1,917 matches
-
exegezei tradiționale și să le supună metodelor critice ale științei moderne. Muribund ca religie printre evreii europenei, iudaismul devenea astfel obiectul unei abordări distanțate, singura în măsură să evite dispariția lui completă în valul secularizării. Făcând asta, ei arătau că iudaismul însemna totodată o cultură și o istorie. Dar aceasta trebuia curățată de orice urmă de istorie propriu-zis politică și să-i sublinieze caracterul universal al misiunii ei, acela de a oferi umanității forma desăvârșită a eticii monoteiste. În teritoriile de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ștearsă. Această depolitizare a istoriei evreilor urmărea să-i dezarmeze pe adversarii emancipării evreiești din Europa Centrală, îndemnându-i totodată pe evrei să rămână evrei fără ca asta să constituie un pericol, de vreme ce numai religia îi diferenția de anturajul lor creștin. Iudaismul era de acum redus la o comunitate religioasă, iar viața evreiască era indisociabilă de condiția diasporei. Accesul la cetățenie se dovedea astfel o necesitate pentru acești evrei care trebuiau să uite că fuseseră un popor. Se contura astfel portretul unui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
era de acum redus la o comunitate religioasă, iar viața evreiască era indisociabilă de condiția diasporei. Accesul la cetățenie se dovedea astfel o necesitate pentru acești evrei care trebuiau să uite că fuseseră un popor. Se contura astfel portretul unui iudaism anistoric, în esență obiect de persecuție și opresiune, al unui popor martir fără nicio putere. Istoria evreilor era făcută de ceilalți, nu de ei înșiși, fiindcă nu ei erau actorii ei. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru umanitate, al cărei viitor mesianic ar fi cerut unirea tuturor popoarelor într-o confederație de state. Iar în opera sa postumă publicată în 1918, Religia rațiunii, el vedea în suferința evreilor un semn mesianic adresat națiunilor 59. Portretul unui iudaism atemporal și anistoric se regăsește în gândirea principalului său discipol, Franz Rosenzweig. Potrivit acestuia din urmă, cheia supraviețuirii poporului evreu, esența și misiunea lui depindeau de existența lui în afara parametrilor istoriei. Paradoxal, la fel ca aceia care luptau pentru accesul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rămâi mult timp evreu doar prin privirea Celuilalt? Reluând discursul despre suferință, noua scriitură istoriografică recrea această comunitate de suferință în lipsa comunității religioase, sau a comunității pur și simplu, aceasta fiind deja pierdută sau pe cale de dispariție. Credința și suferința, iudaismul și suferința erau interschimbabile și aveau să-i mențină pe evreii secularizați sudați într-o comunitate a încercărilor. Această trecere de la comunitatea de credincioși la comunitatea celor care suferă marchează începuturile istoriografiei moderne, al cărei impact a fost atât de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferința, nici când cerul se mai însenina ici și colo. Ca și în trecut, retorica suferinței continua să consoleze, dar acum consola pentru faptul de a nu mai fi evreu ca odinioară. Intelectualii generației care părăsise ghetoul reînnodau legătura cu iudaismul lor studiind textele tradiționale și scriind istoria. Și în trecut memoria suferinței era memorie a iudaismului, legătură de nedesfăcut cu el. Dumnezeu însuși suferea pentru poporul lui. Și dacă sufereai ca evreu, era din iubire pentru Dumnezeu. Noul discurs nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
continua să consoleze, dar acum consola pentru faptul de a nu mai fi evreu ca odinioară. Intelectualii generației care părăsise ghetoul reînnodau legătura cu iudaismul lor studiind textele tradiționale și scriind istoria. Și în trecut memoria suferinței era memorie a iudaismului, legătură de nedesfăcut cu el. Dumnezeu însuși suferea pentru poporul lui. Și dacă sufereai ca evreu, era din iubire pentru Dumnezeu. Noul discurs nu făcea decât să răspundă noilor exigențe, ale mediilor angajate în laicizare și occidentalizare. Evreii puteau să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ba chiar dimpotrivă, ca și cum cea din urmă n-ar fi avut caracteristica de a-l face uitat pe cel dintâi. Deopotrivă implicat în viața cetății și activ în sânul comunității, el își făcea cu ardoare munca de cercetare în domeniul iudaismului. Adolf Neubauer, născut în Ungaria și stabilit în Anglia, devenit conservator la Biblioteca Bodleiană de la Oxford, și Moritz Stern, rabin și istoric, publică în 1892 Cronici ebraice ale persecuțiilor evreiești din timpul Cruciadeloreeee, o culegere de cronici în ebraică, cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
putut fi mișcați de ceea ce înduraseră evreii de-a lungul secolelor? Aceste monumente ale suferinței care se înălțau nu erau un fel de replici date antisemiților contemporani? Dar în ce măsură ajungeau ele la cei vizați? Figură fondatoare și eminentă a "științei iudaismului", apropiat de evreii reformați, al căror predicator oficial devine la sinagoga din Berlin începând din 1821, Leopold Zunz, mare expert în poezia liturgică și martirologia evreiască, și-a consacrat o mare parte din timp studiului rugăciunilor de penitență care exprimă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o însoțesc, mai ales cele din 1918-1920, în care au murit 200000 de persoane, adică 10% din populația evreiască. Bernfeld datează prefața cărții la 9 av 5683/1923, adică ziua tradițională de doliu și comemorare a marilor catastrofe care loviseră iudaismul. El dă astfel tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței suportate din iubire. "Povestirile suferințelor din trecut au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
parte, de un evident demers identitar. Istoria suferințelor evreiești scrisă de exilații sefarzi, în care expulzarea din Spania își găsește și ea locul, își face astfel intrarea în memoria modernă a suferințelor evreiești. Sunt astfel legate cele două fețe ale iudaismului, sefardă și așkenază, și moștenirea lor comună, suferința. În secolul al XIX-lea, se scrie istorie pentru a satisface o căutare a rădăcinilor și a tradiției, la un moment când, paradoxal, memoria evreiască și identitatea care-i este asociată nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
adevărat" german, un "adevărat" francez etc., înainte de a te gândi să te prevalezi de calitatea de evreu. Istoria, în acest context, devine o legătură "neutralizată" prin știință cu propriul popor pentru toți cei pe cale să se transforme în spectatori ai iudaismului lor. Heinrich Graetz, venit dinspre studiile rabinice, se dovedește arhitectul necontestat și ideologul acestei istorii lacrimale. El însuși descrie lupta poporului evreu și a iudaismului pentru supraviețuire, unicitatea acestei experiențe, suferințele exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prin știință cu propriul popor pentru toți cei pe cale să se transforme în spectatori ai iudaismului lor. Heinrich Graetz, venit dinspre studiile rabinice, se dovedește arhitectul necontestat și ideologul acestei istorii lacrimale. El însuși descrie lupta poporului evreu și a iudaismului pentru supraviețuire, unicitatea acestei experiențe, suferințele exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui Israel. Evoluțiile politice și legale sunt tratate în general ca un fundal, iar Graetz neglijează și aspectele sociale și economice. În fapt, el scrie o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care văd o moștenire directă a Luminilor. Discursul lor este universalist. Cred în virtuțile civilizației și ale gândirii luminate, care vor sfârși prin a învinge fanatismul. Franco-iudaismul propus de James Darmesteter era o conjugare a principiilor Republicii cu cele ale iudaismului. Astfel, evreii formulaseră valorile fundamentale ale moralității universale și justiției și le transmiseseră restului umanității 79. La fel ca artizanii "științei iudaismului" din Germania, istoricii evrei francezi continuau să restrângă iudaismul la o religie. Dar, spre deosebire de omologii lor din Europa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prin a învinge fanatismul. Franco-iudaismul propus de James Darmesteter era o conjugare a principiilor Republicii cu cele ale iudaismului. Astfel, evreii formulaseră valorile fundamentale ale moralității universale și justiției și le transmiseseră restului umanității 79. La fel ca artizanii "științei iudaismului" din Germania, istoricii evrei francezi continuau să restrângă iudaismul la o religie. Dar, spre deosebire de omologii lor din Europa Centrală, care continuau să aștepte obținerea cetățeniei, ei erau martorii și beneficiarii unei emancipări depline. Istoria suferinței este atenuată pentru ei de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
era o conjugare a principiilor Republicii cu cele ale iudaismului. Astfel, evreii formulaseră valorile fundamentale ale moralității universale și justiției și le transmiseseră restului umanității 79. La fel ca artizanii "științei iudaismului" din Germania, istoricii evrei francezi continuau să restrângă iudaismul la o religie. Dar, spre deosebire de omologii lor din Europa Centrală, care continuau să aștepte obținerea cetățeniei, ei erau martorii și beneficiarii unei emancipări depline. Istoria suferinței este atenuată pentru ei de izbăvirea reprezentată, într-un sens figurat, de această emancipare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
această emancipare. O mișcare care nu promite decât tot ce este mai bun. O istorie în mers pentru binele evreilor. Credința în Franța și valorile ei nu-i împiedica însă pe acești intelectuali să rămână atașați, mulți dintre ei, de iudaism, fiindcă nu exista o incompatibilitate între loialitatea republicană și fidelitatea față de iudaism. În prefața primei ediții din celebra sa Istorie a israeliților de la pierderea independenței lor naționale până în zilele noastre, publicată în 1884, Théodore Reinach, deși se sprijină puternic pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bun. O istorie în mers pentru binele evreilor. Credința în Franța și valorile ei nu-i împiedica însă pe acești intelectuali să rămână atașați, mulți dintre ei, de iudaism, fiindcă nu exista o incompatibilitate între loialitatea republicană și fidelitatea față de iudaism. În prefața primei ediții din celebra sa Istorie a israeliților de la pierderea independenței lor naționale până în zilele noastre, publicată în 1884, Théodore Reinach, deși se sprijină puternic pe persecuțiile îndurate, le atribuia în primul rând "prejudecății morale hrănite de Biserică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
transforma într-o epocă întunecată, ceea ce favoriza evidențierea binefacerilor aduse de emancipare, ridicată la rang de vârstă de aur prin excelență. Această punere în contrast a contribuit, în mod firesc, la a face și mai sumbru tabloul trecutului evreiesc. Ulterior, iudaismul reformat și sionismul, căutând să se demarcheze de iudaismul medieval, au înnegrit și mai mult acest tablou, punând pe seama lui toată povara suferinței evreiești. În euforia lor, susținătorii franco-iudaismului, evrei cetățeni și destul de bine integrați, se prefac a nu vedea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aduse de emancipare, ridicată la rang de vârstă de aur prin excelență. Această punere în contrast a contribuit, în mod firesc, la a face și mai sumbru tabloul trecutului evreiesc. Ulterior, iudaismul reformat și sionismul, căutând să se demarcheze de iudaismul medieval, au înnegrit și mai mult acest tablou, punând pe seama lui toată povara suferinței evreiești. În euforia lor, susținătorii franco-iudaismului, evrei cetățeni și destul de bine integrați, se prefac a nu vedea ce suportau încă alții, în alte zone ale Europei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
punând pe seama lui toată povara suferinței evreiești. În euforia lor, susținătorii franco-iudaismului, evrei cetățeni și destul de bine integrați, se prefac a nu vedea ce suportau încă alții, în alte zone ale Europei. 1881-1882: sunt și anii marilor pogromuri, ai distrugerii iudaismului în Europa de Est, ai valurilor de emigrație în America. Vin apoi, tot în Rusia, nesfârșitele pogromuri de la începutul secolului XX. Fără a uita nici ascensiunea antisemitismului modern. Forța încrederii sale în progres nu-l împiedica totuși pe același Thédore Reinach să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
contribui la ameliorarea lor. Optimismul care-i animă pe acești autori și pe cititorii lor îi face să vadă trecutul suferințelor evreiești ca pe un timp revolut. Credința lor în progres și civilizație, care-i îndepărtează cu pași siguri de iudaismul lor ca practică, este astfel consolidată. Și istoria devine pentru ei un loc de ancorare unde caută un echilibru între bucuria noilor drepturi și voința de a nu fi complet absorbiți de majoritate. În timp ce încearcă să-și convingă compatrioții că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
majoritate. În timp ce încearcă să-și convingă compatrioții că nu sunt decât o religie (și mai târziu o "rasă", dar într-o accepție foarte diferită de cea care se va impune în teoriile naziste), sunt ei înșiși din ce în ce mai puțin religioși. Funcția iudaismului e îndeplinită pentru ei mai degrabă de o istorie reconstruită, pe care ar vrea s-o împartă ca pe un patrimoniu comun, chiar dacă nu sunt rupți complet de iudaismul propriu-zis. Iar această istorie este cea a umilințelor, persecuțiilor, convertirilor forțate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
impune în teoriile naziste), sunt ei înșiși din ce în ce mai puțin religioși. Funcția iudaismului e îndeplinită pentru ei mai degrabă de o istorie reconstruită, pe care ar vrea s-o împartă ca pe un patrimoniu comun, chiar dacă nu sunt rupți complet de iudaismul propriu-zis. Iar această istorie este cea a umilințelor, persecuțiilor, convertirilor forțate și acuzațiilor suportate de un grup unit într-o credință comună, pe când membrii generației pe care o reprezintă și căreia i se adresează ei avansează ca indivizi în ceea ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai facă parte dintr-o comunitate, și în calitate de cetățeni adunați în jurul unei Republici la principiile căreia aderă ferm. Istoria pe care o construiesc sudează această iudaitate, întoarsă totodată, cu încredere, spre viitor. Omologii lor germani țin încă să-și reformeze iudaismul pentru a-l face acceptabil de către societatea ne-evreiască și a obține în sfârșit mult dorita cetățenie. În Franța, ei sunt deja acceptați, cel puțin juridic, iar iudaismul lor și republica formează un ansamblu viabil. Optimism de circumstanță? Sau strategie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]