale este aceeași ce se găsește în cărțile sacre ale ovreilor cunoscute sub numele de Cărțile înțelepciunei. Toate acestea autorul caută să le demonstreze prin numeroase citate. Afară d-asta el află o trăsătură curat iudaică în epicureismul și humorul lui Horatiu și sub acest raport compară pe poetul roman cu Heinrich Heine. Într-o satiră a lui, Horatiu zice: "Credat Judaeus Apella " și autorul broșurei susține că Apela nu e altceva decât Abeles. La aceasta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
făcut om în anul I al erei noastre, omul lui Feuerbach și Lenin ar fi putut oare visa să devină propriul său Dumnezeu punînd capăt alienării esenței sale în Dumnezeu? Comunismul n-ar fi fost decît un succedaneu al mesianismului iudaic sau o reluare a islamului, cum s-a spus, dacă ar fi rămas la stadiul de "mișcare". N-ar fi existat nici partide comuniste, nici "spirit de partid". Nici liturghie, nici "cult al personalității". Genealogia acestei aberații o găsim în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
veritabil detonator al modernității. Suveranitatea anunțată a Omului-dumnezeu, Stăpînul nostru, asupra lumii a atras-o pe cea a lui Hermes asupra noastră? Dincolo de toate, fecunditatea canonică și pedagogică a modelului Iisus Hristos merită răgazul reflecției. Creștinismul nu este o sectă iudaică care a reușit. E un monoteism paradoxal și chiar contra-naturii. Ajunge să călătorești cu ochii deschiși pe pămînturile lui Abraham pentru a-ți da seama de asta. Ceea ce e permis la Calcedon e sacrilegiu la Ierusalim, ca și la Bagdad
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dreptate lui Jean Bottero, pentru care "creștinismul nu a adăugat și nu a modificat nimic esențial în iahvism și iudaism, nici în planul teologiei, nici în acela al comportamentului religios". În primul rînd, ni se explică, el ar relua monoteismul iudaic. În al doilea, n-ar fi făcut decît să prelungească mișcarea de interiorizare inaugurată de psalmi și de devoțiunea personalizată, care crea deja în epocă o intimitate a vieții spirituale, mai apropiată de o etică decît de un ritual. De la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
încetînd să existe ca atare, religia sa se individualizase. Iisus a profitat (într-un fel) de această rampă, grăbind trecerea de la zeul dreptății la cel al iubirii. Să remarcăm pentru început că doctrina nemuririi personale este foarte tîrzie în religia iudaică, fiind introdusă în secolul I î.Hr., odată cu Solomon, pentru a salva prin umanizare justiția divină. Dar nu aici e lucrul cel mai important. Iudaismul își datorează forța puterii sale de abstractizare, iar creștinismul, întrupării. Legea iudaică nu se întrupează într-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
foarte tîrzie în religia iudaică, fiind introdusă în secolul I î.Hr., odată cu Solomon, pentru a salva prin umanizare justiția divină. Dar nu aici e lucrul cel mai important. Iudaismul își datorează forța puterii sale de abstractizare, iar creștinismul, întrupării. Legea iudaică nu se întrupează într-un individ ea nu are corp. Ea este transportată prin timp și memorie de un popor întreg. Lege în toate scrierile, fără imagini. Biblie fără ilustrații. Lege statică, fără resort de difuzare, cu mitologie săracă și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apostolii, sfinții și martirii, Părinții Bisericii, înțelepții, preafericiții, episcopii, preoții și diaconii etc., pînă la cel ce ajută la săvîrșirea slujbei și la ultimul catehumen. Geniul creștinismului este cel al intermediarilor. Ei sînt cei care l-au făcut pe dumnezeul iudaic să iasă dintre metereze și din crispare. Ei au reușit să dezintelectualizeze Absolutul, înduioșîndu-l ca să-l dinamizeze. Să determine funcționarea pe orizontală a neliniștitoarei verticalități a originilor. Islamul și iudaismul sînt două religii ale bărbaților înzestrați cu rațiune. Creștinismul este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]