1,011 matches
-
pasărea alegorică, tutelară, cu rang regală, slujită, la nevoie, de toate celelalte păsări, care o apără și-i duc la îndeplinire poruncile, este Pasărea Măiastră, asemuită cu Phoenix sau cu Garuda. Cu puteri infinite, magice, Pasărea Măiastră este o pasăre justițiară, cu atribute oraculare.232 Pasărea apare și în ornamentica populară, ca semn al integrării în social, de exemplu ulcioarele de nuntă din Obroga, în formă de pasăre cu pui, reprezintă un simbol al fertilității.233 O altă constantă prezentă în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
jug, / Să-mi dea drumul să mă duc, / Să mă duc în țări străine, / Unde nu cunosc pe nime, / Numai frunza și iarba, / Care-i pe toată lumea."309 Complementaritatea vorbire directă vorbire indirectă, din cadrul discursului poetic, învestește cucul cu puteri justițiare care restabilesc ordinea existențială în cursul vieții: "Cucule, pană surie, / Pe cine-oi avea mânie / Blestemă-l străin să fie; / Că nu-i șfară / Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas ca dânsul. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vede fulgerând, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit spre cel de la apus și vezi pe cer cum unul dă în altul. Dacă dovedește cel de ploaie e anul mănos, dacă cel de secetă, e secetos."357 Ființe justițiare care transfigurează timpul după chipul și fapta omului, zmeii și balaurii convertesc lumea profană la taina adevărului: "Zmeii, balaurii poartă ploaia, nourii; ei se scobor în iazuri și sug apă; din aceea împrăștie pe cer, ca nouri, și crește ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lume. Eugen Jebeleanu este un poet autentic, un poet tragic, un poet al iubirii, un poet al mesajului civic. El susține un întreg univers cu exemple concentrate în simboluri și alegorii care pledează pentru noblețea omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prototipul, dă-ne prima sămânță/ și ca pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu și noroc." Ideea ne amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai are timp să respire. [...] Toate acestea sunt idei regizorale interesante și sunt convins că Alexa Visarion ne-a propus o imagine realmente captivantă a talentului său... (Dinu Săraru) ...Pasărea Shakespeare piesa unui moralist, în ultimă instanță, dublat de un justițiar... Interesantă mi s-a părut concepția regizorală în spectacolul realizat (cu concursul scenografului Vittorio Holtier) pe scena Teatrului Giulești. Regizorul Alexa Visarion "a tras" piesa spre grotesc, căci nu altfel decât grotescă este în fond "lumea" ei. Nuanța, doar sugerată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
piață părăsită, apăsătoare ca atmosferă, o piață în care casele și-au întors fața de la lume (de la public) și se ridică spre cer ca niște amenințătoare spânzurători, element discret sugerat prin acoperișurile și podurile desenate de scenograf. Spânzurătoarea ca simbol justițiar marchează fiecare cadru de joc. Ideea pornește, desigur, din acel posibil final în care Woyzeck pentru uciderea lui Marie poate fi condamnat la spânzurătoare. Regizorul nu a concretizat scenic acest final, din cele trei sugerate de Buchner, dar ideea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pierdute sau câștigare ale eliberării, ale purificării unor suflete traumatizate de un climat ambiguu. Pentru a ajunge aici Alexa Visarion a străbătut un drum lung, fiecare montare teatrală fiind, practic, o etapă... A demontat, piesă cu piesă, apoi, însuși mecanismul justițiar al vremii, subliniind... seninătatea absolută a lui Ion, de pildă, fiind cea mai concentrată expresie a consecințelor tragice pe care le poate avea nedreptatea socială... Preocupat în continuare de analiza conflictului dintre tragic și derizoriu (care a constituit și resortul-motor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe răspunderea oamenilor față de oameni.... o lume agresivă, superficială, coruptă de mici oficialități... o lume derizorie care își asumă în final dreptul judecății. Până și Dragomir, ucigașul lui Dumitru, are "circumstanța" dragostei (și filmul subliniază, nuanțând, fondul uman al personajului). "Justițiarii" nu au nici un scrupul și nici o circumstanță. Și astfel se face că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere, Alexa Visarion ecranizase tot ce nu era caricatural în poveștile lui Caragiale, elemente insolite, fantastice, morbide, rocambolești. Dimpotrivă, în Năpasta, nimic morbid, nimic fantastic. Crima, răzbunarea, furia justițiară, toate acestea sunt desigur tragice, dar nu senzaționale sau perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg, această dramă a lui Caragiale se numără printre primele din ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu are însușiri supranaturale, dar este ajutat de personaje fabuloase, specifice lumii basmice, precum calul năzdrăvan sau Sfânta Duminică. Originale sunt și alte personaje, precum cei cinci uriași fabuloși sau fata împăratului Roș, farmazoană cumplită la început, dar devenind personaj justițiar și mi reasă a eroului, în final. Specifică basmului popular este și tema unică a triumfului binelui asupra răului, dar în Povestea lui HarapAlb apare și tema inițierii și a maturizării treptate a eroului, fapt care determină interpretarea acestei creații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un portret per sonajului colectiv și de a introduce personajul absent al romanului, Nechifor Lipan, ca „voce“ reprezentativă a comunității. Dacă incipitul actualizează un timp pri mordial, finalul reprezintă o proiecție în viitor, sugerând ideea că, după înfăp tuirea actului justițiar și restabilirea echilibrului cosmic, viața merge mai departe. Între cele două „puncte stra tegice“ ale textului, construcția epică a romanului sado venian ilus trează canonul prozei tradiți onaliste: narațiune la persoana a IIIa, narator heterodie ge tic, anonim, perspectivă narativă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Perpessicius, revizitând cu mijloacele sale performante de filolog, bibliotecar academic, de istoric și critic literar, toate edițiile Eminescu dintre 1883 și 2000. Le supune unei radiografii ce ia în calcul cauzalitatea lor ascunsă, meritele și scăderile, cu voluptatea solitară a justițiarului împătimit de Eminescu, dublată de seninătatea netulburată a celui ce știe totul și încă ceva pe deasupra despre viața și opera Poetului. Cartea în două volume la care ne referim este rodul amplificării tezei de doctorat, susținută de N. Georgescu în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
simbiotic, servind interesul public, cu prețul riscului moral asumat față de imprevizibila și incomparabila putere a imaginarului. O pioasă utopie încorporată într-o carte cu voluptuoase durități și ascuțișuri de floretă și bisturiu. O limpede, provocatoare reglare de conturi a unui justițiar ex-cathedra. Apropo, cine l-a văzut vreodată pe Caius Dobrescu, nu în Piața Universității sau Piața Sfatului în acest început de 2012 al tuturor speranțelor, ci măcar precum Octavian Paler, la televizor, pledând pentru acel supralicitat adevăr etic și politic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
măsură, astfel interpretat de Gelu Ionescu, se remarcă prin oralitatea intensă a consemnărilor ce răsfrâng un Mircea Zaciu monden, curios, sociabil, atent și cu simț practic, un legatar ludic al vechii societăți ardelene distruse de comunism, dar și un sarcastic justițiar vs. mediocritatea fără har. Abordarea jurnalului "Trecut-au anii" de Virgil Ierunca (Lădești, jud. Vâlcea, 1920 - 2006, Paris), pleacă de la apostazia orgoliosului autor ce nu s-a împăcat cu gândul că s-ar fi putut înșela într-o viață de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de adevăr: "De ce în România orice ai gândi, spune sau face nu mai compromite pe nimeni?" sau "România nu este țara lui Œdip care după ce și-a cunoscut adevărul și-a scos ochii". Departe de a filma în procuror sau justițiar căzut în patima fanatismului, asemenea celor care îi pun la stâlpul infamiei pe Paul Ricoeur sau pe Georges Dumézil că au fost prieteni cu Mircea Eliade ("a cărui gândire a condus la moartea a 300 000 de evrei români"!!??), Bujor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
2008, 393 pagini + facsimile, foto, bibliografie). Prefațatorul Ion Soare pare a fi citit toate cărțile maestrului, inclusiv cele de ficțiune, drept care oferă o analiză cumpănită și mai ales în cunoștință de cauză, recunoscând în autorul lor același "iremediabil tânăr-idealist și justițiar, pasibil de subiectivism și patimă, dar întotdeauna de bună-credință". Frază ce ne-a încurajat să purcedem la lectura masivului op. Prima impresie este cea de derută, apoi lucrurile se leagă într-o sinteză a tuturor speciilor literare și cultural-artistice în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
adunare/adunătură la care am asistat! (...) o cloacă inexpugnabilă, oripilantă sub aspect etic". O adevărată obsesie vituperantă are George Mirea față de personajul N. Manolescu, căruia i se acordă aproape 10 pagini (114-115, 191-196, 348-350). Este vorba de o veritabilă diatribă, justițiarul probându-și acuzele cu documente de istorie literară, citând copios paragrafe întregi din presa vremii ("Contemporanul", în special, din anii șaizeci). Iată-l pe G. Mirea mânuind necruțătoarea-i spadă : "N. M. unul dintre cei mai vajnici bolșevizatori ai literaturii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată și să geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun?/ Cine ți-a scos cămașa, ciorapul?/ Cine ți-a îngropat capul/ Nebun/ În brațele lui noduroase, păroase", iar portretul Fătălăului este de sorginte baudelaireană, ca un reflex al esteticii urâtului: "Cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
babă, Horă de hâtru); 3. Viziunea asupra morții spaima de moarte (Duhovnicească), moartea este un joc (De-a v-ați ascuns). II Lirica existențială (16 Psalmi), relația om-divinitate, definirea omului și a divinității. Ipostazele divinității: Dumnezeu este văzut ca spirit justițiar, dar și ca milostiv (Cel ce zdrobește dinții păcătoșilor, Dumnezeu este un pom răsădit lângă izvoarele apelor), deus absconditus (Dumnezeu care se ascunde), Dumnezeu nu poate fi cunoscut de către om, Dumnezeu este numai un gând, o concepție, poetul îndoindu-se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Hamlet feminin"; are demnitate, caracter, inteligență, posedă atributele eroului homeric. Există o civilizație astrală în universul romanesc, unde faptele umane se raportează la mersul stelelor, iar mișcarea sufletească urmează ritmul naturii. Având o mentalitate arhaică, face o călătorie în scopuri justițiare, intră adânc în peisajul cu drumuri șerpuitoare, în care întâlnim simbolul labirintului, într-un regat al morții: "Pe urmă, a suit un drum șerpuit săpat în stâncă, ocolit în singurătăți pe sub vulturi". Există în roman două lumi între care se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
altă întrebuințare decât simbolică și magică, rămânând pur, nepătat de sânge" (Al. Paleologu). Vitoria voia ca Gheorghiță să nu iasă din "rânduială", îl considera "încă un plod", iar el nu era convins de necesitatea acestei călătorii cu scop cognitiv și justițiar. Împreună cu mama sa a parcurs drumul labirintic al morții, care este totodată un drum al vieții și al renașterii. În râpă se configurează o renaștere simbolică, asigurând continuitatea între părinte și urmaș: "Sângele și carnea lui Nechifor Lipan se întorceau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vine cu o viziune mitică, personaje cu structuri romantice, fapte prezentate obiectiv, la persoana a III-a. Se reține portretul lui Ștefan cel Mare: "mustața ușor încărunțită", "o puternică strângere a buzelor", dar și portretul psihologic și moral: caracterul său justițiar, familiaritatea cu oamenii simpli; este drept, cinstit, mânios uneori, în timp ce boierii, îmbracă, de frică, o "cămeșă de gheață". Personaj romantic, înzestrat cu calități excepționale, mare patriot, Ștefan cel Mare este mitizat, în legende. Romanul Frații Jderi este un roman istoric
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
așteptat cu emoție, adorat între realitate, mit și legendă, privit în manieră hiperbolică: " Deși scund la statură, cei dinaintea sa, opriți la zece pași, păreau că se uită la el de jos în sus". Ștefan cel Mare avea un spirit justițiar, făcea danii celor fără pământ, pentru noi așezări, era păstrător al tradiției, om al acțiunii pentru dreptate și libertate. Uneori se interioriza și reflecta asupra vieții, sensului existenței raporturilor om-istorie, om-divinitate și se exterioriza în privința comuniunii cu natura, credința în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spiritual al epopeii, cu apariție episodică: "E un personaj absent care se realizează în final printr-o prezență". Până și forțele naturii se supun domnitorului, în clipe de meditație, când se autoanalizează. Nu face compromisuri morale și fiind un spirit justițiar, sancționează pe cei care greșesc. Jderii Comisul Manole Păr-Negru, zis și Manole Jder, după semnul care îl are sub ochiul stâng, este tatăl celor cinci băieți, este sobru față de soția sa, Ilisafta, care este sociabilă. În viziunea lui familia este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]