727 matches
-
cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem cai fugind dintr-un loc, dar nu mai văzusem niciodată unul ștergând-o la pas și mirarea mea a crescut În mod plăcut când am recunoscut În nefericitul călăreț pe Mojuhin, pe care Tamara și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ne cunoaștem, când vor trece în vară prin România spre o tabără internațională de la Sofia, pe muntele Vitoșa. Matvei mă asculta visător. Din când în când ofta, îngândurat: „Mare este Uniunea“. „Stai să vezi“, i-am spus. „M-am simțit jignit și le-am răspuns (îmi dicta mătușa la care stăteam) că eu nu sunt fetiță, nu învăț în clasa a doua, ci într-a șasea.“ „Da, da“, ofta Matvei, „mare și puternică este Uniunea. Ca un mister, aproape“. Luaserăm câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de parcă ți le trimite cineva, programat, aproape imperativ. Am simțit că trebuie să-i ofer cina de adio. Nu mai făcusem niciodată așa ceva. Cum o voi invita? Nu știam cum va reacționa. Dacă va accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două luni de la alungarea mea. Nu ne vorbiserăm, nu ne telefonaserăm în tot acest timp. Numărând banii, deja se derulau în mine, ca proiectate într-o viteză amețitoare, detaliile cinei. O voi invita la „Cișmigiu“, restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la fel și pașii fericiților, și ai nefericiților. Aerul se despică la fel în fața lor... Caracterele sunt doar ale literaturii. Ale realității sunt doar viețile astea mizere ale noastre. Abia acum, când N.N. nu vine, aș putea să mă simt jignit. În fond, mi-a deturnat dorul de somn, îmi ignoră orgoliul meu auctorial (editorial), mă face să pierd timpul așteptându-l. Nu-l pierd. Scriu. Mă privesc. Și știu că toate sunt așa cum trebuie să fie. Nu-i dau cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce voia respectivul printr-o asemenea Întrebare, dar, după ce șovăi o clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a mă ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dăruiască În Întregime, deși Îi iubise nebunește pe Rodrigo de San Antonio, Germán de Arriaga și chiar pe Diego Ojeda. Iar acum se afla acolo, supusă În cele din urmă unui bărbat - era oare bărbat acea arătare? -, ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
respinge pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi-au fost indiferenți. N-am nici o vină că au murit. ― Cineva mai bănuitor ar putea raționa altfel. ― Cum? ― Mi-ați arătat agenda încercînd să mă convingeți că vă notați fiecare pas. ― Exact. ― Dar dacă ați omis conștient câte ceva? ― Mă jigniți! Mă jigniți profund! ― Dacă nimic din ceea ce ați scris nu e adevărat? ― Extraordinar! Aveți cuvântul... Cristescu șopti cu ochii pierduți în gol. ― Inutil! Sânt convins că ați scris adevărul. Din punct de vedere al complexului psihic, sînteți un om în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ofensată privirile de la bărbatul care o fixează, este o ființă care nu cunoaște știința vindecării de frică. Iată de ce, în atitudinea acelei femei, bărbatul joacă inconștient rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită. Și exclamația plină de sugestii a Annei de Noailles: „Singurătate, dubla singurătate în care ni se ascund amanții!“ * Poetul... Civilizația a creat acest tip de infirm împotriva ei însăși. Iluzia, naivitatea și disperarea trebuiau să își aibă profetul lor - dar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
era să uităm, să ne facem că nu s-a întâmplat nimic. Am respectat jurământul până azi, dar nu mai pot să rămân tăcut. Domnule președinte al republicii, vă rog să-mi permiteți să vă spun că m-aș simți jignit dacă această scrisoare ar fi citită ca un denunț, deși, pe de altă parte, poate că ar trebui să fie, întrucât, și nici asta nu știe excelența voastră, în acele zile s-a comis un asasinat exact de către persoana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
producător, eu nu sînt hoț din ăia... Acest fragment de interviu realizat de un jurnalist la Tîrgul Țăranului din București îmi aduce aminte de multe alte scene similare în care țărani, deveniți „mici producători”, se împotriveau, uneori de-a dreptul jigniți, să fie amestecați cu „negustorii”. Și aproape totdeauna sfîrșeau prin a-i înjura pe aceștia din urmă. Povestea are însă origini mult mai vechi, fiind un soi de fosilă vie de arheologie socială, spectaculoasă tocmai prin dăinuirea ei încăpățînată. Repulsia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pagini din Vanity Fair, dar fără chef, tot la scrisoarea mea mi-era gândul. Becky îmi place din ce în ce mai puțin, nu mai vreau să-i semăn, deși mi-e milă de ea mai mult decât de Amelia. Poate s-a simțit jignit? N-am nici o ciornă să văd ce-am scris, îmi amintesc vag ideile, dar nu mai știu exact tonul și vorbele. Sau poate nu l-o fi găsit și a lăsat scrisoarea la fratele lui, și el nu i-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o plictisească. Mânia apăru din nou pe fața doamnei, iar lui Costache îi fu teamă de-o scenă. Nimic nu-l deranja mai mult decât să fie obligat de împrejurări să asiste la certuri conjugale. Din fericire, doamna se retrase jignită, fără să mai spună un cuvânt, nici măcar musafirului. Așadar cine e prietenul care v-a-ncredințat cheia? se grăbi Costache să risipească stânjeneala. Avocatul era crispat. — Știți, domnule Boerescu, prin natura meseriei sunt în preajma a tot soiul de oameni, pe care nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își merita de-o mie de ori sfârșitul de care avusese parte. Dacă nu l-ar fi cunoscut pe targuí, așa ar fi făcut, mulțumindu-se să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
percheziție, nu? No problem! Sunăm din clopoțel și apare!"... Iar oho! Și ce oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător de frunze și frizer vegetal și îndrăznesc: "Nu asta e problema. Tata se simte jignit și s-a blocat. Nu mai poate vorbi. E mai sensibil. Așa pățește mereu când este supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de mate nu este în apartament la noi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu ei. Mi s-a întâmplat să stau jos, pe niște scări, ca să-mi trag sufletul, cu vioara lângă mine, în cutie. M-am trezit, tam-nesam, că-mi aruncă unii și alții mărunțiș. Am luat-o repede din loc, puțin jignit, fără să mă ating de lovele. Devenisem un fel de magnet pentru parale. Trăiam pe picior mare și, colac peste pupăză, m-am trezit angajat detectiv. Mi se dusese departe de cartier vestea că eram mare specialist în furișarea discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se află deja pe masă, reveni iar asupra subiectului: — Mai spune-ne câte ceva despre isprăvile domnului Myatt. — E foarte drăguță, spuse Janet Pardoe, cu Înduioșare evidentă. Domnul Savory aruncă o privire spre Myatt, ca să vadă dacă acesta nu se simțea jignit, dar lui Myatt Îi era mult prea foame. Își savura prânzul lui Întârziat. — Evoluează pe scenă, nu-i așa? Întrebă el. — Da. Varieteu. — Am spus eu că era dansatoare În ansamblu, remarcă Janet Pardoe. Avea pe undeva o notă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cred că-i din cauza căldurii. Își împinse ochelarii la loc și, preț de o secundă, se uită țintă la mine. — Ar cam trebui să-ți conservi energia, Sanderson. Nu-mi ești de nici un folos în starea asta. M-am prefăcut jignit. — Doar asta sunt pentru tine? — Da, zise ea. La câteva ore după ceea ce, din lipsă de inspirație, an numit momentele de criză ale lui Clio din noaptea precedentă, făcuserăm din nou sex, nici nu mai știu la ce oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuvântul TABLE apăru scris mare pe ecran. — Dar. La ce folosește? Imediat ce am pus întrebarea, mi-am dorit să n-o fi făcut. Însă era-n ordine; doctorul era prea antrenat de propriile idei ca să se gândească măcar să se simtă jignit. — La ce folosește? La ce folosește? Hmmm. Fidorous se așeză pe un hard drive demontat și se uită fix la monitor. — Construiesc viruși de limbaj ca să-i pot înțelege mai bine pe cei reali, care apar în mod natural. Munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu mare încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii rezonabilă. Nu i-am făcut nimic. Perucă ? Ha ! Cât de grijulie. Ha ! Nu. Jur. Încercase să râdă. Părea timorat, jenat, jignit și încântat și furios. — Oarecum. N-ar fi nevoie. N-ai de ce. Nu pentru asta. Da, numai să mă încălzesc. Serios. Veritabil, nu-mi face rău. N-ai grijă. Nu mai suna. Te rog. Te rog, lasă-mă așa, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sia Strihan. — Mă iertați, vă tutuiesc. Din când în când. Sunt ușor grizat și indispus. Perfect lucid, totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine în gol, n-am ce face ! Mașinăria trebuie să funcționeze, altfel ruginește, asta e regula lor. Posibilitățile mele de a le schimba metodele rămân limitate. De altfel, ei susțin, uneori și dovedesc, că obțin rezultate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grea. „Doar nu ți-o frică de mine“ - am zis. „SÎnt singură“ - am zis - „și nu-s decît o femeie lipsită de apărare, n-ai de ce să te temi“ - știam că asta o să-l enerveze. Sigur că s-a simțit jignit, a ieșit la iveală și-a intrat În casă. „Nu mi-e frică de nimeni“ - a zis - „bărbat ori femeie“ „Îmi dau seama că nu ți-e frică“ - am zis. „După cîte spune lumea, de John Burgin nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bună atîta carne!“ CÎnd te gîndești cîtă risipă, dragul mamei, de cîte ori am plîns eu pentru asta, că se ducea și prăpădea banii așa. „Doamne, Dumnezeule, n-am văzut În viața mea atîta lăcomie!“ - gîndeam că o să se simtă jignit, Înțelegi. „Nu te gîndești decît la burta ta! Stai și judecă un pic: cum crezi c-o să reușești să strîngi măcar o brumă de avere dacă tot ce cîștigi se duce pe mîncare, să-ți umpli burta? Zău așa, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
coborâse și ea ținându-se cu mâinile de scară. Apoi trenul pornise imediat și cel căruia Îi lăsase valiza se văzuse obligat s-o arunce pur și simplu. Nu avea nimic fragil În valiză, dar se simțise Într-un fel jignită, mai degrabă de Întreg contextul decât de gestul, În fond cinstit, al omului care o ajutase. Văzuse apoi că se află pe rampa de mărfuri a unei gări micuțe și că În jur nu e decât câmp. Deja avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Toți cei care mă caută (din fericire, puțini) se simt obligați să mă încurajeze. Asta mă descurajează și mai rău. Înseamnă că stârnesc milă, ceea ce m-a deranjat totdeauna. Numai că, probabil, Iacă nu m-ar încuraja, m-aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o brunetă înaltă, cumsecade și înțelegătoare. Ar fi chiar simpatică, plăcută, cu ochii ei languroși și cu gropițele din obraji, ce-i împuținează vârsta, dacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]