5,195 matches
-
în ceasurile tîrzii, la masa de scris, aruncat de ea sub tufe, unde se ușurează cîinii." Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în indiferența lor percep imaginea revistei din coșul bărbatului de alături și coboară brusc într-acolo. Poftiți, n-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl întinde puțin și, cu ciudă, izbește paharul de piatra cioplită, însoțind zgomotul cioburilor cu o înjurătură la adresa vieții. Apoi, calm, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, dar cu ochii umezi, se întoarce spre Mihai și-l întreabă, imitîndu-și soția: "Aimez-vous Brahms?" Dar pentru că Mihai tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-un plîns nervos, care umple încăperea. De afară, zgomotul viscolului se aude tot mai puternic. Și deodată, ușa se deschide larg, izbită în lături de vînt. Aproape degerat, cu o lumină diabolică în ochi, Dorin face un pas în interior, strigînd: Vin! Vin!! Vin!!! Ușa e trîntită de vînt în urma sa. Lumea s-a ridicat în picioare. El întinde mîna și arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare, izbindu-se în fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obsedat cum sînt, aș dori totuși să vin la dumneavoastră?... Hm! pufnește Maria într-un surîs scurt, sorbind vodca pînă la fundul paharului n-am să pot niciodată să înțeleg cum de mai ești teafăr acum. Ascultă! devine ea gravă, izbind paharul de masă, cînd observă că Mihai zîmbește. Ești singurul bărbat care, în ultimii douăzeci de ani, a încercat să mă murdărească cu labele lui... Ai văzut foarte bine, cînd ai intrat, că mă ștergeam pe mîini, tocmai mă spălasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el, mai pufăie o dată din țigară, să nu se stingă și-abia apoi le filează. "Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul ce acoperă fereastra, se aude vîntul izbindu-se sub streașina restaurantului. În clipele de acalmie, de sus, din dormitorul Sultanei, răbufnesc rîsete de oameni beți. Andrei, îl ia Mihaela de braț pe șofer tot timpul rapid, cu opriri de cinci minute la noi..., o dată n-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face Mihai un gest de încuviințare, așezîndu-se înapoi la birou, față în față cu Săteanu -, asemănarea cu Aglaia vine din acel altoi de spirit... Tac împreună mult timp, fiecare cu gîndurile proprii. Și-n tăcerea dintre ei, doar vîntul, afară, izbește cu ură ferestrele mari, zgîlțîindu-le, parcă ar dori să pătrundă înăuntru, să-i împresoare. Ce făceai iarna, acasă, pe-o vreme ca asta? întreabă Săteanu. Dormeam la spatele tatii. Dumneavoastră? Dormeam în grajd, să am grijă să nu se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-l iert că... Ce vrei? Nu toți sîntem ca la Evanghelie... Theo era tînăr, frumos; adusese cu el o anume puritate..., o... Un timp, profesorul stă ca paralizat, apoi, dintr-o singură mișcare, o prinde pe bătrînă de umeri, izbind-o de perete, căutîndu-i cu degetele gîtul: Scorpie bătrînă, de ce nu mi-ai spus pînă acum, de ce?! Ai lăsat-o pe fiică-ta să-și bată joc de mine. Atunci, în '54, mi-a arătat actul de naștere al fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte, greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus, din nouri, cîțiva fulgi mari cad ușor spre pămînt, ca într-un basm... P. Neamț, Fedeleșeni 1979-1980 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fel făceau și fetele. Consumul de alcool era un simbol al maturității și al adaptării. Prin urmare, îmbrăcați în pulovere, se adunau în jurul barurilor cu tejghele curbe și lambriuri, gesticulând cu atitudinea specifică membrilor unui club cvasi-canadian. Mai târziu, se izbeau cu Mini Cooper-ele de indicatoarele de pe carosabil sau cu șoldurile de mobilierul din încăpere. Primăvara și toamna, Carol și Beverley beau pinte de bitter din pahare drepte; vara, dădeau peste cap bere Pilsner din sticle cu capac de aluminiu auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui Beverley îi masa ritmic perineul. Dan izbea și el în ușa casei. — Deschide, iubito, striga el, mi-am pierdut cheia. Îl pierduse și pe Gary, undeva în John Logie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui Beverley îi masa ritmic perineul. Dan izbea și el în ușa casei. — Deschide, iubito, striga el, mi-am pierdut cheia. Îl pierduse și pe Gary, undeva în John Logie Baird de pe Fortune Green
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui Beverley îi masa ritmic perineul. Dan izbea și el în ușa casei. — Deschide, iubito, striga el, mi-am pierdut cheia. Îl pierduse și pe Gary, undeva în John Logie Baird de pe Fortune Green Road. Însă la Bald-Faced Stag din East Finchley îl găsise pe Derek; acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai deranjase să gătească. Înnebunit, Dan zbierase la ea chiar în fața mamei, ca și cum faptul că aceasta era de față îi dădea dreptul să se poarte în halul ăsta. Se năpustise afară din casă și se întorsese abia pe la patru dimineața, izbind, trântind și, în cele din urmă, vomitând. Dimineața, înainte de a pleca, mama lui Dan o luase pe Carol deoparte. Nu i se adresase direct de mai mult de zece ori în tot timpul pe care îl petrecuse la ei. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
provocate de ceea ce am putea numi - în termeni neologici - voyeurism psiho-empatic sau, pe scurt, VPE. Geena se îndreptă alene spre Carol, balansându-se pe tocurile ei ridicol de înalte. Carol ajuta la împărțirea cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
niște scule în perpetuă erecție. Henry James și Mihail Bakunin, celălalt mare bărbat fără sculă al secolului al nouăsprezecelea care îmi vine în minte. Bakunin pe baricade, la 1848, cu arma în mână. Bakunin la ședința inaugurală a Internaționalei Întâi, izbind cu tăișul baionetei în pupitru și retezând pe veci organul revoluționar; de-acum n-avea să-și mai puncteze frazele dând cu bărbăția în tribuna de lemn. Die Lust der Zerstörung ist zugleiche eine schaffende Lust! Hai, dragă, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcuse să bea, ticăloasa manipulatoare, distrugând într-o clipă cinci ani de abstinență. Acum își bătea joc de el și în clipa următoare îl masturba. Iar apoi, pe când stătea așa, înconjurat de doze goale, cu mădularul fleșcăit atârnându-i, îl izbise cu putere în ceafă cu un ciocan pentru șnițele. Își mută greutatea ca să se poată sprijini parțial de fereastră. Cuțitul îmi rămăsese țintuit la gât, dar cealaltă mână se îndepărtase de esofagul meu, apropiindu-se de prohabul lui. Ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vremea aceea, Du Fu râvnește încă de tânăr să acceadă în politică. A scris unele poezii pe placul guvernanților și a participat la examenul-concurs ținut sub patronajul împăratului, pentru a fi selecționat ca și candidat la funcții oficiale. S-a izbit însă, în repetate rânduri, de insucces. De la vârsta de 35 de ani până la 44 de ani, el locuiește în capitala Chang'an, ducând o viață săracă. Văzând cu ochii lui abisul dintre viața fastuoasă a aristocraților și soarta tragică a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și spre supărarea maică-mii, care nu mai înceta să mă plimbe pe la oculiști și să-mi monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu mintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]