801 matches
-
Brâncuși, bunăoară); în cel dedicat prezentării suprarealismului francez, poemul „Reper“ semnalizează discret în direcția halucinatoriului surrealist prin versuri ca: „Șerpuie pianul printre etaje/și vocea doctorului Martin/în salt mortal/Copiii dreg castele de pietriș/Sfinții iar o pornesc pe jos/Curcubeul leagă orașele...”, Stimmung-ul imaginilor elaborate fiind preferat dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită a calcanelor și am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
siguranță, nu sunt negustori. Omul meu și-i amintește prea bine: conduceau muncitorii pe șantierul de la domul cel nou, În orașul lui. Sunt doi meșteri constructori. — La fel ca prima victimă? În timp ce reflecta, Dante Își plecă ochii asupra datei din josul paginii și tresări. — Dar s-a Întâmplat acum mai bine de o săptămână! De ce ai așteptat atât ca să Îmi aduci la cunoștință? Celălalt roși, stânjenit. — Controlul registrului se face numai din zece În zece zile... Omul meu nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în dialectul apei dunărene și al vântului de Bărăgan. M-am uitat spre Soarele Consolator, întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am dăruit misterului vieții din pilda părinților mei și a părinților acestora, a celor din susul și josul localității Fetești, de la care am primit ardere și îngheț întru neprihănire, spre iubirea formelor câmpenești. Am absolvit Liceul Pedagogic din Slobozia, apoi Facultatea de Matematică a Universității din București, cu dedicație spre inimi de copii și tineri elevi, cu acces
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
al mâinii ridicat în sus. — Așa cum v-am mai spus, n-aș fi aici, în fața voastră, fără eforturile și ochiul atent al... Am început să zâmbesc - dar privirea îmi era atrasă de Vivian, care a pufnit foarte sonor. — Stai dracului jos, a șuierat ea către mine. Microfonul i-a captat însă cuvintele și le-a amplificat în încăperea încă tăcută în care se desfășura petrecerea. Obrajii mi-au luat foc. Luke a tăcut. Eu am rămas paralizată pe loc. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
chiar înainte de răsărit și m-am ridicat în picioare ca să văd întregul oraș visând. Dormeau singuri, în perechi sau în grămezi, cu copii și câini. O pisică cobora pe strada de sub noi, cu ceva în gură. A pus acel ceva jos și mi-am dat seama că era un pisoi, pe care a început să-l lingă. În timp ce priveam, soarele a făcut stâncile roz și apoi aurii. Femeile s-au trezit, s-au întins și au început să coboare scările. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
impecabil coafat, care acum era răvășit din cauza uleiului de masaj. Totuși, asta nu reprezenta o problemă, de vreme ce doar peste o jumătate de oră avea programare la coafor. Ceea ce însemna că avea suficient timp ca să intre în magazinul de lenjerie din josul străzii, ca să vadă dacă exista ceva marfă nouă, cu care să-l întâmpine pe James atunci când aceasta avea să se întoarcă acasă... După ce a mestecat în sos, Julia a ridicat lingura în dreptul gurii și a gustat puțin. Perfect. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spuse Virgil, m-am simțit rănit de trădarea lui Vultur-în-Zbor. Dar acum chiar că nu-mi mai pasă. — Trebuie să rămâi, Virgil, spuse Iocasta. Rămâi cu noi și ai grijă de noi. Ai rătăcit prea mult timp în susul și-n josul muntelui ăsta nenorocit. Ai făcut destule. Nimeni nu poate lua asupra sa vinovăția unei insule întregi. A venit vremea să te odihnești. Lasă-l pe Vultur-în-Zbor al tău să-și continue călătoria, dacă așa trebuie. L-ai călăuzit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câștigi toate luptele. Ar trebui să mai stai puțin pe-aici, să vezi ce cred adevărații israelieni despre această mare trădare. Maggie arătă spre mașină, figura ei sugerând că-și cerea scuze. Întorcându-se, auzi un cântec ce venea din josul dealului. Era desincronizat, oameni din locuri diferite încercând să păstreze același ritm.; dar, chiar și așa, era un cântec tulburător de frumos. În timp ce sergentul Lee o conducea înapoi la mașină și ei continuau să cânte, Maggie se gândea la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta și-a pierdut mințile, gata, gata... ȘEFUL GĂRII (La fel, surprins de cuvintele fetei.): Ce spui tu? Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
topi și totul - cer, flori Înalte, apă neclintită - va rămâne Într-o stare de așteptare vesperală, adâncită, și nu risipită de mugetul tânguitor al unei vaci dintr-o poiană Îndepărtată sau de țipătul și mai Înduioșător al unei păsări din josul râului, unde se află vasta Întindere de smârcuri cu mușchi de turbă albăstruie aburindă, botezată America de copiii familiei Rukavișnikov, pentru că era misterioasă și Îndepărtată. În salonul casei noastre de la țară, mama Îmi citea deseori În engleză Înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
învăța mai ușor limba rusă și poate vom merge în vacanța de vară în tabără la Soci. Am scris, dar multă vreme nu am primit răspuns. În toamnă m-am mutat la R. De la școala noastră dintr-un sat din josul hărții la o alta din capătul ei de sus. Și acolo mi-au trimis ai mei o scrisoare de răspuns venită de la o clasă de elevi dintr-a doua din orașul Ordjonikidze, din Republica Autonomă Osetia. Era un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci, când mi-am văzut prima carte pe tejgheaua unei librării. Atunci, librăria din josul Bulevardului, peste drum de berărie. Au preschimbat-o în ultimii ani mai întâi în prăvălie de consignație, apoi în magazin de electronice, iar nu demult văd că s-au instalat o agenție de turism și o casă de schimb valutar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un preot Își trecu sutana peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe ușile din spatele scenei sau plimbându-se În susul și-n josul scărilor agenților. Într-o cabină de sticlă aflată pe malul unei mări cenușii, o femeie Îl făcea cu ou și cu oțet pe cel de lângă ea, În timp ce un clopot suna, anunțând ora ceaiului sau a intrării la slujba religioasă. — Wasser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am s-o întreb de își aduce aminte cine și când a zidit mănăstirea Hlincea? ― Nu-i nici o supărare, dragule. Așa ne împrospătăm cunoștințele. Și, ca să-ți răspund la întrebare, află că această mănăstire șade înfiptă în coasta dealului din josul Cetățuii - loc de pe fosta “Moșie Nebuna” - încă din 1574. Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod și soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, au ridicat-o și au închinat-o mănăstirii de la Dionisiate, din sfântul Munte. ― Mănăstirea Dionisiate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încăpățânarea. Mărimile de cel mai înalt rang ale statului român i-au devenit niște biluțe necuvântătoare, în buzunarul de la butonieră. La toartă cu șeful statului roman, de la acea vreme, tăia și spânzura, în stânga și în dreapta, și-n susul și-n josul dreptăților, dar, mai ales, în al nedreptăților. Declarat, în limbajul său, și în al celor pe care i-a cocoțat pe toate ramurile puterii, pentru distrugere până-n rădăcini, a fostului stat comunist român, lupta. În fapt, lupta pentru putere și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Artera rutieră respectivă devenea tot mai trezită la viață, și tot mai circulată Cu sânge rece Soția, Milca, împreună cu fetele, a plecat la munte, pentru acel uikend. Dragoș, fiul, cu iubita sa, au luat calea codrului învecinat cu câmpia din josul localității, în care vestita familie, a lui Bodorcea Leonard, își ducea traiul. Acasă rămăsese doar stăpânul, conu Leonardo, întrucât, avea mult de lucru, la traducerile din limbi străine pe care le făcea, cu pricepere și pasiune. În noaptea cu pricina
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ar putea ca, navigând spre nord, să dăm iarăși de frig. — Ar fi de-a dreptul absurd, punctă RoonuíRoonuí. Ar fi ca si cum am accepta că deasupra lumii noastre ar exista încă una, pusă invers, în care susul e jos, iar josul e sus. Nu era nici locul, nici momentul pentru ca niște oameni care nici măcar nu știau cu precizie ce înseamna frigul adevărat să rezolve probleme geografice complexe, mai ales dacă ținem cont că nici unui polinezian nu i-ar fi putut trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îngrijoră mai mult decât voiam să recunosc. După pregătirea oferită de Primul Eric, devenisem destul de priceput la intuirea oamenilor, însă rămânea faptul că pe omul acesta nu-l puteam încadra în nici un tip. — Bun, da, zise Fidorous, zâmbindu-mi de jos. Acum, ce-i în punga de plastic? — Dictafoanele mele. — Excelent. Cred că o să le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mari iluzii. Aflase despre Loc de la o secretară care se Întorcea de la un stagiu „Dezvoltare personală - gândire pozitivă”, cinci mii de franci pe zi. Ceruse catalogul pentru vacanța de vară: simpatic, asociativ, anarhist, cam știa genul. O notă statistică din josul paginii Îi reținuse totuși atenția: vara trecută, În perioada iulie-august, Locul găzduise 63% femei. Practic, două femei pe cap de bărbat; un coeficient excepțional. Se hotărî pe loc să rezerve o săptămână În iulie, de probă, mai ales că opțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și a sa Într-o grădină) sau sugestia destinului nepăsător: Oamenii vin dinspre / O mână care-i aruncă. Pe acest fundal, apare și definiția poetică: Stelele ce n neguri ard / Sunt poate spărturi într-un gard / Prin care noi, de jos / Și ei, înalții, / Ne uităm unii la alții. Pe parcursul volumului, se poate remarca o firească evoluție, o maturizare, la nivelul imaginilor artistice și al expresiei, printr-o tot mai acută interiorizare a trăirilor, având drept consecință și o accentuare a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu care, după cum se observă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în trei, cu toridul actor american... Restul n-a durat prea mult. Articolul lui Hilary a dominat prima pagină a ziarului din ziua următoare, iar decizia Curții Supreme a fost redusă la un mic paragraf exilat într-ul colț din josul paginii. În seara aceea, Peter Eaves a invitat-o în oraș la cină. Din „Jurnalul lui Jennifer“, Harpers&Queen, decembrie 1984 O NUNTĂ ELEGANTĂ Sâmbătă după-amiază m-am dus la catedrala Saint Paul din Knightsbridge pentru a asista la cununia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lucruri, ce se cuprind în străvechiul și banalizatul cuvânt Iubire. Ea începe (dar nu se termină!) cu dorința aceea simplă, organică, exprimată de poetul popular la modul cel mai direct cu putință: „Foaie verde abanos / hai, lele, pe vale-n jos / să găsim un loc frumos / să ne-așezăm amândoi jos / tu să numeri stelele / și eu floricelele.” P.H.Lippa citează din colecția de folclor a lui G.Dem. Teodorescu (are grijă să facă trimiterea în paranteză), după care, tot în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]