976 matches
-
și nu a mai avut cui să dovedească puterea lui, s-au încurcat toate și s a dus și el după ea de parcă ar fi vrut să-i spună: „Vezi, maică, tot eu te iubesc mai mult ca ceilalți.” Din jilțul domnesc, vodă privea cu uimire cum joacă în lacrimi ochii stolnicului în timp ce-și pipăia prin caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai bine, pe jos, Zamfira. — Zamfiro, dacă afli și-mi spui cine-l vinde pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai bine, pe jos, Zamfira. — Zamfiro, dacă afli și-mi spui cine-l vinde pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât îmi ceri. — Nu-s sârbi, sunt haiduci, ba chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte brocardul greu și privi în întunericul de afară. Ninge, ninge tare, unde să pleci pe o vreme ca asta? — Ce-ți pasă? Cât îmi dai? — Știu eu? — Nu-i spui lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru mânăstirea Arnota și pentru zestrea fetelor. Dacă ai ceva nevoie, să-mi spui, să-mi trimiți vorbă prin meșteri. Vreo nevoie, cine știe... — Sărut mâna. Ușa se închise în urma lor, doamna inspectă încă o dată încăperea și se așeză în jilț. Oare câți ani au trecut de la stelele alea cu coadă? Alerga cu gândul în urmă. Comete... Prima, era ca la vremea asta, a apărut pe cer la începutul iernii, cam pe la Sfântul Nicolae. Maria abia mergea primii pași și Stăncuța
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Io Constantin Brâncoveanu Voievod și Doamna Maria. O s-o dăruiesc la mânăstire la Bistrița... Când a intrat Manda cu lemnele, doamna n-a simțit. Țiganca a întețit focul, a pus doi butuci mai groși, s-a așezat la picioarele jilțului doamnei, și a sprijinit capul și a adormit și ea. Așa le-a găsit vodă. Doamna Maria a lui Vodă Constantin Duca Ori de câte ori venea la Istanbul, fostul mare spătar Mihai se ducea să o vadă pe Lavinia. Acum negustoria cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
masa în odaia mare. Lavinia îl lăsă pe spătar să intre primul după slugă. Când acesta întoarse capul Lavinia șopti turcește, arătând spre slujnică. — E din insule. Știe doar grecește. E mai prudent să vorbim turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale imprimat în piele. — De unde le ai? arătă el spre jilțuri. — Au trecut cu o corabie niște pirați din Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slujnică. — E din insule. Știe doar grecește. E mai prudent să vorbim turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale imprimat în piele. — De unde le ai? arătă el spre jilțuri. — Au trecut cu o corabie niște pirați din Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov? Da, așa îmi pare, și Mihai făcu în minte niște legături. — După cum știu, a fost prins cu arcanul pe când era copil de șase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mamei scărmănau lâna pentru plăpumi. Iat-o pe Manda, cu cafele ca odinioară, doar că atunci maica mare le comanda tuturor, acum mama îi luase locul. Maica mare spune că nu mai vede să bage ața în ac, stă în jilț, cu măsuța cu cafele lângă ea, toarce fuior de in și povestește despre cum se pregătea zestrea pentru fetele postelnicului Cantacuzino, bunicul lui taica. De dimineață au fost brașovenii cu podoabe de aur și argint. Maria, jucându-i ochii în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai, care tocmai acum trei zile a venit de la Odrii, știu toate astea. La denia de miercuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
două femei se înțeleseră că ceva nu este în ordine, așa că Stanca se sculă de la locul ei și ceru permisiunea de a se retrage. Domnul încuviință, supusă Stanca se apropie, îngenunche în fața lui și-i sărută mâna. Când trecu pe lângă jilțul doamnei, se aplecă să-i sărute și ei mâna și-i șopti: Arde, maică, arde ca focul! Il chem pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte la spătăria mare, că acolo se adună divanul, rosti abia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțea izolat de ceilalți, îi vedea agitându-se îngrijorați, dar îi și auzea vorbind despre el cumva la persoana a treia, parcă încercând să se scuture de orice implicare. Simțea cum îi ard obrajii, o durere binefăcătoare îl țintuia în jilțul domnesc, simțea că nu poate să se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aștepta de la viitor. Ușa se deschise cu zgomot și șase dorobanți din gardă, în uniforme de paradă, intrară și dădură onorul la voievod, după ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre mine, Mihai Cantacuzino Mărgineanu, de treizeci de ani mare spătar, ce stea am avut? În odaia de lucru a domnitorului, prințul Ștefan tocmai terminase de tălmăcit copia scrisorii trimisă de către Ferriol regelui său, că vodă sări ca ars din jilțul său și prinse a măsura odaia cu pas nervos: Nu înțeleg ce treabă are Ferriol cu banii mei? Fac ce voiesc! Se opri, își aduse aminte de Șerban Vodă și de cum umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nervos: Nu înțeleg ce treabă are Ferriol cu banii mei? Fac ce voiesc! Se opri, își aduse aminte de Șerban Vodă și de cum umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în gând. Fața îi deveni calmă. Se așeză în jilț și reluă pe un ton liniștit: Chiar așa, ce-am făcut, ca să mă închidă vizirul? Nu înțeleg politica regelui Ludovic. — Măria ta, taică, n-ai ce să înțelegi. Ce politică poate să facă regele Ludovic, când îi mor de foame
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primul care intră la noi este domnia ta și după aceea ceilalți... Să nu intri până când n-om da noi semn că ne-am trezit. L-a trezit lumina zilei. Turcul dormise în straie de ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură neagră. Se privi în oglinda mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci de pași, pe un fel de divan improvizat sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajuns domn. Noi am plâns când ne-a părăsit Scarlat, ni s-a părut că nici pe el nu l-am socotit fala neamului său, iar noi știam că pentru el nu a fost ușor. Brâncoveanu s-a sculat din jilțul său și a ridicat lateral brațele. Mavrocordat nu se aștepta la gest, a sărit în picioare și amândoi s au îmbrățișat cu sinceritate. — Bine-ai venit, măria ta, îmi voi da toată silința să fie spre folos aducerea măriei tale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aruncă o privire nostalgică spre fereastră, îmbrățișând parcă peisajul scăldat în lumina soarelui. Era minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta marele dragoman, îl ocoli și, în picioare în spatele marelui bărbat, scrută toată adunarea. Puse ușor mâna stângă pe umărul cumnatului său, râse nervos și spuse: — O întâmplare... Care anume? Că m-am împiedicat și mi-am scrântit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care a dat poruncă să fie primiți negustorii. Au intrat făcând temenele după obiceiul turcesc, dar au stat sprijiniți de perete până când au ieșit negustorii ce se aflau acolo veniți înaintea lor. Când au rămas în sală doar vodă pe jilțul său și în picioare spătarul Mihai și prințul Ștefan, s-au apropiat făcând plecăciuni și murmurând cuvinte când grecește, când turcește. — Ce limbă știți să vorbiți mai bine? întrebă Brâncoveanu mirat. — Italiană, serenissime, suntem florentini. Vodă zâmbi, acel zâmbet care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți bine cine suntem noi, și de unde venim, noi însă nu știm nimic despre voi, cine sunteți, v-am primit pentru că dumnealui marele spătar Mihai Cantacuzino, unchiul nostru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
curtenitor pe marele stolnic despre cum a fost vremea în țară, despre recolta de grâu, seceriș și altele, apoi adresându-se sfinției sale, se interesă de mersul muncii la tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]