685 matches
-
și stabilit în Olanda, la Dinxperloo. Alexandru Jar a publicat intens în primii ani ai postbelici, devenind un scriitor de prim-plan al regimului comunist. Între altele, i s-au tipărit două romane despre grevele muncitorești de la atelierele Grivița: "Sfârșitul jalbelor" (1950) și "Marea pregătire" (1952). În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat Stalin. În acea perioadă, vedetă culturală a epocii, el dădea tonul literaturii staliniste, cerând confraților să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Dar
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
Alexandru Moruzi (1799 - 1801), Mihai Șuțu (1801 - 1802) și Alexandru Șuțu (iunie - septembrie 1802), căpătând noi întăriri. Descurajarea orășenilor a trecut repede, mai ales când între Muruzoaia și ginerele ei, Costache Caradja, au început certuri pentru stăpânirea casei din Ploiești. Jalba pe care au adresat-o lui Constantin Ipsilanti nu a fost însă rezolvată favorabil. Văzând că nu li se face dreptate, sătui de procese, exasperați de Costache Caradja, orășenii s-au răsculat în 1807. Strângându-se cu mic, cu mare
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
se poruncește arestarea acestora și se amenință cu intervenția polcovnicului Berdeaev, în iulie 1809 împotrivirea devine generală, orășenii refuzând în masă să mai dea dijmă, să presteze clacă, trecând din nou la vânzarea vinului și a rachiului, trimițând și o jalbă la Iași, guvernatorului rus. La cererea disperată a lui Costache Caradja, în august 1809, împreună cu mumbașirul Efstratie, sînt trimiși un ofițer și câțiva soldați imperiali, care au trecut la pecetluirea buților și la pedepsirea orășenilor. Dar aceștia erau acum prea
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
orășenilor. Dar aceștia erau acum prea hotărâți și prea puternici pentru a se mai lăsa intimidați; unii dintre ei s-au făcut „sudiți” (supuși) englezi sau francezi, pentru a beneficia de protecția consulilor respectivi, ceilalți s-au adresat cu noi jalbe guvernatorilor ruși și, în același timp, au încălcat în masă poruncile Divanului, la începutul anului 1810 rupând pecețile puse pe buți și reîncepând vânzarea băuturilor. Autoritățile au încercat să aresteze pe Marin Brutarul și pe alți capi ai răzvrătiților, dar
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Caradja a reînceput lupta. El a reușit să obțină de la Ioan Gheorghe Caradja (1812 - 1818), în decembrie 1813 și aprilie 1814, întăriri în stăpânirea orașului și sprijinul efectiv al ispravnicilor. Tulburările au început însă imediat, ploieștenii înaintând și ei o jalbă și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile Bidiviu și David Măcelarul, și i-au închis la ocna Telega
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
în fapt liberi, neținând seama nici de această sentință și nici de porunca din l martie 1819 a ultimului fanariot, Alexandru Șuțu. Ultima încercare pe care au făcut-o moștenitorii lui Muruz de a acapara efectiv orașul a fost o jalbă datând din perioada Regulamentului organic. Kiseleff a pus însă pe ea rezoluția: „"Chestiunea acestui proces nefiind de competența noastră, rămâne a se înfățișa la domnitorul ce se va numi în urmă"”. Dar, după terminarea ocupației rusești, „chestiunea" nu a mai
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
fabula „"Țăranii și Rîul"” (1813) răsună protestul poporului jefuit și exploatat de ocîrmuire în cârdășie cu slugile ei. Țăranii vin la Rîul cel mare „ca să-l înduplece, să le asculte durerile și chinurile multe”. Dar curând își dau seama că jalba lor este zadarnică: Morala fabulei este concludentă: În fabula-pamflet „"Cioara și găina"”, Krîlov a demascat falsul patriotism al nobilimii ruse reacționare, care a pactizat cu dușmanul pentru a se pune la adăpost, căutând să tragă profituri de pe urma cotropirii napoleoniene. Acești
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Dar Bogdan I. în culegerea „Documente false atribuite lui Ștefan cel Mare” demonstrează că acest document este un fals. Alt document care privește satul Puhoi îl găsim „Documente privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei” al lui Aurel Sava este o jalbă cu data de 7 august 1828 semnată de boierul Constantin Stoianov în care se spune „... când pe vremile acelea cu 30 ani pe aceste moșii a fost sat tătăresc...” Într-un alt document al lui Aurel Sava se conține o
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
cu data de 7 august 1828 semnată de boierul Constantin Stoianov în care se spune „... când pe vremile acelea cu 30 ani pe aceste moșii a fost sat tătăresc...” Într-un alt document al lui Aurel Sava se conține o jalbă cu data de 12 septembrie 1828 a răzeșilor din satul Puhoi care afirmă că „... moșia umblă în trii bătrâni, adică cel întâiu Alieru și al doilea Ojog și al treilea Albu și așa cu această rânduială din vechimi au stăpânit
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
s-a aplicat în Moldova începând cu data de 1 octombrie 1817, reglementa în același titlu prescripția achizitivă si prescripția liberatorie (extinctivă). Acest cod nu stabilea un termen general de prescripție extinctivă, ci doar termene pentru fiecare categorie de acțiune (jalbă) în parte. Amintim cu titlu exemplificativ, câteva dintre termenele de prescripție extinctivă stabilite prin acest act normativ. Astfel, dreptul de a ataca un act de ultimă voință, de a cere moștenirea testamentară sau legală se prescria în termen de 40
Termen (drept) () [Corola-website/Science/305735_a_307064]
-
condițiile pentru o mai strânsă apropiere de Ungaria, respectiv de aristocrația maghiară, de care împăratul avea atâta nevoie pentru succesul politicii sale. Astfel, nici memoriul din decembrie 1860, semnat de peste 12.000 de intelectuali, negustori și meseriași din Banat, nici jalbele și doleanțele sârbilor nu și-au gasit ecou. Prin patenta din 27 decembrie 1860, împăratul Franz Joseph I a decis anexarea Banatului la Ungaria. Pe data de 16 februarie 1868, se dau noi legi prin care se dispune ca limba
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
datelor, exploatarea și întreținerea sistemului. Cursanții efectuau exerciții și proiecte, în majoritate bazate pe cazuri reale provenite din întreprinderile participanților. Cursurile erau concepute și predate de către Ion Stăncioiu, expert instructor principal, ajutat de către experții instructori Crișan Davidescu, Sandu Apostolescu, Viorel Jalbă, Aurica Greceanu, Alexandru Mănăilă și Vasile Velicu. Cursuri de specializare pentru șefii de proiecte informatice: Aceste cursuri nu aveau un caracter permanent, ele se organizau în funcție de solicitări. Erau admiși numai cursanți care absolviseră cursurile de specializare pentru analiștii de sisteme
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
pe calea „obișnuită”: între cele aproape 11000 plângeri adresate lui Francisc I, împărat al Austrei și rege al Ungariei între 1792-1835, s-a aflat și o plângere a stremțenilor înaintată împăratului cu ocazia călătoriei făcute de acesta în Ardeal. Drumul jalbei a fost același cu al celorlalte. Regele a trimis-o guvernului, care, la 26 noiembrie 1817, a trecut-o conducerii comitatului spre examinare. Astfel, încrezători în dreptatea împărțită de rege, țăranii au ajuns acolo de unde ar fi putut începe: la
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
pricinuite acestora. Cu aceasta mișcarea a fost domolită. Conducătorii ei, care au fost denunțați încă de la început de către capii satului, au ajuns la închisoare. „Experiența amară a celor aproape două decenii de plângeri i-a convins pe țărani că drumul jalbelor nu ducea nicăieri. În mai multe rânduri, cu ocazia anchetelor, ei au subliniat nereușita plângerilor și faptul că s-au săturat de așteptare, ceea ce i-a determinat să recurgă la violență. Dezamăgirea țăranilor față de autoritățile crăiești e un fenomen des
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
eroziune rotunjiți pe roci vulcanice, ansambluri neregulate de stâncării cu dimensiuni și forme geomorfe diverse, grohotișuri, creste pe șisturi cuarțitice, coline, coame alungite, depresiuni) constituită din vârfuri ("Vârful Țuțuiatul - 467 m, Vârful Ghiunaltu - 442, Vârful Pietrosu Mare - 426 m, Vârful Jalbă, Vârful Cavalu, Vârful Țuglea, Vârful Sulucu Mare, Vârful Vergu, Vârful Vinului, Vârful Caramalău"), dealuri ("Dealul Orliga, Dealul Pripocea, Dealul Costiag, Dealul Negoiu, Dealul lui David, Dealul Crapcea, Dealul Carpelit"), culmi ("Culmea Cheii, Culmea Pricopanului") și văi ("Valea Piscu Înalt, Valea
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
paralel, Iani complotează la hanul Aniței din București pentru a ocupa tronul în locul vărului său. Tatăl domnitorului îl ruinase pe tatăl lui Iani, vânzându-i moșiile pentru o datorie de 500.000 de galbeni. El îi prezintă trimisului sultanului o jalbă în care boierii se plângeau că oamenii se băjenesc din cauza noului bir. El promite că va da sultanului milionul de galben strâns de domnitor. În același han, domnița Ralu are o întâlnire amoroasă cu poetul Raul. Auzind de moartea mamei
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
În perioada de dizgrație a casei de Lancaster, își pierde funcțiile. Când pe tronul Angliei s-a urcat Henric al IV-lea, Chaucer i-a adresat o poezie lirică cu caracter comic, plângându-se de sărăcia în care se găsea, - "Jalba lui Chaucer către punga sa goală" (""The Complaint of Chaucer to his Empty Purse""). Noul rege a dat ascultare cererii sale și i-a acordat o pensie, de care, însă, nu s-a mai putut folosi multă vreme, la 25
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
vor conteni, vor culmina în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cu marea răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Mai târziu, Horea a fost purtătorul de cuvânt al locuitorilor din "Domeniul de Sus", trimițând la Viena numeroase jalbe de scutire a sarcinilor insuportabile, care apăsau asupra lor, în preajma marii răscoale de la 1748. Incidentul din 24 mai 1782, la târgul de primăvară de la Câmpeni, a fost semnalul pentru izbucnirea marii răscoale de mai târziu. Astfel, moților le-a fost
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
care în memoria colectivă a secuilor s-au păstrat sub formula ""pierderii libertăților secuiești"". Conducătorii Gyepesi Ambrus, Pálfalvi Nagy György, Bán András au fost executați prin tragere în țeapă. Previziunile de instaurare a ordinii nu s-au realizat, mărturie stau jalbele secuilor de după 1566, sau răscoala înnăbușită în 1571 a secuilor din Gheorgheni. Totuși nemulțumirea generală și-a atins apogeul la sfârșitul anului 1595 și începutul anului 1596 când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de ""carnaval sângeros"" "(véres farsang
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
genul cuvântării funebre. Dar se vede din alte mărturii că Irina a intervenit de multe ori cu succes pe lângă împărat, spre a obține eliberarea prizonierilor de război sau iertarea condamnaților la moarte și că se însărcina bucuros să transmită împăratului jalbe. În 1158, ea îi aduse un serviciu mai însemnat, salvându-l dintr-un complot urzit împotriva lui; și dacă e adevărat că arhisatrapii din Persia, după spusele panegiristului său, voiră să-i cinstească mormântul cu ofrande mărețe, se poate trage
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
două secole este demonstrat de un act din 20 martie 1774. Pe toate aceste documente în care apare păunul se poate vedea inscripția: „"Pecetea târgului Botaș"”. În 1780, Sfântul Gheorghe apare pentru întâia oară pe stema târgului moldav într-o jalbă, iar în motto-ul încadrată în exergă lămurește noua situație: „"PECETEA TÂRGULUI BOTOȘAN[I] AFIEROSIT LA S[FÂN]T[UL] GHEO[R]GHIE 1780"”. Această schimbare a apărut datorită desființări instituției șoltuzului și a faptului că pecetea târgului va fi
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
anul 1788, la această biserică slujeau trei preoți, un diacon, doi cântăreți și doi eclesiarhi, care erau plătiți de proprietarul moșiei după obiceiul timpului. Între cei trei preoți s-a iscat un conflict de la bani, colaci etc., fiind făcute frecvent jalbe la boierul Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798), strănepotul ctitorului. Săturat de aceste neînțelegeri, în 1795 boierul i-a îmbarcat într-o căruță pe cei trei preoți, pe cântăreți și pe eclesiarhi și i-a alungat peste hotarul moșiei, rămânând aici
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
inimoșii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Țurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac. Atrocitățile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (actualmente Butor, Stînga Nistrului, Republica Moldova) au fost împușcați 167 bărbați din cei 168. La 22 iulie 1940 Mihail Greciuha a cerut ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Cetatea Albă, Chilia, Ismail și Bolgrad, încă opt din
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
Țării Românești . Acest hotar n-a rămas însă statornic; turcii au căutat în mai multe rânduri să-și întindă stăpânirea spre apus și miazăzi, încălcând pământul țării. Și a trebuit ca domnii, în repetate rânduri, să intervină la Poartă, cu jalbe și cu bani grei, pentru ca hotarul să fie restabilit. Așa au făcut Alexandru al II-lea (1568-1577) și fiul său Mihnea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), așa Antonie Vodă din Popești (1669-1672). Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu constatăm că se percepe, în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
stânjeni 72, în mahalaua văpsao roșie no. 260”, pe care a clădit prăvălie și locuință, iar acum vor să-i taie locul. Paralel cu împărțirea oficială, în culori, se păstrau însă și numirile vechilor mahalale. E amintită astfel, într-o jalbă din 29 septembrie 1840 a unui Chircov Mirigi, „mahalaua armenească, unde numitul avea o casă supusă dărâmării din cauza alinierii uliței ce mergea către biserica armenească”. Catagrafia din 1837 constată ca pe lângă această mahala armenească, și pe cea a „Bisericii Vechi
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]