1,745 matches
-
a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cândva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), în chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, îmi prinse mâna stângă în palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și văzând toate luminile aprinse în apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea în vizită pe nepoată, Marga Popescu, tânăra profesoară de altădată. Era acum în vârstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să întârzie ivirea semnelor de amurg. Pleca în Franța. Venise să ne anunțe plecarea. - Cum așa? o întrebai. - La invitația unor cunoscuți de la fosta Bibliotecă Franceză din oraș. Mai ții minte? - Da. - Mi-a fost foarte greu până să obțin aprobarea. - Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
țipete ale copiilor mai însuflețeau străzile. Orașul ar fi dorit atât de mult ca timpul să-l dea uitării! Numai că timpul se pusese în mișcare: anul creștin 1492 a început în ultima zi a lunii safar 897, iar înainte de ivirea zorilor, s-au auzit bătăi puternice în poartă. Mama a sărit din somn ca arsă și l-a chemat pe tata, care dormea în noaptea aceea lângă Warda. S-a dus să deschidă. Erau niște ofițeri ai sultanului care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceste vorbe care, pe moment, m-au făcut să zâmbesc: — Dacă frumoasa Șeherazada le-ar fi cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif, cocioabele în palate și straiele de trudă în veșminte de mare preț. Aceștia erau hamalii din Fès. Trei sute de bărbați, cu toții oameni simpli, foarte săraci, aproape toți fără știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lângă el, cu gura deschisă și limba atârnând, dând bucuros din coadă. — Sprijină-te de asta... Valerius îl împinse ușor pe gladiator spre îngrăditură. Poți? — Da... Era primul cuvânt pe care îl rostea de când se trezise, cu câteva ore înainte de ivirea zorilor. Până atunci nu deschisese gura, nu adresase vreun cuvânt nimănui, nici măcar fetei, care îl ajutase să bea lapte cald și să mănânce. Nu vorbise nici atunci când fratele său îi spusese că avea să plece imediat și că medicul urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați își domoliră atacurile. Antonius se ridică. Acum vedea doar pânza albă, foarte aproape de el. Spectatorii dispăruseră. Adversarii erau un detaliu neglijabil, un fel de energie invizibilă care îl respingea, dar nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de important devenise pentru el. Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bahică, maimuțele erau ocupate să demonstreze că incidentul respectiv nu fusese unul izolat, care trebuia lăsat lesne la o parte, ci, din contră, că era vorba despre un nou mod de viață pe care îl adoptaseră. Ammaji le alunga de la ivirea zorilor și până în noapte, asistată de batalionul ei dispersat prin livadă, fiecărei persoane alocându-i-se o rație zilnică de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le recuperase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avea ca să-l țină prins în mreje pe Piatră, primul ei bărbat de o eternitate, suficient de mult timp pentru ca Vultur-în-Zbor să-și poată duce la bun sfârșit evadarea plănuită încet și minuțios. Virgil Jones a părăsit bordelul chiar înainte de ivirea zorilor, cu melonul pe cap, cu lanțul fără ceas în jurul taliei și fredonând nevinovat. Gloata se împrăștiase în cea mai mare parte la culcare, dar nemilosul Peckenpaw stătea ca un urs în pragul ușii. L-a privit furios pe Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În vreme ce toți ședeau și ascultau muzică, ospătându-se, când deodată, au intrat în sală patru uriași purtând între ei o doamnă de o frumusețe fără seamăn, însoțită de un singur cavaler. Se aflau acolo multe femei, care păruseră frumoase până la ivirea ei, dar după aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o realitate care Îi traversase simțurile. Fiul său cel mic trăia. Mai mult decât atât, Începea să se apropie. „Dumnezeule, Își spusese, a trecut dincoace de Zid...”. Impresia că Ștefănel se apropie nu fusese un vis și nu dispăruse odată cu ivirea zorilor. Dimpotrivă, rămăsese la fel de vie a doua zi, și se intensifica, Încetul cu Încetul, odată cu trecerea fiecărei zile. Nu era sentimentul la care se aștepta, o renaștere blândă, regăsirea În spirit a unei făpturi iubite cu exasperare, ce trebuia protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcu exact opusul hotărârii pe care o luase. Intră În capela de la parter, unde voievodul se ruga adeseori, Îngenunche și spuse, privind crucifixul: Fă, Doamne, să fie el... 1 martie 1475, Templul Shaolin, China Ștefănel ieși pe poarta templului Înainte de ivirea zorilor. Cu o seară Înainte sosise primul pelerin care trecuse munții la nord de Langzhou. Zăpezile nu se topiseră Încă de tot, dar vremea se Înmuiase, iar tânărul Își amintea parcă din ce În ce mai clar lecția Caucazului. Când zăpada se afâna, copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai jos, spre Cetatea Neamțului. Ziua sărbătorii Sfintei Fecioare Începea liniștită, cu același cer roșiatic deasupra dealurilor dinspre Răsărit și cu aceeași prevestire a căldurii unei veri care Începuse În sânge și nu se știa cum va sfârși. Îndată după ivirea soarelui, Începură să bată clopotele bisericilor și mănăstirilor. Oastea musulmană știa ce zi este aceea, dar nu știa că era, totuși, prea devreme pentru slujba de dimineață. Clopotele acelei zile aveau alt Înțeles. - Două mii de spahii au pornit spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru toate capetele încoronate ale Europei, țipă și fuge. Firoz se gândește că femeia este într-adevăr foarte încordată. Este trimis cineva s-o găsească și s-o aducă, înainte să intre în vreun bucluc. În întunericul acelei ore dinaintea ivirii zorilor, nababul, cu ochii cârpiți, dă ordine șoferului să pregătească mașina. Își urcă necazurile în compartimentul din spate acoperit de draperie și este purtat pe un drum cu gropi, alunecând dintr-o parte în alta pe bancheta de piele. Confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străbunii nu pot ieși să le dea ce vor ele și le lasă în stăpânirea lui Sahjat și Massa Missi, să bată pământul sub picioare și să mărșăluiască? Cine ar putea fi mai pe dos ca oamenii albi? Puțin înaintea ivirii zorilor, Jonathan și Gittesn se întorc în tabără coborând dealul. Nu știu cum să interpreteze ce au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar o sărbătoare, zice e. Așa au sărbătorit venirea noatsră. Profesorul Chapel nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este inversat( cu susul în jos) că pentru ei binele este rău, că a venit timpul ca vrăjitoria să fie distrusă, că vrăjitorii împotriva cărora Fotse sunt pregătiți să acționeze sunt adunați jos în vale. Toți albii vor muri înainte de ivirea zorilor. Bătrânul îi mai spune și altceva. Vrăjitorii au semne pe trup care le dezvăluie natura rea. A examinat și trupul lui, să găsească astfel de semne, dar nu le-a găsit. Chiar dacă arată ca un vrăjitor și spunând acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pietre. O ascult în tăcere și îi promit că voi ține minte cât de important e să fiu supusă și să învăț cum „să înghit scuipatul altora atunci când e nevoie“. Mi s-a ordonat să fiu la Poarta Zenitului înainte de ivirea zorilor. Mama și-a cheltuit ultimii tael-i împrumutați și a închiriat un palanchin cu scaun pentru a mă duce. E împodobit cu o țesătură elegantă din mătase albastră. Mama a închiriat, de asemenea, trei lectice simple pentru Kuei Hsiang, Rong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din aur - simboluri ale frumuseții și feminității. În mijlocul acoperișului se află Globul Armoniei - simbolul unității și infinitului. Urmează să fiu însoțită de o sută de eunuci, optzeci de doamne de la Curte și două mii de gărzi de onoare. Mă trezesc înainte de ivirea zorilor și sunt surprinsă să văd atâția oameni în cameră. Mama îngenunchează în fața mea. În spatele ei sunt opt femei. Am fost anunțată de sosirea lor încă de aseară. Sunt manfoos, doamne de onoare de la Curte, soții ale unor respectați bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sale prin care mă roagă să-l însoțesc la o operă. Studiez invitația: semnătura și sigiliul sunt mari și frumoase. O țin sub pernă și o ating iarăși și iarăși înainte de a adormi. A doua zi dimineața mă trezesc înainte de ivirea zorilor. Suport ritualul machierii și îmbrăcatului simțindu-mă vie și plină de avânt. Îmi închipui cum e să fiu apreciată de Majestatea Sa. Până la răsăritul soarelui totul e gata. Mă rog ca frumusețea mea să-mi aducă noroc. An-te-hai îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mai tânjești după viitor, iubirea mea, căci soarele nu va fi mai strălucitor și zilele nu vor fi mai fericite...“ Plăcerea crește și mă cuprinde treptat. Fiul Cerului șoptește printre gâfâieli. Nu sunt sigură dacă aud cuvântul „sămânță“. Înainte de ivirea zorilor mă vrea din nou, și am ocazia să-mi încerc dansul evantaiului. Sunt curioasă în legătură cu efectul. Da, e cel scontat. Majestatea Sa mă laudă, spunându-mi că sunt magică. Apreciază în mod deosebit faptul că îi spun „iubitule“ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atenție; într-adevăr, mintea miniștrilor e atât de preocupată, că mă ignoră cu ușurință. Înainte de sfârșitul verii, plecăm din Yuan Ming Yuan și ne mutăm înapoi în Orașul Interzis. În urma perseverenței mele, împăratul reușește din nou să se trezească înainte de ivirea zorilor. După ce ne spălăm și ne îmbrăcăm, bem o ceașcă de ceai și mâncăm un castron de terci făcut din fasole roșie, susan și semințe de lotus. Ne deplasăm după aceea în palanchine separate la Sala Dezvoltării Spirituale. Curtea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asemănătoare, cu excepția cantității și calității. Nimeni nu trebuie să dea mai mult decât perechea imperială și nimeni nu folosește, de fapt, darurile. Totul e împachetat și trimis în depozitele imperiale în numele lui Tung Chih. A doua zi mă trezesc înainte de ivirea zorilor, ca să petrec timp cu fiul meu. Apoi, ritualul Shih-san continuă. Tung Chih e din nou băgat în cadă. Stă în apă de o oră și cincisprezece minute. Soarele strălucește, însă luna mai e o lună răcoroasă. Fiul meu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu ea. O vizitam pe Nuharoo ca să-mi petrec timpul cu Tung Chih, care dormea în apropiere cu doicile. O puneam la curent cu ceea ce lucrasem cu Majestatea Sa iar ea era încântată de umilința mea. În fiecare zi înainte de ivirea zorilor mă îmbrăcam și mergeam într-un palanchin la Sala Dezvoltării Spirituale. Începeam imediat să sortez documentele oficiale în mai multe cutii. De obicei, împăratul Hsien Feng încă dormea în camera alăturată. Aranjam cutiile în ordinea importanței. Când răsărea soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochi roșii pe care aș vrea să-l duc să-l vadă. Tung Chih m-a întrebat unde se ascunde, iar eu i-am răspuns că în tufișurile aflate nu departe de terenul de instrucție. Astăzi ne-am trezit înainte de ivirea zorilor. După micul dejun am pornit în palanchine, trecând pe lângă copacii de culoarea flăcărilor. În clipa în care am văzut gărzile lui Yung Lu, Tung Chih a luat-o din loc, iar eu l-am urmat. Cărarea e accidentată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]