956 matches
-
au sfătuit între ei, 16. și au zis: "Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17. Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm, și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta." 18. și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
decât pălăria și-o să fii ca din cutie, îi spuse ea în timp ce încărcau cutiile în mașină. Cumpărară și o pălărie moale de fetru, cu boruri înguste, după care se opriră la o cafea în Mombasa Coffee House, unde Sally se lăți peste tăblia mesei, fumă o țigară lungă și subțire și vorbi despre contactul trupesc cu o voce atât de puternică, încât Eva deveni conștientă de faptul că femeile de la mesele dimprejur se opriseră din discuții și o ascultau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
accident, la un papițoi care se ceartă cu iubita la telefon, la un polițist care dă o amendă, la lucruri care, în general, nu ne privesc (dar pe care noi le privim). Ochii se bulubucă, gura se cască, rânjetul se lățește. Fiecare detaliu trebuie înmagazinat, pentru a putea fi repovestit apoi cât mai exact. Exemplul clasic de gură-cască l-am putut admira în timp ce mergeam cu tramvaiul: o femeie la vreo cincizeci de ani s-a ridicat brusc de pe scaunul ei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
de stâncă. Mă învîrteam de colo-colo prin borcanul care din când în când scapăra curcubee și priveam cu mare mulțumire prin pereții săi lumea fluidă, pâlpâitoare, din jur. O pasăre venea lopătând dinspre munții îndepărtați și, pe măsură ce se apropia, se lățea arcuindu-se pe pereții curbi. Când s-a apropiat foarte mult, i-am văzut ochiul mjgdalat, uriaș, întinzîndu-se ca într-o lupă și brusc cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit față cu un sentiment îngrozitor de rușine și plăcere. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare căzând cu fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe fundalul unei pete vesele, purpuriu-deschis, care se lățea încetișor. Sigur, gașca mai cuprindea și alți membri, mai puțin importanți sau pe care nu mi-i amintesc. Era, știu, la scara șase, un băiețel care suferise de poliomielită și avea un picior prins într-un mecanism de metal, complicat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am prins pe un puști care strângea în pumn un oușor pestriț, mic cât o alună. I l-am luat și am dat cu el de pământ. Coaja a sărit în țăndări și o baltă mică de sânge s-a lățit pe iarbă. Puiul era aproape format, ghemuit și bălos, acum năclăit de sânge. Mi s-a părut că a și mișcat nițel din aripile golașe. Mi-a fost rău toată seara. Cei din grupul lui Traian nu se lăsau însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dată am ridicat de jos o frunză moartă. Printre clădirile albe plutesc valuri de funigei pe care bolnavele și-i scutură furioase din păr. Eu îi las însă în buclele mele și abia spre seară, în lumina stacojie care se lățește pe pereții lucioși ai salonului, îi scot din păr cu pieptenele. Cred deci că poate fi pe la jumătatea lui septembrie. Cerul e de un albastru adânc și, în ciuda luminii galbene prelinse peste tot, e răcoare. Scriu pe noptiera albă, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în cameră când, ridicîndu-mi ochii de pe cartea cu file roze, am izbucnit într-un urlet: tânărul alungit deschisese încetișor ușa și-acum înainta ca un somnambul înspre mine. Creștetul îi atingea tavanul, iar pe fața ușor asimetrică, spălăcită, cutată, să lățea un fel de râs, ca o tăietură de operație. Ochii îi avea largi și incolori, mărginiți cu negru de parcă ar fi fost rimelați. Când m-a văzut țipând, ghemuită în colțul patului, s-a oprit și a vrut să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul furcii, cu câte o mână pe fiecare dintre cele două coarne. Parcă ar fi ținut o manșă de avion. Atunci, căpețelul liber cu care se prelungea bifurcația, de la locul îmbinării, începu să se miște ușor în sus și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne interesează. Tocmai pentru marea prețuire pe care i-o purtăm lui Enescu, și nu dintr-un sentiment oficial-oficios legat de „exportul de cultură“, „marile valori naționale“ sau „imaginea României“. Senzația vagă este că ediția din acest an s-a lățit prea mult, încercând să contabilizeze mai multe „evenimente“ și „acțiuni“, în pandant cu ce se întâmplă la Sibiu - Capitală Culturală Europeană. Există pericolul de a cădea într-un soi de pompierism, inițiative și intenții bune să atragă în derizoriu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
într-un act eroic, tot e greu de crezut că vor obține ceva. Cele două partide creează astfel un spectacol de circ demn de toată jena. Sau de toată mila. Iar undeva printre spectatori, pe fața lui Traian Băsescu se lățește un zâmbet mulțumit. Nu mai trebuie să facă nimic. Președintele își poate permite acum doar să aștepte. Atât. În curând va culege roadele semințelor pe care, vreme de doi ani, le-a aruncat pe terenul politic. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Președintele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
alături de marea muzică a lumii. Am trăit. Trăim. O nouă ediție stă să înceapă Ce se întâmplă, ce aduce nou, cum se raportează actuala ediție la cele anterioare, cum ne situăm noi față de ea, lista interogațiilor se poate lungi și lăți. Detaliile strict tehnice și statistice ale festivalului se pot lesne găsi pe Internet și prin sumedenia de materiale promoționale, așa că vom încerca să glosăm mai mult în jurul concertelor anunțate și mai puțin să facem pomelnice cu cine vine și cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
un eseu intitulat Omul-ceafă, doar că acolo am propus o interpretare ideologică și istorică. Altfel, cred în continuare că îngrășarea rapidă e un fenomen psiho-social, ce se declanșează în subconștient. Și mi se rupe inima când văd o fostă frumusețe lățindu-se în fălci și șolduri sau un fost fante de cartier transformat într-o bute cu gușă și slănină. Însă depinde cum vede lucrurile fiecare. Da, poate că sunt urâți. Dar sunt puternici. O vreme... LA LOC teleCOMANDA Cum vede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Schiță istorică. Scrierea aceasta va fi cred așa de lungă încît, tipărită separat, ar forma un volum destul de considerabil. Tocmai de asta însă îmi vine să vă și întreb dacă nu s-ar putea tipări și separat, ca să se poată lăți mai tare; se-nțelege, dacă tipărirea separată nu-i unită cu cheltuieli mari. Venind la cuprinsul scrierii însăși, poate că vă va surprinde modul de cugetare din introducere. Și mie mi s-a părut că sistema creată de Slavici e
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
XVII și XVIII e reprezentată prin 269 opuri tipărite, dintre cari cele mai multe bisericești. Sfertul întîi al secolului nostru poartă asemenea caracterul secolului al XVIII-le. Cărțile bisericești, ca trebuință generală a poporului, prevalează; cărți mirene nu se tipăresc, ci se lățesc numai în manuscript. Însăși Condica civilă a Moldovei (din secl. acesta) a fost tipărită numai de frica plastografiei, după cum se vede din prefață. Deci se poate stabili în genere principiul că numai cărțile bisericești se tipăreau de regulă, iar lectura
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
XVII și XVIII e reprezentată prin 269 opuri tipărite, din cari cele mai multe bisericești. Sfertul întîi al secolulu-i nostru poartă asemenea caracterul secolului [X]VIII-le. Cărțile bisericești, ca trebuință generală a poporului, prevalează; cărți mirene nu se tipăresc ci se lățesc numai în manuscript. 315 {EminescuOpXVI 316} Însăși Gândirea civi1ă a Moldovei a fost tipărită numai de frica plastografiei, după cum se vede din prefața-i. Deci se poate stabili în genere principiul, că numai cărțile bisericești se tipăreau, iar lectura laică
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
bibliotecă?“ Așa-i. Eram fix pe plaja din Tmș, Loga 28, ap 1, cu un halogen de 300 W și încă opt becuri de câte 60 deasupra capului, cu toate geamurile deschise și cu burta pe zeci de foi imprimate. Lățiți lângă mine pe mochetă, în maiou și pantaloni scurți, leoarcă la 38 de grade Ăîn cameră), citeau și corectau în draci șpalturi Xavier și Cécile. Ce căutau cei doi savanți din Paris în miezul verii la Timișoara ține oarecum de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia în brațe și vrea să-l arunce în marea fără de margini. Ca să-l „mântuie”, ca să-l omoare. Dar cu fiecare pas pe care-l face ca să ajungă la marginea Mării, Pământul se tot lățește și se tot lățește. Dracul nu știe și nici nu vrea să știe că, prin Lucrare, te poți „mântui”, adică te poți salva, dar ia parte involuntar la creația divină. Este același raport între politician și Homo Faber. (Să precizăm
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Ucigă-l-Toaca îl ia în brațe și vrea să-l arunce în marea fără de margini. Ca să-l „mântuie”, ca să-l omoare. Dar cu fiecare pas pe care-l face ca să ajungă la marginea Mării, Pământul se tot lățește și se tot lățește. Dracul nu știe și nici nu vrea să știe că, prin Lucrare, te poți „mântui”, adică te poți salva, dar ia parte involuntar la creația divină. Este același raport între politician și Homo Faber. (Să precizăm totuși că, atunci când vorbim
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
spre confluența cu Dobrtoforul, este Gura Crăiești. Pojorâta are cea mai frumoasă poveste. Pe timpul fanarioților, a venit la Stănișești (satul în care s-a născut sculptorul George Apostu) boierul Papadopol-Calimah. Boier mare, din familie de domnitori. Și voia să-și lățească moșia și spre Crăiești. Acolo erau însă urmașii lui Ivan Craiu, un căpitan de-al lui Ștefan cel Mare. Pentru faptele lui de vitejie, domnitorul i-a dat toată valea Crăieștilor. Înainte de războiul de la Podu Înalt, turcii prădau peste tot
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-astea d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult mai puțin decât ea, atâta doar că în loc de șapcă punea pălărie și nu ieșea din costum-cravată. Dar hainele se șifonau repede-repede pe el. Poate și pentru că se îngrășa din ce în ce : la început, doar fălcile i s-au lățit, pe urmă, ceafa i s-a lăsat peste guler, a devenit greoi, a început să icnească pe treptele de la intrare. Firește, de vreme ce una din probele de promovare este rezistența la chefurile lor, unde s-ar părea că se mănâncă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care adună fibrele. Firele. O gheară neagră se închide și se deschide cu un bocănit surd, trăgând, prin carnea ta istovită, firele. Curentându-te de neliniște, ritmic. E târziu, e foarte târziu, măcar o clipă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strigă unul, alergînd cu cîrligul de metal întins printre tunelurile de încălzire, în vîrful căruia poartă capătul benzii de polimer. Valțurile preiau banda, motoarele trag din greu, iar rolele din capăt aruncă în afară primii metri din fîșia care se lățește văzînd cu ochii. Apoi se aude o bubuitură pe la mijloc și motoarele încep să alerge nebune, semn că merg în gol. Peste rolele din capăt trec ultimii metri de bandă scofîlcită ca o imensă coajă de fasole. Muncitorul aruncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]