1,007 matches
-
coș rotund În care are o cioară moartă și ouă clocite”. Neavând timp și răbdare pentru text Înlocuitor, Andrei a ras totul dintr-o trăsătură de condei. La Tomeștii de Puiești, fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul I și Jidanul II” care, „Poartă pelerine lungi, rupte, destul de uzate. Pe față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri sparte”. Celor de la „Vălăretul” Ianei li se reproșase Înfățișarea aceluiași „jidan” care, pe lângă faptul generalizat pe județ că „...poartă un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul I și Jidanul II” care, „Poartă pelerine lungi, rupte, destul de uzate. Pe față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri sparte”. Celor de la „Vălăretul” Ianei li se reproșase Înfățișarea aceluiași „jidan” care, pe lângă faptul generalizat pe județ că „...poartă un pardesiu vechi, rupt și murdar”, nu-i lipsește nici „...șiragul de ciori moarte din jurul gîtului, pe care vrea să le vîndă”. Pentru ca imaginea personajului să fi și mai hazlie, meșterii populari
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
salvat onoarea tuturor minoritarilor, cenzorul Andrei, i-a desființat pe cei doi țigani de la Iana deoarece „...urs și ursar se fac numai țiganii, care sînt nelipsiți din vălăret și din sat” ceea ce contravenea dispozițiilor inimosului partid egalitarist. Cât despre halatul „jidanului” de la Rafaila, Adăscăliție scrisese (și Andrei tăiase cu neasemuit sârg) următoarele „...este o pelerină ruptă și murdară, cu slin pe ea și are șapcă”. c.n. Băi, tov. Ceaușescu nu greșește niciodată! Vai de capul și de salariul trunchiat al
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
limba romani pentru a desemna etnia. În limba română, grafica corectă este “rom” (conform D. Ex. Limbii Române ediția ‘98). În ceea ce privește termenul “țigan”, acesta este doar o formă de heteroidentificare cu sens negativ, asemănându-se cu termeni ca “bozgor” sau “jidani”. Termenul își are rădăcina în grecescul “athinganos”, care desemnează apartenența etnică a unui grup considerat eretic de către structurile bisericii din acele timpuri. În Comunitatea Filadelfia sunt foarte puțini care sunt deranjati când li se spune “țigan” de către unii români care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Eu i-am spus că s-a dat. Apoi voi țăranii așa sunteți, când n-aveți noroc n-aveți și când să aveți, tot nu aveți". Și pe acest bărbat frumos și foarte prezentabil Dimitrie Greceanu, l-a omorăt un jidan Max Goldștain [29]. S-a anunțat că se va juca piesa cutare și va lua parte și Regele Carol I [30]. Și i s-a pus o bombă sub lojă, dar Regele Carol I n-a venit. Dar l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
avea nătărauca cu soția mea și cu băiețelul meu de 1 an și 10 luni? Vasile a ei era acasă că n-a făcut armată că avea gușă. Și m-a luat în Bulgaria bolnav de dizenterie, și un Doctor jidan spunea că-s trudit, nu că am dizenterie. Și am avut mare noroc de locotenentul doctor Bobulescu că mi-a dat 2 pastile contra dizenteriei și mi-a trecut. Și au murit de holeră în Bulgaria 11 000 de soldați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
șef rabin" și "polițist britanic" cu "polițist israelian", ai impresia că citești Jerusalem Post sau Palestinian Times din această dimineață. Nu există niciun termen injurios antisemit care să nu fi fost întrebuințat în înfruntările șefilor israelieni în timpul războiului de eliberare (jidan, Shylock, nazist etc.) Nici ocupanți prin firea lucrurilor, nici persecutați ereditari. Roata se învârte. Eadem sunt semper omnia. "Toate sunt întotdeauna la fel": sunt cuvintele lui Lucrețiu, poet roman materialist și dușman al zeilor. Dacă l-am citi ceva mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
eu”, cum ar veni. Nu se știa de ADN pe atunci. Cu îndrăzneala juneții, Dănuț nu neagă paternitatea, ci doar „glasul sângelui”, după Freud. Alt avocat, mai incult, se interesează cine e Freud și un confrate îi răspunde scurt: „un jidan parșiv”. Altminteri avocații literaturii noastre nu prea pledează. Stănică Rațiu pentru că nu are procese reale, își ține pledoariile în particular pe cazuri ipotetice. Avocatul din Articolul 214 rezolvă divorțul lui Lae Popescu de Acrivița în cabinet, prin consimțământ mutual. Tarsița
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
târg, sau când se întorcea din misiune. Cât privește „misiunea”, îl auzeam adesea, cu urechile mele, lăudându-se în fața unor gură-cască, printre care mă număram și eu; nu mă las, bă, până nu-i jupoi de vii pe spurcații de jidani! Pe toți, până la unu‟. și-i pun pe frigare. Până le-o trece pofta tuturor ițicilor, ștrulilor și leibovicilor să ne mai sugă din sânge. Asta-i misiunea dată de căpitan! Își încheia el de fiecare dată alocuțiunea șablon. Cum
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
stofe, pânzeturi, încălțăminte, zahăr tos, cubic și alte bunătăți. - Am avut și noi mulți colegi evrei, dar eu nu țin minte să mă fi certat cu ei. - Pentru că a venit vorba de evrei, unul dintre colegii noștri era pui de jidan. Nu se supăra bietul copil că i se spunea așa. Îl chema Șimon. Avea, într-adevăr, o minte ascuțită, dar înclinată mai mult spre negustorie. Am fost mirat oarecum când mi-am dat seama că Șimon al nostru încearcă să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
se spunea așa. Îl chema Șimon. Avea, într-adevăr, o minte ascuțită, dar înclinată mai mult spre negustorie. Am fost mirat oarecum când mi-am dat seama că Șimon al nostru încearcă să-mi intre sub piele. De ce vrea oare jidanul să-mi fie prieten?! mă întrebam. În ghiozdanul cu cărți cu care venea la școală - nu purta cărțile în traistă ca noi - avea întotdeauna câte ceva bun. Felii de franzelă cu salam italian, pastramă de oaie, cașcaval, halva, rahat, biscuiți, bomboane
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
se hlizească pițigăiat Șimon al meu. N-am treabă, țărane, cu bunicu‟. Așa îmi zicea el, țărane. Nu ne supăram nici unul, nici celălalt pentru cele două epitete pe care ni le administram. Era, cum se spune, unu la unu : el jidan, eu țăran. Așadar, a reluat el dialogul, bunicul n-a dat încă ortul popii. M-am gândit la o afacere. Ce zici, facem un târg? Am priceput. Evreul tot evreu. Negustor de când se naște și până moare. Am bătut palma
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
clasă cu drăcoaica - asta era doamna Averescu - îmi spui în două vorbe cum e cu sistemul nervos la om, ai două banane. Târgul era avantajos pentru mine din două motive. Eram obligat să învăț, ca să știu ce să-i spun jidanului, și mă alegeam și eu cu ceva de-ale gurii. A fost bine pentru amândoi. Nu știu ce s-a ales până la urmă de capul lui Șimon. Sunt convins însă că nu a ajuns rău. - Dar de Grigoruță Cârciu, vecinul tău și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
regulă era vorba de băiețandru travestit în damă, cu voal pe față). Urmau oamenii de unire (4-5), îmbrăcați în costume naționale, opinci, ițari, cămașă înflorată, bârnețe, bundițe. pe cap purtau, neaparat, pălării de paie cu pamblică tricoloră. Veneau apoi mascații. Jidanii, modoranii și Vasilache. În seara ajunului își făceau și ei rondul de câteva ori, pe strada principală a târgului, urmați de fanfară. De obicei se aducea fanfara din Valea Mare (o localitate de muzicanți-țigani, situată pe stânga cam la jumătatea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată tăiată în franjuri crețe și un cap de capră sculptat din lemn care, cu ajutorul unei sforicele, putea clămpăni în ritmul dorit) era jucată de Costică Florea. Frații Lupu o făceau pe jidanii, Grigoruță a lui Cârciu pe-a modoranul iar Micul lui Ciobanu era Vasilache. Am tocmit trei țigani - vioară, țambal și acordeon - , care locuiau pe marginea drumului numit Dealul Crucii. A fost frumos. Dar a fost pentru prima dată și ultima
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
drept să spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată auzii tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unui han singuratic, în mijlocul drumului, unde jidanul opri trăsura. Era pe la 5 oare după amiazăzi. Ce vrai, să faci alt popas aici?, îl întrebai eu. Nu, răspunse birjarul, scurt. Atunci, de ce te-ai oprit? De ce m-am opriiiit? Ca să dormim la noapte aici, pentru că acuși intrăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
auzii o zdravănă palmă răsunând pe obrazul birjarului, așa de zdravănă, că i-a căzut pălăria și chitia 86 de pe cap. Atâta mi-a trebuit și mie! Imediat îl lovii și eu cu aceeași furie pe celălalt obraz, încât fața jidanului căpătă o coloare stacoșie parc-ar fi fost sulemenită. Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sulemenită. Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv. Mă bateți, mă ucideți ca-n codru!... urlă jidanul exasperat. Las că voi învăța eu!... Îți vedea dv. cum se bat oamenii la noi. Hi!... strigă el biciuind caii, care porniră în trap mare. Și astăzi, când mă gândesc la această întâmplare din viața mea, îmi vine să râd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
socoteală și cu mintea limpede! Atunci n-ar mai fi greșeli pe oameni și n-ar mai fi judecători. De-acuma ce-o fi, să fie, gândii în mine. Lucrul a fost făcut și nu se mai poate întoarce. Mâna jidanul, mâna de olac87, parcă nu erau caii și trăsura lui. Era vederat că el voia să ajungă cât mai curând undeva unde să găsească un post de poliție, pentru a se jălui 88. Am mers așa vro două oare bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
post de poliție, pentru a se jălui 88. Am mers așa vro două oare bune pe șoseaua cea frumoasă care străbătea munții ca un șarpe, când, în sfârșit, înspre sară în plin sabaș ajunserăm la Pojorâta, un mic sătulean, unde jidanul se opri dinaintea unui han. Repede el se coborî de pe capra trăsurei și prinse cu multă grabă să deshame caii. Atunci eu, înțeles fiind cu frate-meu, sării din trăsură și plecai să găsesc localul de poliție; iar el rămase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perciunii fâlfâind în vânt. Domnule polițai, gewalt! gewalt!93 M-a necinstit, m-a bătut, m-a omorât, striga el cât îl lua gura, arătând spre mine. No... No... Langzam 94. Fără vuiet. Spune, mă rog, ce a fost. Însă jidanul, de pornit ce era, se-ncurcă în vorbă, repeta aceleași cuvinte de zece ori, se văicara ca și când ar fi fost pe moarte, în fine, făcea un scandal, de începuse neamțul iarăși a se încreți. No?... Schön recht!95... Răspunde, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o umplu cu un proces-verbal scris nemțește, pe care mi-l dădu să-l citesc și să-l subscriu, ceea ce am și făcut, apoi îmi zise: "Domnule, ești condemnat să plătești ștraf 97 doi fiorini, domnului harabagiu". Doi fiorini! strigă jidanul desperat. Cum numai doi fiorini face cinstea mea? Asta-i judecată, mă rog? Ah! acum te obrăznicești cu mine, observă neamțul. Acum înțeleg eu ce-a trebuit să fie cu d-lor. Ia umflați-l, mă rog, și duceți-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
umflați-l, mă rog, și duceți-l la Obacht 98. În același moment, doi gulerați îl înșfăcară de subsuori și, fără a-i mai da răgaz de vorbă, îl brânciră afară și-l puseră la închisoare. Toată noaptea a stat jidanul la răcoare, nebăut, nemâncat și nedormit, pănă la răsăritul soarelui, și a doua zi a trebuit să vin eu să mă rog de neamț, ca să-i deie drumul. Iar neamțul, când l-a văzut în ochi, i-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nas și amenințându-l că, în caz de a se mai obrăznici cu noi, va fi și mai aspru pedepsit! Ei! Doamne! Bine a zis cine a zis: frica e din rai. Să-l fi văzut a doua zi pe jidan cum umbla pe pâșin 99, cum era de dulceag cu noi, l-ai fi legat la rană. Ne-a dus pănă-n Vatra-Dornei ca pe palme. Am scăpat ieftin din această încurcătură în care intrasem fără voie, dar pe care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un trăgător, mă întrebă cine a dat cele două focuri de pușcă ce s-au auzit în depărtare pe șosea. I-am răspuns că eu. Se vede că erau niște țigani borfași, adaose el, care te-au luat drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de trei ori: întăi, nu eram jidan, al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai avut armă, că altfel te-ar fi flocăit ei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]