1,683 matches
-
îmbătrânești înseamnă doar să acumulezi căcaturi idioate pentru care trebuie să-ți ceri scuze. Cum o să fie când o s-avem șaptezeci de ani? Daniel încercă să răspundă, dar Mark nu voia cu adevărat un răspuns. Își vârî mâna în buzunarul jachetei de catifea și scoase o bucată de hârtie plastifiată, plină de mâzgăleli ilizibile. Uite care-i treaba. Chestia asta îți spune ceva? —Sora... Karin Doi mi-a zis de ea. Mark îl prinse de încheietură. —Ea nu știe că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ferestre opace, șine de tramvai fără țintă, străzi fără verdeață. Privesc către celălalt mal, dar nu-l mai văd aproape deloc. Mi-am imaginat cum ar fi să zbor către est. Mi-am reprezentat spațiul restrîns al carlingii, oamenii în jachete de piele, făcîndu-și treaba în liniște. Un singur gest este îndeajuns pentru ca să se facă înțeleși. Sînt numai luminile unei perechi de lămpi de control, verde și albastră. Un cadran luminos. Poate strălucirea unei țigări. Pe urmă, m-am gîndit la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și alunecînd, spintecînd apa și înaintînd spre dreapta, spre stînga după cum tăiau apa cu vîslele lor lungi, îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în cămăși albe într-o cadență perfectă, urmați de un mic cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung semn de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași, dar și spre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
amintesc. Nu-mi reamintesc nici una dintre fețele din ziua aceea. Cred că am privit mai ales spre pantofii mei și la dușumea și mi-am ridicat ochii doar cînd a trebuit s-o fac. "Capul sus!" a strigat bărbatul cu jachetă încheiată pînă sus. Unul cîte unul, ne-a făcut să ne așezăm într-o albie, după care ne-a explicat primele principii ale acțiunii de a vîsli pe un ton ca de afaceri, în vreme ce ceilalți stăteau în cerc și observau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș forțat sentimentul, aplecîndu-mă mai tare către vîsla mea. Bărbatul în jachetă încheiată pînă sus s-a strîns în scaunul cîrmaciului, de unde pulpanele hainei atîrnau peste bord în dreapta și în stînga și s-au închis repede la culoare. Numărînd cu voce tare, ne indica cînd este timpul, perfect sincronizați, să lăsăm lama
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
există indicii cu ajutorul cărora îți poți face o idee despre un lucru ori despre altul, niciodată despre amîndouă, tot e imposibil să ți le reprezinți pe toate și să ajungi la o soluție pentru toate problemele. Între timp, bărbatul în jacheta complet încheiată continua să ne adreseze instrucțiuni tuturor sau fiecăruia în parte, dar eu începusem să cred că această abordare nu izvora dintr-o înțelegere a întregului și o analiză a părților, ci era, mai degrabă, o chestiune de obișnuință
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
scurt și ciudat val de bucurie. Lipsa mea de încredere în mine nu s-a diminuat odată cu săptămînile care se adăugau devenind luni. Mai degrabă mă obișnuisem cu asta ca și cu echipamentul îmbibat cu apă peste care îmi încheiam jacheta ca să alerg, peste pod, acasă, cînd antrenamentul lua sfîrșit. Ceilalți, știam, se spălau laolaltă sub șirul de dușuri fierbinți în vestiarul bărbaților, al căror abur se împrăștia în aerul rece al iernii prin gurile de aerisire, după care beau o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de vîrsta noastră, un băiat mic și plinuț care a fost încîntat să țină un megafon de alamă în dreptul gurii și să contorizeze fiecare dintre loviturile noastre în parte. Acum mergea alături de noi, pe bicicletă, de-a lungul cheiului. Fără jachetă, îmbrăcat numai într-o haină. Apoi, într-o altă zi, numai în cămașă cu mînecile suflecate. Țin minte acea zi, pentru că fără nici o explicație ori anunț, am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
explicație ori anunț, am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu figura familiară a instructorului nostru obișnuit. Străinul era un bărbat masiv, după cum se vedea bine chiar de la distanță, și dacă instructorul își atîrnase jacheta sport de ghidon, cu ușurătate, străinul se afla în extrema opusă, cu haina neagră, de iarnă, cu ceva care la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în vîrstă stăteau pe țărm, zîmbind, și printre ei l-am văzut pe Doctor Schneiderhahn, care își sprijinise bicicleta pe picior și acum se grăbea spre noi. Cînd a văzut ce s-a întîmplat, s-a oprit, și-a descheiat jacheta sport, și cu degetele mari înfipte în buzunarele vestei, rîdea cel mai tare dintre toți, un rîs strașnic și cald, era prima dată că-l vedeam atît de vesel. Cum înotam, am împins barca și vîsla care venise singură înspre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu ne dădusem măsura. Toamna și-a intrat în drepturi, vîntul a devenit mai aspru, iar valurile mai înalte. Zilnic ne lăsam și ne ridicam barca de pe apă, zilnic eram udați de apa rîului ori de ploaie. Uneori îmi scoteam jacheta pentru că gîndeam că mușchii mei se încălziseră destul ca să poată înfrunta frigul. O așezam în fața mea, în spațiul de sub panoul pentru picioare, unde în cîteva minute devenea de nefolosit. Stofa albastră de lînă devenea neagră și grea, îmbibată cu apă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David își încăleca bicicleta englezească, și, în vreme ce se îndepărta, striga un scurt rămas-bun. Îmi puneam jacheta peste costumul din lînă și, strîngîndu-mi gulerul cu o mînă, mergeam de-a lungul cheiului, peste pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față. În vreme ce duceam la gură hrana care fusese păstrată caldă pentru mine, pe plită
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din toate capitalele importante de pe continent: Paris și Londra, Praga și Viena, Budapesta și Berlin. Dar Schneiderhahn era deja acolo, în cămașă, cu jacheta așezată lejer în jurul umerilor. Ne-a condus în camera lui de la etajul al doilea, care dădea spre apă. De cealaltă parte a ei, șiragul de lumini pîlpîia între gară și oraș. Doctor Schneiderhahn părea vulnerabil, aici, în propriul său mediu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre apă astfel încît să nu ne luxăm glezna ori să călcăm într-o baligă. Linia de finiș era urmărită dintr-un hotel vechi, care fusese complet ocupat de voluntarii din organizare. Inși în jachete colorate roșii, albastre deschis, verzi și galbene își treceau din mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și cîntau cînd o echipă de aceeași culoare cîștiga. Feluri de carne rece și salate erau purtate de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele de lectură. La sfîrșitul după-amiezii, gulerele erau slăbite. Doi domni îndesați cu părul alb ca zăpada își scoseseră jachetele. Tați în vacanță. Dar jovialitatea exista numai grație profundei seriozități cu care fusese organizat totul și cu care se lua aminte la reguli. În felul acesta era de așteptat să fie înmînate premiile învingătorilor. Privite obiectiv, medaliile erau niște obiecte
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
primele obiecte cluburilor, în dimineața următoare. În vreme ce ne strîngeam lucrurile, careva trecea și ne felicita ori ne făcea un compliment. Eram fericit pe de-a întregul. David ne-a arătat cum poate fi realizat un nod ingenios. Doi studenți în jachete de un albastru deschis s-au oprit în apropierea noastră. "Bună treabă, băieți!" David le-a mulțumit, eu am încuviințat. După aceea ne-au întrebat unde aveam de gînd să studiem în anul următor. David le-a răspuns, iar eu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încuviințat. După aceea ne-au întrebat unde aveam de gînd să studiem în anul următor. David le-a răspuns, iar eu am înghețat în mijlocul mișcării. "O alegere bună, bătrîne. Ne vedem în primul nostru an de opt", a spus prima jachetă. "Apoi în patru-seniori, sper", a spus cel de al doilea. "Pe amîndoi!" a strigat primul vorbitor peste umăr în vreme ce se îndepărta, ca să fie amabil. Apoi și-au pus mîinile unul pe umerii de un albastru deschis ai celuilalt și s-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vrut să sape albia pentru mine și n-ar fi vrut să aibă mîinile mele bătătorite, de vîslaș, cu umflături și piele jupuită, de care eu eram atît de mîndru. Schneiderhahn a privit în vînt, vîntul l-a tras de jachetă și de părul scurt. Extrăsese culoarul șase, cel mai îndepărtat de turnul de finiș și de tribună. Privirea cu care Schneiderhahn observa vîntul și apa, fulgera. Stăteam toți trei în iarbă, lîngă șoseaua opusă tribunei și el arăta spre rațele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Sîntem încă grupați, doar vechii tovarăși cu steaua roșie sînt ceva mai în spate. Plescăind, barca cu motor avîndu-l pe arbitru la bord, părăsește țărmul, îndreptîndu-se spre mijlocul parcursului. Va rămîne acolo imediat după trecerea noastră, un bărbat purtînd o jachetă albastră, în ciuda căldurii, stînd drept cu un steag în mînă, pentru a se asigura că nimeni nu-și părăsește culoarul. Nu am aproape nici o problemă cu deficitul de oxigen. După treizeci de vîsle las frecvența să scadă treptat pentru a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu piciorul. Am încercat să cresc puterea fără să schimb ritmul, dar, neintenționat, m-am mișcat înainte, ceva mai rapid. Suflul bărcii arbitrului, care a părut să se stingă la început, a crescut abrupt în ton și volum. Bărbatul în jachetă decisese să nu mai stea după cele două echipe roșii. Erau prea departe în urma celorlalte. Legănarea prorei a pierdut ultima urmă de coerență pe care ar fi avut-o așa cum a ridicat întîi o ambarcațiune, apoi pe cealaltă și le-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Nu? Atunci o s-o fac eu. Trecu pe lîngă el în grabă, strigînd: — O clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cu oameni care stăteau ghemuiți umăr la umăr. Lîngă el, o tînără delicată, într-un sari argintiu, se sprijinea de un bărbat păros, într-un cojoc din piele de oaie. în față, o fată în pantaloni ecosez și o jachetă mototolită de regiment scoțian, șoptea ceva unui bărbat cu o coadă împletită, care purta o bandă de pînză pe frunte, și o haină din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lacul Cișmigiu se făcea patinaj. Nu mai departe decât anul trecut o văzuse, de pe margine, pe Principesa Maria patinând cu mâinile împletite în cruciș, în față, cu ale bărbatului ei. Era frumoasă și... frumoasă. Subțire, deși era îmbrăcată într-o jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care se culcau spre spate, când înainta. Prințul era în uniformă, încins la brâu cu centura și cu un chipiu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec, din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de ani era bătrână. Se întrebase mereu ce-l determinase să se recăsătorească. Poate oboseala, senzația nedeslușită de panică pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trase piedica revolverului. ― Ce s-a întîmplat? ― Doamne Dumnezeule! bolborosi Melania Lupu. Nu vă speriați, e prietenul nostru Mirciulică. Florence se prăbuși în scaun cu mâna la inimă. Ioniță Dragu își înghiți greu saliva. ― Ce caută aici? Melania își strânse jacheta ofensată. ― Am avertizat-o pe Florence că e gutunărit. Nu puteam să-l las singur acasă. Doamna Miga șuieră: ― Știam că ești cretină, dar ca să vii cu animalul în poșetă și să te joci de-a stafiile cu el, la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]