992 matches
-
lor, că se trag din femei virtuoase, care, și ca ostatice, au rămas regine? Dar de ce nu spui că regina, după ce eroul ei, dus în pântece, Darius, a murit hărțuit de cuceritori, ea, ca o persană în glorie, l-a jelit și a spus: „Ca fiică a lui Artaxerxes, mărturisesc că am avut doar un singur fiu și acesta e Alexandru, împăratul întregii Persii“?! — Tot nu te pricep, ce te macină? — Nu vom ști nicicând ce am fost și, lipsiți de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tudeh, dar nu o afacere cu stupefiante. Șeful proiectului din AIOC i-a transmis cu multă fereală, când Omar ajunsese la Teheran, că Nooshin atârnase sub pod o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să mă vadă Nici să poată să nu-mi creadă; În zădar mă mai jelesc, Vara vine, codri cresc, (350) În zădar m-aș bucura, Iarna iar i-a scutura, Și de-mi vine, de nu-mi vine, Tot arde inima-n mine. Nici n-am cui să mă jelesc (355) Să spun pe cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
creadă; În zădar mă mai jelesc, Vara vine, codri cresc, (350) În zădar m-aș bucura, Iarna iar i-a scutura, Și de-mi vine, de nu-mi vine, Tot arde inima-n mine. Nici n-am cui să mă jelesc (355) Să spun pe cine doresc, Mult mă mir, Doamne, de mine Cum nu m-ai luat la tine, Mult mă mir ce-oiu fi gândit, Ce-am făcut, de n-am murit! 32 {EminescuOpVI 33} {EminescuOpVI 34} {EminescuOpVI 35
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țara florilor? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul văzînd-o crește; Și când trece prin grădină Toți copacii i se - nchină Și încep să înflorească Pe ea s-o împodobească - Căci văzînd-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de vânt Cu floarea pân-la pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină greu îmi cazi Din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
strigă - nnapoi: Vino puiule - nnapoi Că am și eu doi viței, I-om crește s-or face boi Numai să fim amândoi. 2 Frunză verde de colie Mi-am pus flori în pălărie, Mi-am pus flori și cărujele Să jelesc pe mândra mere. 3 Frunză verde de sacară Ieși tu mândră pîn-afară - Și auzi mândră cucu Că eu acuma mă ducu Pe-un drumuț cu iarbă verde - Mândra mea nu mă mai vede. 4 Câte stele sunt pe ceriu Pân-la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sară, Mă culcai pe iarb-afară. Visul mândri ce-l visai! În zori de ziuă mă sculai, Văzui soare răsărind Și pe-a mea mândră venind Cu puiuțul fript în poală, Cu plăcinte susuară. 16 Mândră, mândră, draga mea, Ajungă-te jelea mea, Să te - ajung - un dor și-un drag Să șezi toată ziua-n prag Cu firuț băgat în ac; Și tu să nu poți împunge Pîn-nu-i suspina și plânge; Și tu să-ți aduci aminte, Mândră, de-a noastre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mîndruță-n țări, Da te rog să nu porți flori, Nici să nu te - mpodobești, Nici la joc să nu pornești. - Iie albă mi-oi cerni Dacă tu, bade-i porni, Părul mi l-oi despleti, Și pre tine te-oi jeli. - Mândră, mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu porți flori, Nici să nu te - mpodobești, Nici la joc să nu pornești. - Iie albă mi-oi cerni Dacă tu, bade-i porni, Părul mi l-oi despleti, Și pre tine te-oi jeli. - Mândră, mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nici să nu te - mpodobești, Nici la joc să nu pornești. - Iie albă mi-oi cerni Dacă tu, bade-i porni, Părul mi l-oi despleti, Și pre tine te-oi jeli. - Mândră, mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori-i plânge sufletu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nici la joc să nu pornești. - Iie albă mi-oi cerni Dacă tu, bade-i porni, Părul mi l-oi despleti, Și pre tine te-oi jeli. - Mândră, mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori-i plânge sufletu? - Pita albă sta pe masă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să nu pornești. - Iie albă mi-oi cerni Dacă tu, bade-i porni, Părul mi l-oi despleti, Și pre tine te-oi jeli. - Mândră, mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori-i plânge sufletu? - Pita albă sta pe masă Cum îi pita
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pierdui prin țări străine. De-atunci, Doamne, nu-mi timnește, Nu-mi timnește nici o veste, Nici o veste cum trăiește, Mai trăiește, înflorește? Știu că ea se vestejește. Mândrulița mândrelor Drăguța drăguțelor. Albă îngereoa mea, Lelea lelișoara mea, Mult m-apasă jelea ta. Da eu mi ț-oi da de veste Până holdele vor crește - Știe dragul Dumnezeu, Că eu mor de dragul tău. 110 Vai, săracă străinătate, Rău m-ai fost, fără dreptate, Încunjurai țările toate Nici de-un bine n-avui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă despărțesc. Și eu mândră că m-oi duce De l-a ta guriță dulce. O, pădure, naltă ești, Mândra mea departe ești! Dară eu dac-aș pute În gur-o aș săruta Inima mi-aș stâmpăra. 139 Începui să mă jelesc, Plângând să mă jelcuesc. Eu nu pot de supărare, C-am rămas la - nstreinare, La plângere și la jale; C-am avut o puiculiță Cu mult dor și cu credință: De mândra m-am depărtat Și inima mi-am stricat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n munți, Să-mi las eu ai mei părinți; Acolo să locuiesc 187 {EminescuOpVI 188} Că ei cu drag mă iubesc, Cu dragoste să trăiesc. 140 Frunză verde din grădină, Arde inima în mine Și n-am cui să mă jelesc, Să spun pe cine doresc; Pe cine doresc aș spune Dacă ar fi lângă mine. Atunci toți că mi-ar vide Că-i aci iubita mea, I-aș spune niște cuvinte Care să mă țină minte, Care nu le-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe sinul ei de flori Varsă șir de lăcrămiori Și mă-ndeamnă a mă duce Să-i sărut gurița dulce. 188 {EminescuOpVI 189} Ș-așa-mi vine ca să sbor Ca să spun mândri de dor Și să-i spun să nu jelească, Nu jelească, pătimească, Că i-i fața îngerească. Că și eu sunt jălitor Și de lacrimi varsător După mândrii ochișori Ș-oi ruga pe Dumnezeu Să mă ducă-n brațul tău. Nu știu, lele, ce-a picat Că de când ne-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei de flori Varsă șir de lăcrămiori Și mă-ndeamnă a mă duce Să-i sărut gurița dulce. 188 {EminescuOpVI 189} Ș-așa-mi vine ca să sbor Ca să spun mândri de dor Și să-i spun să nu jelească, Nu jelească, pătimească, Că i-i fața îngerească. Că și eu sunt jălitor Și de lacrimi varsător După mândrii ochișori Ș-oi ruga pe Dumnezeu Să mă ducă-n brațul tău. Nu știu, lele, ce-a picat Că de când ne-am împăcat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dus să nu mai vină. Da eu rog pe Dumnezeu Să vină bădița mieu Că-i om bun și nu-i om rău. 175 Frunză verde iac - aci Duce m-oi și n-oi veni Să văd cine m-o jeli. Duce m-oi și m-oi întoarce Să văd pe mândra ce-a face. Face - a bine mândra mea Că altul ș-o căpăta, 208 {EminescuOpVI 209} Numai eu nu m-oi pute Că mă duc din țara mea, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fie maică jele, Pe de laturi cu bănaturi, În mijloc pară de foc Cât de cât să mă potop Că de lume n-am noroc - La cine-i da-o s-o citească Lacrimile să-l pornească, Pe mine să mă jelească. 185 Hăi, săraci feciori frumoși, Cum stau ei în lagăr scoși Cu puștile -n piromită, Cu straițele fără de pită; Când Sfrănțugii ne vede Pe toți că ne ocolea Și obeșterul cel mare, Comîndaș de la catane, Tot pe deal ne înșira
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pustiului. Dar din cenușa lui se făcu un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până - atunci nu călcase picior de om? Dar pe vremea aceea Domnul îmbla încă pe pământ. Într-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ani, la înmormîntarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Costello. Nimeni nu se pune între noi și Cel de Sus. Nimeni. —Altfel? —Altfel? „Altfel“ spui? N-ar trebui să pui o întrebare ca asta. Uită-te în jurul tău. Uri, ascultă-mi sfatul. Renunță la asta. Ar trebui să-ți jelești părinții. Ai de aranjat o înmormântare. Se auzi un ciocănit. Secretara strecură capul pe ușă și îi șopti ceva lui Shapira. Sigur, o să-l sun eu. Se întoarse din nou spre Uri. —Fă-ți o favoare, Uri. Jelește-ți mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-ți jelești părinții. Ai de aranjat o înmormântare. Se auzi un ciocănit. Secretara strecură capul pe ușă și îi șopti ceva lui Shapira. Sigur, o să-l sun eu. Se întoarse din nou spre Uri. —Fă-ți o favoare, Uri. Jelește-ți mama. Ține shiva. Și renunță la lucrurile astea. N-are cum să iasă ceva bun dacă-ți vâri nasul. Tatăl tău și-a făcut datoria. Poate nu așa cum și-a dorit el. Dar și-a făcut-o. Oamenii Israelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sabotare a negocierilor. Dar nimeni nu avea cum să fie sigur. Așa că vizita lui Maggie la casa îndoliată a lui Aweida nu avea totuși încărcătura emoțională a vizitelor echivalente din Belfast, de acum mulți ani. Nu se afla acolo ca să jelească doi tineri, un evreu și un arab, care fuseseră împușcați în timp ce beau împreună. În realitate, nu era deloc acolo ca să jelească. Venise să afle ce naiba se întâmpla. Casa era plină, după cum se aștepta. Era zgomotoasă, un murmur pătrunzător se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]