3,184 matches
-
Și nu aș regret de mor. De-ar fi, (de s-ar putea mai bine ... Să nu uităm ce știm De neclintitul zid Și ... cum că la Rovine Plângea chiar Baiazid. Sub înaltul salcâm, Sara pe deal buciumul sună cu jale, Viersul ajungând Sub cel clar de lună Până la stâna din coastă, Unde dulcea minune, Atât de fragedă ... O floare-albastră, Pe aceeași ulicioară, Avea dorința S-o ridice de-atâtea ori De subsuori. Și dacă ... iubind în taină ... Pe lângă plopii fără
EMINESCU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363804_a_365133]
-
cuprinde, Țară a Moților, cea de jos și de sus, Cea plină de patimi și de colinde, Slăvite să-ți fie poemele toate, Slăvite să-ți fie cântările tale, Cele de dragoste și de dreptate, Cele de bucurie și de jale! Ce dragă îmi ești, ca lumina sub pleoape! Lumina în care ochii mei învățară, Ferice de cel ce te are aproape, Ferice de cel ce te știe de țară! NU MAI AM RĂBDARE... Nu mai am răbdare, țipă pruncu-n pântec
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
-și amintească versurile și le murmură încetișor: Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i poezia, În lumea basmului m-ai dus, Iar toate hainele frumoase Tu ai muncit și mi-ai adus. Din
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
se culce. Nu muri de când încă mai miști. Gustul ei e și acru și dulce, Anii ei sunt și veseli și triști Pune gândul să-ți caute calea, Rostul tău, ce ți-e dat pe pământ. Ocolește și ura și jalea... Rostul meu, l-am găsit în cuvânt. L-am ales cu magia răbdării Din noianul de vorbe nescrise, Peste rău, am pus taina uitării Și-am clădit și iubire și vise. Mai curat și mai fără prihană, Stihul meu... ca
AM SĂDIT, ÎNTRE VORBE, LUMINĂ ! de MARIN BUNGET în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363919_a_365248]
-
cu cineva din altă lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece ori ardentă, așa cum fulgerul din depărtare nu ne-atinge, în timp ce altul, fulgerat, se stinge, precum și tunetul, în zări, pare o notă de jale dintr-o jale monocordă, iar tunetul de lângă noi ne înspăimântă, să spună cineva că viața-i blândă. Boris Marian Referință Bibliografică: Vanitas / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1149, Anul IV, 22 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
altă lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece ori ardentă, așa cum fulgerul din depărtare nu ne-atinge, în timp ce altul, fulgerat, se stinge, precum și tunetul, în zări, pare o notă de jale dintr-o jale monocordă, iar tunetul de lângă noi ne înspăimântă, să spună cineva că viața-i blândă. Boris Marian Referință Bibliografică: Vanitas / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1149, Anul IV, 22 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
închisă în casă!... - Nici să nu te gândești!... Dacă mai încerci, iei bătaie!... Fata s-a pus pe bocit. Credea că o poate îndupleca pe maică-sa. - Doar câteva case, până la pod, și mă-ntorc!... În timp ce fata se perpelea de jale că nu e lăsată la urat, la poartă apărură doua fete, care veniseră după Eliza, s-o ia la urat. Fetele chiar începură o urătură copilărească. - Du-te și dă-le drumul în casă! zise mama către Eliza. Ai grijă
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă iubești. Prin poarta inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții necuprinsă, Pe aripa eternității. Aș vrea să-ți învălui sufletul, Cu roua verde a privirii. Dar ostatic îl ține regretul, Să-l scrie-n jerbe, trandafirii. Cu amintirea noastră ninge Uitarea-n veșnicia morții, Când dorul în poem se
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
culoarea la stindardul lor de comuniști”. Ce nu a spus bunica de supărare cred ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
dialog prin simțuri, acest dialog surdo-mut cu acest animal a fost esența, seva din care eu mi-am alimentat copilăria. Moartea cheală, rece, neagră, urâtă și spână, în acea noapte ne-a surprins și mi l-a luat pe Ursei. Jale mare în sufletul meu. Am zis să-l mai țin o zi în curtea casei, curtea unde a fost stăpân până aseară. M-am gândit să-l duc undeva în malul Șasei, să-i fac o groapă și să-l
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
române, te strigă iar glia .. Tu n-auzi, române, un dangăt de clopot Un vuiet amarnic foșnind din Carpați Durerea străbună ce plânge în clocot Când frații de-o samă își cheam-a lor frați, Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea Tăcerea de secoli își varsă potopul Te strigă din vremuri uitate securea Scânteia dreptății să zgândăre focul. Tu n-auzi, române, cum sângele-n vene Vuiește-n cadență și strigă-nfundat Te cheamă strămoșii, trecutul tău geme, Copii-își așteaptă
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362316_a_363645]
-
prunciei, și ocrotește satul cu raza veșniciei .. Cei șapte ani de-acasă mi-au fost reper în viață și-i duc cu mine mândru că-s anii veșniciei, înțelepciuni din satul străbun, de altădată, ce poartă-n el misterul din jalea .. României. Borbei Dan Referință Bibliografică: Cei șapte ani de-acasă! / Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1773, Anul V, 08 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Borbei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
sosit căpitanul Preda din ținutul Vâlcelelor și căpitanul Vladimir din ținutul Gorjiilor! - Dar principele Radu unde-i? - tresări doamna Elena Valdescu și un fior îi străbătu inima. Cei doi căpitani pătrunseră în salon cu fețele întunecate. - Ce s-a întâmplat? - Jale mare, Măria Ta!- zise Preda cu lacrimi în ochi. - S-a întâmplat ceva cu soțul meu? - Domnia sa nu mai este printre noi. - Cum? - rosti principesa și se prăbuși pe un jilț. Două servitoare aduseră apă și leacuri. După câteva minute
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
aștern tăcut în prag/ Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale.// De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet/ Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu/ Câți ghiocei sădit-am și-al ramurilor scâncet/ L-am ascultat cu jale ori l-am trăit mereu...// Ai alerga prin valuri, prin nori ți-ai face cale/ Și lumea ai străbate, mi-ai căuta privirea/ Nectarul meu din suflet s-ar scurge prin petale/ De ghiocei, și-n șoapte ți-ar dărui
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
ții cont de sentimente, De ceea ce rămâne în urma ta Îți îngropi în sedimente, Pe cei ce te-au creat așa. Zeiță, tu ne dai doar bogății Argint, aur, diamante, Transformate-n bijuterii Pentru sferele înalte. În jurul tău sunt bucurii și jale Având secrete neelucidate Din întuneric aduci lumini în cale Dar curmi și vieți nevinovate. Viața merge înainte Nimeni nu o va opri cândva Și dacă mai sunt și accidente, Cine te poate condamna ? Referință Bibliografică: O, tu mină zeitate! / Mihai
O, TU MINĂ ZEITATE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361108_a_362437]
-
se împletește pasiunea cu talentul și sacrificiul, aceea de culegător de cântece cu rădăcină de folclor, cărora le păstrează și valorifică acuratețea și autenticitatea. Colindând satele dobrogene, alcătuindu-și un valoros repertoriu, îmbogățit cu multe creații personale, de dragoste de jale de joc, respectînd cu strictețe ritmul acsak (asimetric) al Dobrogei, artista Aneta Stan își înscrie primele creatii populare, în U.C.I.M.R., din 1970. În 1974, fiind invitată la concursul ,,Mugurel de cântec românesc”, interpreta Aneta Stan a fost angajată la
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adânci încât sunt redus la tăcere.” Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilă în «unda fermecată» pentru a-i aduce chipul iubitului. Sunt dus în buchete
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CLIPĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului În dangăt de clopot o zi se sfârșește Și-amurgul se stinge în zadia nopții; În gânduri e jale și-abia mai clipește Nădejdea ce-i prinsă în chingile sorții. Se-ascunde-n mătănii, învinsă-a ta fală Când sufletu-ți urcă pe-o scară senină, Un înger coboară pe fața ta pală, Pe-aripile-i triste îți poartă lumină. Când stele coboară
CLIPĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360797_a_362126]
-
e dor de ei, nu i-am uitat! Azi, viața ar fi minunată, Cu Tine, Iisuse, Bun și Sfânt! Fii lângă noi, bunătatea ți-arată La toți păcătoșii de pe pământ! Numai prin Tine avem putere Ca să uităm de chin și jale. Tu știi să vindeci orice durere, Doar cu un gest al mâinii Tale! Doamne, de poți, te rog mă iartă, Uită-mi păcatele de nescris. Pașii pe drumul Tău mă poartă, Noaptea, când eu pășesc în vis. O cruce grea
AM FOST LA DOMNUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360819_a_362148]
-
am putut să îl salvăm, era deja mort când l-a adus Nicolae. - Doamne, de ce mă pedepsești? izbucni Geta, ridicând capul spre cer. Cu ce ți-am greșit ? Apoi își continuă plânsul în hohote. În cameră era o atmosferă de jale și nimeni nu mai spunea nimic. Frusina se afla în birou la primărie și bătea la mașina de scris listele cu recensământul care avusese loc de curând. Găsise pe birou un dosar și o notă anexată lăsate de primar care
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
te latre potăi,/ Să te înjure oameni răi,/ Să dai peste călăi,/ Peste hapsâni,/ Peste cruzii stăpâni,/ Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
fac turme pe imaș. Doar unii au plecat, mai norocoși în soartă, la câte un om bogat cu vilă și cu poartă... Dar sfânta libertate a lor, a celor mulți ce nu cuvântă, rămase amintire ce-n lunga noapte, cu jale, o mai cântă... În zgardă, gâtul strâns legat, sugrumă lătrătura, de nici nu știe omul când altul rău îi calcă bătătura. Grăbiți, mulți oameni toarnă case, ce-s una peste alta, iar bieții câini lipsiți de curți, își blestemă și
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
beznei efemeridelor. Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“.(Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit interogativ, care filtrează medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
pleoapele-mi greoaie În Bărăgan este festin de toamne Și mintea mea s-a-ntunecat a ploaie Și mi s-au stins cuvintele-n cenușă Aleanul mi-a încărunțit pe cale E noaptea-ndoliată după ușă Iar zorile scriu cântece cu jale Desprinde-mă din coasta lumii Tale Să nu mai calc morminte de petale Modalitatea de a se situa într-o expresie modernă este conjurația dintre o reflecție de tip heideggerian ( aș spune chiar noician), glisată însă pe formulări modulare, care
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
care să nu mai meargă cu medicamente! După câtva timp de tratament în care îi mai ameliorase durerile, tanti Florica rămase într-o zi înțepenită; nu mai putu să se dea jos din pat și nici să stea în șezut. Jale mare! Inima îi dădea brânci să meargă la treburile care se aglomerau, însă, nu putea să se miște. Bărbatul ei nu putea face față la toate câte erau de făcut prin curte. Numaidecât, dădu telefon lui Costeluș să vină la
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]