754 matches
-
de Bacalbașa au la bază o zicală populară, consemnată pentru prima oară în 1785 (Giurescu, Istoria Bucureștilor, p. 15). 28. Ziarul România liberă a apărut, la început, ca organ de presă al lui Mihail Kogălniceanu, devenind curând, după 1881, oficios junimist. Era, cum am mai menționat în notele subliniare precedente, unul dintre jurnalele politice de o remarcabilă ținută intelectuală, poate cel mai bun din epocă. Dintre scriitorii citați de Bacalbașa, numai Delavrancea a debutat aici (cu poezia patriotică: Stanțe... la 9
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cînd face astfel de mărturisiri, Costică pune o insistență particulară în vorbe, le imprimă o dicțiune care le dă gravitate. Ca și celelalte pasiuni ale sale, cea pentru șah (șahul și încetineala la scris mă determină să-l asemăn cu junimistul Vasile Burlă) își are originea tot în literatură. Nu cunosc pe altcineva care să aibă într-un grad mai înalt decît el cultul cărții și al scriitorului clasic. Ar merita să fie observat cum se poartă cu cartea: cum o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noțiune vagă și plină de riscuri. De aceea, există totuși aici, în raport cu restul presei politice și literare unioniste, o ușoară nuanță de conservatorism în planul atitudinii sociale, dar și în acela literar. Nu este vorba de un conservatorism asimilabil celui junimist, de mai târziu, ci de o oarecare inerție în acceptarea ideilor noi, de un regret nemărturisit, dar vizibil, pentru starea veche a lucrurilor, pentru lumea care dispărea. Chiar și aspectul grafic mărturisește această atitudine. F.Z. publică în primul rând
FOILETONUL ZIMBRULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
D. Comșa. Ideile junimiste sunt însă adaptate la realitățile din Transilvania, dându-se prioritate chestiunii naționale și, în continuare, realizării unei culturi accesibile, care să-și întemeieze originalitatea pe literatura și tradițiile populare. De aici o diferență de vederi față de junimiștii ieșeni, în ceea ce privește aprecierea literaturii, care va fi judecată în funcție de conținutul de idei, neapărat „sănătoase”, adică naționale, criteriul estetic fiind considerat mai puțin important. At. M. Marienescu reia seria de povești populare publicate până atunci în „Albina”. Pentru fiecare text se
FOISOARA TELEGRAFULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287064_a_288393]
-
atacuri violente, unele în somn; apelează deci la doctori și doftori, se pune „în salce”, se duce la băi, la Slănic. Simțindu-se „vârstnic și greoi”, îmbătrânit înainte de vreme și apăsat de singurătate (mai ales după plecarea „Convorbirilor...” și a junimiștilor la București, în 1885), C. - „bolnav de boala mea”, cum spune - pare a se resemna. Tema morții (și a după-morții) apare pentru prima oară într-o scrisoare din 19 septembrie 1887 către Titu Maiorescu. Între două crize, înregistrează ultimul succes
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
de profesorul pensionar Ștefan Drăghici, într-o convorbire cu C. Săteanu, care a consemnat relatarea și a publicat-o în 1941. Înhumarea a avut loc în ziua de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea, de față fiind, printre puțini alții, junimistul N. Gane și Nicolae Iorga. Au rostit cuvântări institutorul Toma Săvescu, care a evocat figura dascălului, și Eduard Gruber, care a făcut elogiul celui dispărut. În 1890-1892 apar, la Iași, Scrierile lui I. Creangă, în două volume. În 1948, Academia
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
adevărate analize, în care cel ce aderase încă din 1878 la Junimea se delimitează, politicește, de Titu Maiorescu sau de P. P. Carp, susținând programul liberal. Deși își începuse cariera de ziarist politic în 1881 la o gazetă apropiată de junimiști, „România liberă”, B. Delavrancea o continuase din 1885 în oficiosul liberal „Voința națională”. El are la D. ocazia de a-și perfecționa uneltele de analist și pamfletar politic: scrie practic număr de număr cel puțin un articol, începând cu acelea
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
reproșează lui Caragiale precaritatea repertoriului, atitudinea față de marii actori (C. Nottara, Șt. Iulian, Aristița Romanescu), chiar unele imprecizii în materie de administrație sau de protocol. Această adevărată campanie, într-o oarecare măsură îndreptățită, va continua până când Caragiale, după căderea guvernului junimist, își va da demisia. Și notele referitoare la ultimele zile ale lui Eminescu ori la moartea sa, sobre, irizate de o emoție reală, par a fi scrise de autorul lui Hagi-Tudose. Se republică, de asemenea, la 1 iulie 1889, din
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
cu poezie la „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”. Sărac și ftizic, talentatul C. se bucură de atenție și sprijin din partea lui N. Iorga, M. Dragomirescu și T. Maiorescu. Din îndemnul acestuia din urmă și al lui S. Mehedinți, ajutat de junimiști, pleacă în 1907 la studii în Germania, în vederea obținerii doctoratului în filosofie. La Universitatea din Berlin (1909-1910), apoi la Leipzig (1910-1912), trecând prin Heidelberg și München, C. dă curs interesului său pentru filosofie și estetică, pentru literaturile germană și engleză
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
și democratic prin primatul recunoscut al esteticului, un mijloc de dezbatere culturală și de promovare a unor noi valori. Junimismul inaugurează un adevărat model instituțional, care, perpetuându-se, își va proba și ulterior, în mod repetat, eficiența. Formula c.l. junimist - emblematică pentru debutul procesului de modernizare a culturii și literaturii române, ancorat într-un mirific illo tempore al unei „vârste de aur” și învestit așadar cu o valoare simbolică întemeietoare - este recognoscibilă în funcționarea tuturor c.l. românești importante ce
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
avansând de la originalitatea paroxistică până la scandalul din lumea literară, răscolind climatul literar de sfârșit de secol și conducând la modificarea conceptului de poezie, istoricii literari îl consemnează tocmai pentru curiozitatea alurii sale voit neconvenționale (posibilă replică și deriziune la adresa cenacului junimist, dat fiind că în epoca afirmării lui Macedonski junimismul își trăia deja declinul și începuse să echivaleze cu conservatorismul): într-un salon drapat în catifea roșie, ornat cu obiecte de artă, la lumina lumânărilor și în fum de țigară, zece
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
lui Alexandru Macedonski, București, 1966, passim; Ornea, Junimismul; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968; Mănucă, Scriit. jun., passim; Pompiliu Marcea, „Convorbirile literare” și spiritul critic, București, 1972, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I-III, passim; Ist. lit., III, 31-78, 507-521, passim; Junimea și junimiștii, îngr. Ion Arhip și Dumitru Văcariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă (1864-1885), Iași, 1975; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1886, Iași, 1976; Documente literare junimiste, îngr. și pref. Dan Mănucă, Iași, 1978; Paul Cornea, Regula jocului, București, 1980
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
cuprinde faza de formare a burgheziei naționale cu sprijinul capitalului comercial străin în perioada constituirii statelor moderne naționale. Ca exponenți ai sociologiei critice sunt amintiți M. Kogălniceanu, I. Heliade-Rădulescu, T. Maiorescu și C. Rădulescu-Motru. O observație avem de făcut: viziunea junimistului este prezentă în teoria formei fără fond, întrucât el nu a scris nicăieri despre forme fără fond. Dintre cei patru gânditori autoarea alocă cel mai mare spațiu lui C. Rădulescu-Motru și apreciem că a procedat corect, întrucât filozoful este autor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
și Carp, să înțeleagă o Românie care se organiza, după Marea Unire, mai degrabă sub semnul patimilor pe care junimismul le denunța în filipicele sale. Politic, iar aceasta este o temă care va reveni în rân durile cărții de față, junimiștii apar, la finele lui 1918, ca apărători ai unor cauze pierdute. Reforma agrară și votul universal sunt semnele acestei mutații de adâncime față de care Carp sa arătat rezervat până la capăt. Peste numai câțiva ani, echilibrul pe care părea că-l
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pe care educația junimistă o imprimă acțiunii culturale. Junimea propune, odată cu criticismul care îi este definitoriu, o pedagogie a măsurii și a echili brului. Simțul proporțiilor, în artă, ca și în politică, este corolarul acestei opțiuni fondatoare. Realiști în politică, junimiștii vor ști să delimiteze politica față de drepturile obiectivității științifice și de acele ale inspirației artistice, trăgând hotare între viața practică, creație și critică. Stilul de gândire al Junimii va fi deci discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile și separândule cu limpezime
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
acestui ultim cerc nu pot aspira să dețină gradul de influență al celor care conduc destinele Junimii. Este vorba de o dinamică socială care explică și nuanțele ce apar între variantele de discurs conservator pe care le pun în pagină junimiștii ortodocși, pe de o parte, și Eminescu, ca expresie a unui junimism iconoclast și heterodox, pe de altă parte.<ref id=”2”>A se vedea Sorin Alexandrescu, „«Junimea» - discurs politic și discurs cultural“, în Privind înapoi, modernitate, Editura Univers, București
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
canonică, Junimea se înscrie întro tradiție a spiritului critic. Deși marcate de o malițio zitate explicabilă prin rivalități ideologice, intuițiile lui G. Ibrăileanu sunt fundamentale - ceea ce aduce Junimea nu este invenția spiritului critic ca fapt cultural definind Moldova. Nouă la junimiști este relația care se stabilește între temperamentul provincial înclinat spre critică și moderație, pe de o parte, și rigoarea formației intelectuale obținute în spațiile german și francez, pe de altă parte. Ereditatea se întâlnește, în cazul a patru dintre fondatori
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este vizibil în maniera în care Junimea continuă o abordare marcată de prudență și scepticism în raport cu temeritatea inovativă a muntenilor. Fără a fi tradiționaliști în critica lor intelectuală (cu excepția notabilă a lui Theodor Rosetti, în paginile dedicate „Direcțiunii progresului nostru“), junimiștii aparțin unui mediu pentru care tradiția culturală este o realitate biografică. Și dacă G. Ibrăileanu trasează genealogia acestui criticism moldovenesc, înțeles ca o formă de reacție la radicalismul înnoitor și la îmbrățișarea mimetică și falsă a noilor forme culturale, E.
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
junimistă se situează, sar putea spune, contra sensului progresului istoric. Ea ignoră, în mod fatal, sugerează E. Lovinescu, determinismul ce obligă România și elitele sale să îmbrățișeze un model de evoluție care mizează pe sincronizare și adaptare a formelor noi. Junimiștii, oricât de remarcabili intelectual, sunt definiți de o absență a simțului istoric: ei nu pot între vedea cursul pe care îl impune, fatal, istoria Principatelor. Paradoxul lovinescian însuși ține de reconsiderarea ulterioară a acestei critici „raționaliste“ aduse junimismului. Istoria României
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de nostalgia pentru Vechiul Regim și de fervoarea revoluționară. Maiorescu și Carp, ca atâția dintre contemporanii lor, sunt obsedați de identificarea acelui parcurs al modernizării care să per mită evitarea traumelor anului 1789. Redați unui mediu occidental al circulației ideilor, junimiștii încetează să mai apară drept simple voci ale claselor aristocrației. Interogațiile lor sunt ecoul interogațiilor unei întregi epoci. Contextualizarea este pasul metodologic fără de care complexitatea intelectuală a junimismului nu poate fi sesizată. În cele din urmă, modelul de evoluție junimist
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
libertății și a decenței. Liberalism și conservatorism Ceea ce ia frapat pe contemporani, la nivelul educației intelectuale junimiste, este preeminența unor surse și modele prea puțin familiare epocii. Germania și Anglia păreau să domine ca repere culturale, în vreme ce Franța propunea, odată cu junimiștii, un tip de abordare mai degrabă „reacționară“. Este suficient să evocăm lecturile din Tocqueville, din L’ancien régim et la révolution, spre a înțelege distanța carei separă pe junimiști de cei care vedeau în Franța un motor al revoluției europene
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Anglia păreau să domine ca repere culturale, în vreme ce Franța propunea, odată cu junimiștii, un tip de abordare mai degrabă „reacționară“. Este suficient să evocăm lecturile din Tocqueville, din L’ancien régim et la révolution, spre a înțelege distanța carei separă pe junimiști de cei care vedeau în Franța un motor al revoluției europene. Rezervele junimiste față de anul 1848, rezerve care stau la originea propriei lor repoziționări, sunt consecința naturală a rezervelor pe care Maiorescu ori Carp le au în raport cu evenimentul fondator de la
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
peisajul post-1848 al Principatelor, este în perfectă sincronie cu o direcție europeană. Reticența față de schemele de guvernare modelate de patimi utopice, neîncrederea în ceea ce Michael Oakeshott identifica drept „cult al Cărții“, predilecția pentru organicitate și gradualism sunt lecțiile pe care junimiștii le duc mai departe, având ca punct de plecare îndepărtat gestul originar al lui Edmund Burke. ...Adică o încercare de a traduce sau a transfera valorile lumii „organice“ [...] în codurile, discursurile și comportamentele lumii moderne. Nu a o refuza pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
instituționale; - elogiul libertății și al descentralizării locale. Centralizarea guvernării este un semn al avansului unui stat omnipotent, ce anulează, pe durată lungă, orice vocație a autonomiei individuale. O digresiune despre revoluționari și fanatism Liberal conservatori în accepțiunea occidentală a sintagmei, junimiștii vor fi marcați, asemenea contemporanilor lor, de obsesia „revoluționară“. Critica anului 1848, critica tipului conspiratorial și iacobin de politică, critica rupturii pe care o recomandă liberalii radicali munteni sunt, toate, reflexul local al unei con duite intelectuale occidentale - ca și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
asemenea contemporanilor lor, de obsesia „revoluționară“. Critica anului 1848, critica tipului conspiratorial și iacobin de politică, critica rupturii pe care o recomandă liberalii radicali munteni sunt, toate, reflexul local al unei con duite intelectuale occidentale - ca și în alte ocazii, junimiștii pledează pentru o manieră de sincronizare care se situează în contra curentului ce culminează în mișcarea revoluționară munteană. Îmbrățișând ipote zele gândirii moderate europene, junimiștii se vor plasa, fatal, în contra unei direcții ce are în anul 1789 reperul ultim și sursa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]