959 matches
-
Până și răvașele pe care le-am primit de la dumneata în ăști cinci ani zac acolo. Nimic nu se aruncă. Doamna Ilinca își plimba privirile obosite de la unul la altul. „Vrea să mă șantajeze”, își spuse Mihai, retrăgându-se în spatele jilțului mamei. Nu-i venea să-și creadă auzului, asista la o târguială ca la piață între vodă pe de-o parte, Stanca și sfinția sa pe de alta. Vodă îl ierta pe Constantin Știrbei de spânzurătoare dacă Stanca plătește banii cailor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă sever jupâneasa Marica. Micul Constantin adormise în perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl cheamă pe ieromonahul Ștefan să dea mărturie în fața boierilor că maica mare nu fuse stăpână pe sine când făcu testamentul. — Și? Constantin sorbi îndelung vinul, îl plimbă prin gură, se uită trist la maică-sa, apoi se ridică din jilț, o luă de mână pe jupâneasa lui și spuse: — Să mergem să ne rugăm la Maica Domnului să crească fetele frumoase și cuminți. Bine, bine, dar tu, Constantine, ce o să spui, că doar ai fost martor când și-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semănatului orzului și apoi al porumbului. Acesta este testamentul mamei, așa cum l-a păstrat sfinția sa, pecetluit și neumblat. Vodă luă din mâna mitropolitului sulul șnuruit și sigilat, îl ridică sus ca să-l vadă toți din adunare. Apoi, așezându-se în jilțul impunător, începu să desfacă sigiliile cu mâna lui. De la locul lui, aga Constantin Bălăceanu, ginerele lui vodă și cel mai de încredere om al acestuia, îi supraveghea din priviri furișe pe ceilalți doi Constantini, pe Brâncoveanu și pe marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Lui să vă închinați. Și să vă iubiți unul pre altul, lăcuind într-o dragoste frățească după cum este zis: unde sunt frați adunați în numele Meu acolo sunt Eu în mijlocul lor...” Preotul citea rar și răspicat. Constantin Brâncoveanu se așezase în jilțul lui, nu mai privea pe fereastră spre piersicii înfloriți, dar gândul tot aiurea îi umbla. Tonul doamnei Ilinca îi era atât de cunoscut și chiar drag încât se lăsă purtat departe în amintiri. Nu prea avusese în preajma lui bărbați după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vecernie mă gândesc la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri, se adresă vodă celor ce-l serviseră la masă. Se sculă de pe scaunul incomod și-și trase un jilț în dreptul focului, deschise ușița sobei și ceru să se mai stingă din lumânări. — „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor”. Așa începe psaltirea. Oare ce să însemne asta? Eu Io Șerban Voievod n-am ținut oare sfat cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nimeni un cuvânt nu spune. Doar Zamfira, nebuna Stancăi, aia de se strecoară pe la toate curțile boierești, i-a spus Brâncoveanului că Smărăndița găsise niște hârtii și că de atunci... Fata tatii. Și ce mică era! Vodă se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu pași repezi odaia în lung și în lat. — Poți să-ți închipui ce simte un bărbat ca mine când își mărită fata la paisprezece ani? Da’ când te cheamă la prohodul ei, la nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În acel moment aerul porni să vibreze. Băteau clopotele la Biserica Jurământului, a lui Badea Bălăceanu. Avea hramul de Sfântul Dumitru, iar acatistul și privegherea abia acum se terminau. Domnul se opri din mersul său frământat. Mitropolitul se ridică din jilț. — Când eram copii, povestea care ne încânta cel mai mult ne-o spuneau și taica și mama, cea despre Badea Bălăceanu. Cum au murit sub el trei armăsari și nu se știe câți a betegit ducând scrisoare de la București de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă de zece ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început să comande cu glas pițigăiat. Era să mor de râs când am prins-o. — Mor eu de somn, Marico. N-ai grijă, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
combatanți să atace Germania și că unul după altul orașele nemțești cad, spre spaima împăratului de la Viena. Când spusese că de la Viena se trimiseseră scrisori către București ca să se știe care este situația în Europa, Șerban Vodă a sărit din jilț, urlând: „Nu se poate! Cine a pus mâna pe scrisori? Care-i trădătorul? De ce n-ai oprit solia? Dacă dau turcii peste noi, nemților nu le mai stă capul să ne ajute. Am rămas descoperiți”. Își aduse aminte că atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în divan și Constantin îi și trecu în revistă pe toți cei de acolo. Nu era nici unul care să-i ducă veste Maricăi. — Să trăiești, măria ta! rostiră bărbătește aproape toți. — Să trăiți și dumneavoastră, cinstiți sfetnici! Se așeză pe jilțul sculptat frumos și le făcu semn și celorlalți să facă la fel. Își plimbă privirea de la unul la altul și remarcă surprins: — Jupân Ianache Văcărescu nu s-a întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de faptul că luând scrisoarea va trebui să sărute mâna domnului, se ridică de la locul lui și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă să-i scape scrisoarea jos și-și trase repede mâna cu palma în sus în poala caftanului. Ușa se deschise lăsând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu a mai avut cui să dovedească puterea lui, s-au încurcat toate și s a dus și el după ea de parcă ar fi vrut să-i spună: „Vezi, maică, tot eu te iubesc mai mult ca ceilalți.” Din jilțul domnesc, vodă privea cu uimire cum joacă în lacrimi ochii stolnicului în timp ce-și pipăia prin caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai bine, pe jos, Zamfira. — Zamfiro, dacă afli și-mi spui cine-l vinde pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai bine, pe jos, Zamfira. — Zamfiro, dacă afli și-mi spui cine-l vinde pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât îmi ceri. — Nu-s sârbi, sunt haiduci, ba chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte brocardul greu și privi în întunericul de afară. Ninge, ninge tare, unde să pleci pe o vreme ca asta? — Ce-ți pasă? Cât îmi dai? — Știu eu? — Nu-i spui lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru mânăstirea Arnota și pentru zestrea fetelor. Dacă ai ceva nevoie, să-mi spui, să-mi trimiți vorbă prin meșteri. Vreo nevoie, cine știe... — Sărut mâna. Ușa se închise în urma lor, doamna inspectă încă o dată încăperea și se așeză în jilț. Oare câți ani au trecut de la stelele alea cu coadă? Alerga cu gândul în urmă. Comete... Prima, era ca la vremea asta, a apărut pe cer la începutul iernii, cam pe la Sfântul Nicolae. Maria abia mergea primii pași și Stăncuța
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Io Constantin Brâncoveanu Voievod și Doamna Maria. O s-o dăruiesc la mânăstire la Bistrița... Când a intrat Manda cu lemnele, doamna n-a simțit. Țiganca a întețit focul, a pus doi butuci mai groși, s-a așezat la picioarele jilțului doamnei, și a sprijinit capul și a adormit și ea. Așa le-a găsit vodă. Doamna Maria a lui Vodă Constantin Duca Ori de câte ori venea la Istanbul, fostul mare spătar Mihai se ducea să o vadă pe Lavinia. Acum negustoria cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
masa în odaia mare. Lavinia îl lăsă pe spătar să intre primul după slugă. Când acesta întoarse capul Lavinia șopti turcește, arătând spre slujnică. — E din insule. Știe doar grecește. E mai prudent să vorbim turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale imprimat în piele. — De unde le ai? arătă el spre jilțuri. — Au trecut cu o corabie niște pirați din Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slujnică. — E din insule. Știe doar grecește. E mai prudent să vorbim turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale imprimat în piele. — De unde le ai? arătă el spre jilțuri. — Au trecut cu o corabie niște pirați din Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov? Da, așa îmi pare, și Mihai făcu în minte niște legături. — După cum știu, a fost prins cu arcanul pe când era copil de șase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mamei scărmănau lâna pentru plăpumi. Iat-o pe Manda, cu cafele ca odinioară, doar că atunci maica mare le comanda tuturor, acum mama îi luase locul. Maica mare spune că nu mai vede să bage ața în ac, stă în jilț, cu măsuța cu cafele lângă ea, toarce fuior de in și povestește despre cum se pregătea zestrea pentru fetele postelnicului Cantacuzino, bunicul lui taica. De dimineață au fost brașovenii cu podoabe de aur și argint. Maria, jucându-i ochii în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]