1,395 matches
-
spate. Și a desfăcut ușurel, și bine de tot, picioarele, ridicându-și-le în sus. El s-a așezat, ca roibul între bulube, apoi, s-au potrivit, mișcându-se câte puțin, parcă făcându-și loc, pentru ca nimic să nu-i jeneze, cumva. Și ambii au început dansul lebedei: el, de deasupra; ea, de dedesupt. Totul a durat puțin. Pe urmă, ea încercă să-l mai rețină,în poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea de a fi sincer, mă blochează, deși sentimentul pe care-l încerc, de la o vreme, că am supraviețuit propriei mele morți și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și petre că reață, între care distingeai nu rareori ofițeri ger mani însoțiți de femei de lux, femei fără oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se comporte civilizat. Ce i-o fi venit să se raporteze la animale și la modul lor de a răspunde într-o situație ca asta? Face efortul suprem și deschide ușa. “Bună seara, și petrecere frumoasă! Vai, nu, nu vă jenați, vă rog, chiar, să-mi scuzați intruziunea. Sigur, mi-aș fi putut imagina... dar...” După ce a spus asta, Stelică a închis ușa și a plecat. Nu i-au mai auzit pașii prin casă. Cei doi s au privit lung. Dorința
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o nebunie, știuse asta încă de când planificaseră călătoria. Dar iulie era singura perioadă în care-și puteau lua liber amândoi, iar tăvălugul fierbinte, uscat, al mulțimilor o făcea pe Sylvie chiar și mai fericită. Se întoarse și-i zâmbi, puțin jenată de modul în care amușinase vitrina. El îi răspunse la zâmbet cât de bine putu, incapabil să se apropie de ea prin șuvoiul de turiști de pe vechiul pod. Amorul ochii-i de i-ar lua, s-ar lecui de orbire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mea (noi ăștia de 30 de ani suntem răspunzători de ea, nu ?) e una ciudată și anapoda. Deși instrumentele și facilitățile există, deși tehnologia a ajuns la performanțe inimaginabile, morala publică a rămas cumva în urmă, ca și cum s-ar fi jenat să țină pasul cu știința. Niște anonimi, de care ne amintim doar dacă loteria de la Stockholm cade pe capul lor, se preocupă de bioetică, de minimizare a traumei fizice, de întârzierea și apoi de ușurarea evenimentului biologic numit moarte, de
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
unii cu alții de parcă ar fi manevrat explozive. Toate afacerile murdare și mecanismele lacome au fost rezolvate în comitete secrete, fără ca nimeni să-i urmărească, să se plîngă, să raporteze. Avem nevoie ca măcar o dată, nenorociții ăștia să se simtă jenați de o frîntură de adevăr. — Sludden mi-a spus să fac asta. — Motivele mele nu coincid cu ale lui. — Da. El a fost politician, tu ești jurnalist, și eu nu vă plac pe nici unul dintre voi. Nu-mi place nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
riscuri. Nimeni nu zise nmic. Creatura semiumană o privi cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
riscuri. Nimeni nu zise nmic. Creatura semiumană o privi cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie ale lui papa. Semănau cu rămurișul și mă jenau ca praful. Ce o mai fi și asta? Nisip în ochi și falcă umflată. Mi-ar fi plăcut să studiez medicina. Cum stă boala ascunsă și-apoi, hop, peste noapte iese la suprafață și devine vizibilă, sare-n ochi, uneori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu se află în contradicție cu condamnarea celei de-a doua căsătorii: aceasta ar reprezenta opinia lui personală, în vreme ce a doua, cea pe care practica Bisericii i-ar fi impus-o lui Tertulian. Ca și cum, odată devenit montanist, Tertulian ar fi jenat să condamne practica „Bisericii psihicilor”, adică a Bisericii Catolice! Nu este propria poziție cea pe care Tertulian înțelege să o formuleze în condamnarea celei de-a doua căsătorii, ci voința „Paracletului”, a Duhului Sfânt - conform opiniei Montaniștilor - așa cum am văzut
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pe adresa Interpolului. Concluzia e clară! A izbutit în sfârșit să-l detecteze pe abatele Brown. Melania Lupu roși. ― N-ar trebui să râdeți de-o biată bătrână. A fost... a fost o copilărie de care, vă spun sincer, mă jenez. ― Dimpotrivă! Maiorul o măsură amuzat: Aveți toate motivele să fiți mândră. Nu o dată Stanley a afirmat că i-ați scos din impas. ― Englezii sânt oameni politicoși, am susținut-o întotdeauna. Nu trebuie să vă luați după asta. ― Aveți și niște
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
speriat strigând: ,,AstAșare un pistol în el’’ Ce se întâmplase în realitate? Criminalul fiind foarte periculos, fusese legat cu cătușe de pat și la un moment dat a cerut subofițerului din tură să îl dezlege pentru câteva minute deoarece îl jenează tare la mână, ceea ce a și obținut. Când a venit schimbul, a uitat să-i transmită că ucigașul este dezlegat. Subofițerul intrat în serviciul ți-a scos tocul în care era pistolul și l-Așaruncat pe patul liber din salon. A
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aici?" sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, "ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?" mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. "Iertați-mă", zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcîndu-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încît nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, "iertați-mă, îmi bate lumina în ochi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dimineții m-a chinuit un coșmar barbar. Mă aflam în fața unei clase de elevi pe care nu-i puteam stăpâni, în fața cărora nu am putut să impun disciplina, mă aflam în incapacitate totală de a lega două cuvinte... și mă jenam și sufeream că nu puteam să-mi fac datoria de educator. Pe lângă acest fel de coșmar, am coșmaruri repetate din vremuri trecute, din vreme de război și perioada nefastă prin care am trecut după aceea. În timp ce în coșmarurile cu tentă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aibă o importanță foarte mare. Mizele erau mari. Acum nimic nu se apropie măcar de asta. Totul e atât de tern. Maggie îl privi atent. Cuvintele ieșeau din gura lui, dar ochii îi erau reci și inexpresivi. Începu să o jeneze prezența lui aici. Poți să-mi spui mai multe despre munca ta de atunci? — Am început să lucrez la o organizație caritabilă, undeva în Africa, ajutând oamenii de-acolo în timpul unui război civil foarte dur. Cumva - a fost mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și acum cultura mea generală. SÎnt la curent cu lucruri de care intelectualii generației mele n-au auzit vorbindu-se niciodată, o Întreagă strădanie umanistă uneori cam prostească, dar adesea Înduioșătoare, de salvare, În anii cincizeci, a unor valori care jenau avîntul societății mai puțin simpatice care va ieși triumfătoare ceva mai apoi - marea industrie dictîndu-i fiecăruia comportamentul ulterior - și, totodată, cele din urmă manifestări ale unui catolicism care căpătase supărătorul obicei de a crede că viitorul trece prin el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
speriat de propriile mele descoperiri. Faptul că voiam să fac filme nu-l stimula prea tare. Faptul că eram Însurat cu Tina, nici atît. Tot ce tata Încuviința, doctorului Zscharnack Îi trezea neîncrederea. Îi povesteam scenariile mele și nu se jena să-mi spună: „E un mod de a Încerca s-o scoți la capăt, dar nimic nu arată că asta ar fi calea cea mai nimerită“. Un mod de a Încerca s-o scot la capăt... Mai exista oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decis să nu mai intervin de Îndată ce discuția risca să se Învenineze. Îmi spuneam: „La urma urmei, dacă e fericit așa, cu atît mai rău pentru el...“. Nu aveam eu menirea să-i fac și nici să-i desăvîrșesc educația. Eram jenat să constat că Își Închipuia că eram de acord cu el. O fi bănuit oare vreodată că Înțelegerea noastră era doar de fațadă? Nici măcar nu-și imagina că aș putea fi de altă părere decît el. Se obișnuise să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, „ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?” mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. „Iertați-mă”, zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcându-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încât nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, „iertați-mă, îmi bate lumina în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar tu, Mariana, Întreabă Milena. Tu ai avut vreun animal de companie? — Eu nu am animal de companie, eu am o cauză. Pentru prima oară după mult timp, Wakefield simte nevoia să se ascundă. — Animăluțul meu era cerber, murmură el, jenat de el Însuși și de fosta lui nevastă. Nimeni nu rîde. Grupul se adună pentru Încă o țară. Japonia a ales să aștearnă pe lotul ei un frumos și gol Oraș al femeilor, care ignoră pur și simplu arhitectura. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
versuri Ochean (nerealizată), Barbu se va reapropia de Sburătorul, dar, după încetarea apariției acestuia, va încerca să revină la... Contimporanul: „...Nu mai avea nevoie de d. Lovinescu. E drept că nici la Contimporanul Barbu n-a mai scris. S-a jenat de Ion Vinea, care înfiorează cu tăcerea și privirea plină de nuanțe” (text reprodus de Gabriela Omăt în E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare II 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un șervet european. Dorind o amintire de pe Akashiromaru, Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a rămas pe loc destul de mult timp, fără să scoată o vorbă. — Ce s-a întâmplat, Gas? — Takamori-san, aici am fost în noaptea aceea. Gaston nu scosese nici o vorbă de când plecaseră de la secția de poliție Marunouchi și chiar părea jenat în compania lui Takamori și a surorii lui. Acum, în sfârșit, părea mai în largul lui și a început să le povestească ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Abia acum au aflat ei despre cele petrecute la Hotelul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a fi trebuit să fac și eu același lucru, dar ar fi părut fals, iar altceva, În afară să mă uit În podea, nu știam ce aș fi putut face sau spune. Cred că doamna Dickinson s-a simțit mai jenată de lipsa mea de reacție decît reușise ea vreodată să mă facă pe mine să mă simt. Aștepta să plîng, dorind, cred, să poată să mă ia În brațe și să-mi ofere consolare, dar, cînd asta nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]