10,258 matches
-
să spele vasele, a spart căteva farfurii; am renunțat la ajutorul lui, dar a tras cu urechea. Eu, cănd fac cafeaua, cănd gătesc vorbesc cu apa, cu cafeaua, cu supa, cu borșul. Robo: Cu ceapa, cu morcovul, cu leușteanul... și izbucnește într-un răs metalic, nefiresc și pentru profesori, care-i cunoșteau performanțele. Aurora: Bravo Robo, o să te trimitem la un curs de artă culinară, ca s-o ajuți pe Ela. Ela: Doamnă, îmi dau demisia! Adună ceștile și iese precipitată
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
regula stabilită de Academie. Robo: și dacă nu mai puteți pleca acasă? Cosmos: Asta-i șansa vieții pe Pămănt. în laborator intră Evelin, profesorul și Aurora, asistenții și se așează la birou. Profesorul: Cine a căștigat? Robo: Musafiru... Cei prezenți izbucnesc în răs. Profesorul: Robo, du-te cu Cosmos la navă să mai aduceți măncare pentru Evelin. Roboții ies. După căteva clipe se aude motor de elicopter și decolare. Aurora: Deși sunt de generații diferite, se înțeleg. Evelin: și Cosmos a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
privește atentă: Mă, extraterestrule din, din...montat din componente, ca să nu zic tinichea, pentru că eu sunt o doamnă, de unde ai fotografia? Dar repede că aduc polonicul de la bucătărie și-i vai de tine cu toate becurile și beculețele tale! Roboții izbucnesc într-un răs metalic care o cam sperie pe Ela. Cosmos: Am făcut fotografia cu infraroșu cănd mestecai în borșul cu fasole. Roboții izbucnesc iar în răsul metalic cunoscut. Ela: Mă..., mă, tu vrei să duci în Universul vostru o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
aduc polonicul de la bucătărie și-i vai de tine cu toate becurile și beculețele tale! Roboții izbucnesc într-un răs metalic care o cam sperie pe Ela. Cosmos: Am făcut fotografia cu infraroșu cănd mestecai în borșul cu fasole. Roboții izbucnesc iar în răsul metalic cunoscut. Ela: Mă..., mă, tu vrei să duci în Universul vostru o bucătăreasă sau o doamnă ca mine?! Am un album cu 78 fotografii, îl țin într-un sertar din biblioteca profesorului nu în bucătărie. Ela
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire care izbucnește din străfundurile necunoscutului sufletesc, de la dublura interioară. Acea dublură este vocea Naturii singura divinitate pe care o cunoaștem, afirmă Lucrețiu, Spinoza, Eminescu, Baudelaire ș.a. Poemul nu este autofania unui autor, ci epifania unei voci, a unei insuflări. Nemulțumită de existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale. Aceste revelații reîntemeiază unui poem o altă viață pentru fiecare cititor, o altă față a adevărului poetic, o altă perspectivă a deschiderii estetice. În poezia ermetică, relevarea sensului întârzie pentru a izbucni artezian odată cu decriptarea. Dar, de pildă, muzicalitatea din lirica lui Stéphane Mallarmé, sau versuri de mare frumusețe ca sunet și înaltă rostire din poeziile lui Ion Barbu, sunt receptate nemijlocit și rămân persistente în memorie. Ținem să subliniem însă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
perenă în lucruri: Inima mea va lăsa puțin din nuanțele sale în toate alcătuirile tale, o, Pământule, atunci când te voi fi părăsit. Câteva ecouri din sufletul meu se vor adăuga la armonia anotimpurilor tale; În zile viitoare, când vara va izbucni în grădina îndrăgostiților, ei nu vor ști că florile boschetelor lor împrumută o mai vie frumusețe din cântecele mele, nici că iubirea lor pentru această lume sporește din iubirea mea. Nașterea poemului mărturisește forța creatoare cosmică a omului. Prin geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
radicala eliberare metafizică. Neliniștea morții are drept antidot natura, precum în mod repetat în poezia O, Mamă. Și așa cum va avea loc și după trecerea poetului dincolo, în postviață, însoțit de-a lungul eternității de natura terestră și astrală, revelație izbucnind în cele patruzeci de variante ale poeziei Mai am un singur dor. După Poemele luminii, Lucian Blaga parcurge o perioadă intens întrebătoare în volumele Pașii profetului, In marea trecere și Lauda somnului, cu refuzul final al existenței. În Psalm apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm ! dass wir das Offene schauen Dass ein Eigenes wir suchen so weit es auch ist. "Focul divin însuși, zi și noapte năzuiește să izbucnească! Vino, deci, să ne îndreptăm către Deschis, pentru a căuta acolo un bun care dorim să fie al nostru, oricât de departe ar fi el." Iar deschiderea are loc către Eter, care este Totul: "Vino la Deschis, prietene... Deschide-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolutul (care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în final dincolo de posibil și imposibil am ajuns la desprinderea totală, "neatins și neatingând" în expresie eminesciană astfel că, în seara de 27 iulie 1942, a izbucnit iluminarea care constituia transcenderea ultimă transposibilul însemnând beatitudinea pură a eliberării spirituale în mers indefinit. Pentru că, afirmă Giordano Bruno, " Puterea intelectuală nu este niciodată satisfăcută cu un adevăr comprehensibil, nu este mulțumită cu nici un adevăr finit, ci tinde mereu către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ponosite, cu obrazul aproape cenușiu și părul de-acum de-a binelea înspicat e mintea din spatele acestui deșert arctic care plutește spre mări din ce în ce mai negre, ducând în pân tecele lui atâta risipă de minunății. 35. Din dragoste Boala copilului a izbucnit dintr-odată. Nu s-a știut întru totul de unde venea. Doica lui, Sumayya, a dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așternut pentru moment o tăcere grea, înnebunită, neiertătoare. Cineva întrebă cu oarecare mirare: „Unde e regele?”. O voce șovăielnică încercă un răspuns: „Care? Cel alb, sau cel negru?”. Omul care a pus întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul savanei: „Unde e regele?!”. Apoi nu s-a mai văzut nimic clar. A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Democrate din România) să vadă mai bine de dezvoltarea armonioasă a tinerei generații - replica el în fața bufetului din sediul raionului de partid, într-o pauză de ședință. - Să se concentreze mai mult asupra elementului-om decât asupra elementului bărbat!” Și izbucnea într-un râs pițigăiat, colorat cu scurte strigăte răgușite, oarecum deranjante, ce atrăgeau totdeauna atenția. Se înțelege, își începuse acțiunea adresându-se în primul rând omului, acest aluat care trebuie (ne învață „marii dascăli ai omenirii”: Marx, Engels, Lenin și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
câte evenimente am trăit noi, câte s-ar fi desfășurat la fel dacă la Frankfurt și la Milano monarhia austriacă ar fi dus atunci o altă politică? Aceasta a eșuat pentru că i-a lipsit generozitatea. În 1848, când revoluția a izbucnit, Metternich a dispărut de pe scena politică. Doamna de Rémusat face o fină remarcă, anume aceea că oamenii nu sunt întrutotul ceea ce par a fi și că viața la Curte, implicit "obiceiul intrigii", poate diminua sensibilitatea unor oameni de stat, dar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu vechile frontiere consfințite, reușind să disloce alianțe inamice, cucerind alți prietenii și, în final, o autoritate nouă. Guvernul Restaurației rezista încă, iar Talleyrand se ținea deoparte, prevăzând spre ce catastrofă uriașă era dusă monarhia prin politica ultraregaliștilor. Când a izbucnit Revoluția din Iulie, când oamenii anului 1830, iluzionați, crezând cu convingere în "simetria istorică", sperau să realizeze în Franța ceva asemănător cu ceea ce fusese revoluția din 1688 în Anglia 70 și să împiedice o ruptură completă cu tradițiile trecutului, Talleyrand
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
exasperat conștiința puritană a întregului popor englez. E drept că instituțiile democratice tind să facă azi tot mai dificilă intrarea națiunilor în război, dar nu chiar imposibilă. Pe de altă parte, dacă opinia publică ar fi exaltată și războiul ar izbucni, popoarele s-ar putea avânta în număr crescând. Armatele nu vor mai fi doar armate profesioniste: știința va pune la dispoziția lor arme sofisticate, mult mai distrugătoare decât cele de odinioară: poate războaiele ar putea deveni, în viitor, din ce în ce mai atroce
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care pentru acest republican luminat, implica un profund dispreț față de regimul parlamentar. Astfel, el nu a dat nici o explicație cerută de anchetatori, "a înecat peștele" într-o conferință spirituală asupra Algeriei, a povestit anecdote picante, a făcut întreaga adunare să izbucnească în hohote de râs, a fost aplaudat și aprobat de toate partidele. Aceasta era deja diplomație, și încă cea mai dificilă, acordul partidelor fiind mai greu de obținut decât acordul oamenilor și popoarelor. La sugestia lui, decretul din 31 decembrie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
aduce ruptura. Fiind eu însumi însărcinat cu afaceri la Viena în timpul acelei crize, am cunoscut demersul săvârșit înaintea trimiterii Panther ului la Agadir pe lângă "strălucitorul său secund", pentru a se asigura de concursul acestuia în cazul în care ar fi izbucnit războiul. Acest demers nu era deloc superfluu, cabinetul de la Viena fiind mai strălucitor pentru un secund la Algesiras, acolo unde a făcut dovada independenței sale. In 1911, Berlinul era deci decis să invoce ultima ratio, dacă argumentul Panther-ului nu ar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu opri. Doar încetini puțin apoi porni cu viteză mai departe. „- De ce nu oprești? De ce nu vrei să știu cine ești?” strigă Karina în urma mașinii care continua să ruleze nepăsătoare la întrebările ei disperate. „- Lașule!!! mai izbuti să spună și izbucni în plâns. Ai vrut să vezi dacă n-am murit? Uite că sunt cât se poate de vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum? Că-ți pasă?” Karina continua să vorbească
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și asemănarea sa, este în stare de orice; dar este evident că se va ajunge să se facă genii prin intermediul pedagogiei sociologice și într-o zi toți oamenii vor fi genii... și înghiți o nucă. Dar ce teorii, don Avito! izbucnește, fără a se opri, înmatriculatul la științele naturale. Dumneavoastră știți, Sinforiano, prietene, cum își fac albinele regina? Nu, încă nu am ajuns la asta... Atunci nu știu dacă trebuie... pentru că metoda... O, dacă..., da. Don Avito, da! Ce teorii! Ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
careuri, tabele, ascultă muzică... Cel mai mult îmi doresc să-mi citești din Anul creștin despre viața sfântului de azi.... îndrăznește să-l implore într-o zi trezindu-l din visul său. Avito o privește, zicându-și: Of, atavismul! și izbucnește într-o disertație împotriva tuturor sfinților din Anul creștin, oameni antisociali, mai mult chiar, antisociologici. Și, văzând expresia soției sale, își zice: "până în pântecul însuși! asta își va face efectul!" * Marina se simte rău și Avito e îngrijorat pentru ea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în stare.... Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești o brută. O brută? O brută eu? îi prinde brațul și i-l scutură. O brută? Dacă nu ar fi săra... Și ea, izbucnind în plâns, zice: Fecioară prea Sfântă... Taci, nu face o blasfemie! Apolodoro o privește fix pe mama sa. Și tatăl, după ce-i trece, îi zice: "Am fost josnic, puțin rațional, puțin științific; s-a întors animalul în mine, acest animal
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dăți îi pune un văl pe ochi să observe dacă îl urmărește cu privirea, sau face zgomot pentru a atrage atenția. Și în unele și în altele se întâmplă că sprijinind copilul cu mânuțele sale de pânză se aprinde și izbucnește în plâns iar mama îl potolește dându-i să sugă. Și în timp ce mama îi înfundă gura cu mamelonul pentru a nu mai plânge, Avito: Lasă-l să plângă; este prima sa lecție, cea mai adâncă. N-o va uita niciodată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]