1,004 matches
-
negură". Convenabilul indeterminat meteorologic, împletit cu repetiția aparent stângace a substantivului în formă ușor modificată, prepară terifianta clarificare vizuală din fraza subsecventă: "Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, pănă ne-am timpinat cu nourul cel de lăcuste, cum vine o oaste stol". Calamitatea, telescopată cu dibăcie, pare desprinsă fie din semnele veterotestamentare 74, prefigurând a opta pedeapsă a Faraonului și a supușilor săi egipteni, fie din cele neotestamentare 75, anunțând chinurile necredincioșilor la sfârșitul timpurilor: În loc ni
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zile: "Câteva dzile au fostu acéia urgie; den părțile de gios, în sus mergea". Un episod comparabil cu acesta din Letopiseț nu mai există în întreaga literatură română veche. Nu se va ști, probabil, niciodată dacă, în imaginarul costinian, asaltul lăcustelor se hrănește direct din lecturile Scripturii, aplicându-se, astfel, o comodă grilă livrescă unui eveniment palpabil, sau, invers, dacă nu cumva realitatea însăși devine atât de străină, atât de altfel în ochii observatorului, încât acesta din urmă este dispus să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teratologice din proza lui Mircea Cărtărescu: " Pereții erau în întregime acoperiți de niște dulapuri mari, pline de gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii cafenii, lăcustele verzi, cadaraștele cu coarne de cerbi, bondarii păroși, libelulele zvelte". La etaj, se găsește un adevărat sepulcru al arahnidelor și al miriapodelor, ultimele constituind pasiunea științifică a lui Manole: "Erau aici, în cuști și în vitrine, urechelnițe de culoare galbenă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor". Descrierea închide, într-o buclă perfectă, evoluția stilistică a evocării infernului insectivor, pe care o inițiase Costin în tabloul invaziei lăcustelor. Nemairezistând, sătenii, în frunte cu preotul, decid să continue confruntarea afară, unde îngerii nu întârzie să-și facă apariția, într-un tablou generat, neoromantic, prin opoziție cu cel infernal: "prin strunga de lumină prinseră a ninge îngerii, încinși cu arcuri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
percepută prin simțuri, dar depășindu-le totodată, apare, cu paisprezece ani înaintea publicării volumului lui Oscar Lemnaru, în deja amintitul film al lui Carl Friedrich Dreyer, Vampyr. 68 De altfel, unul dintre aceste episoade analizate de mine, cel al invaziei lăcustelor, are un caracter pur memorialistic. 69 Pentru detalii suplimentare legate de acest concept, cf. Negrici, 1977: passim. 70 În legătură cu acesta din urmă, Dumitru Velciu observă că "[v]aloarea artistică a acestui pasaj și măsura însemnată în care a acționat asupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prostimei nu poate fi stăvilită fără jertfe" (1998: 170). 73 Piru subliniază "viziunea apocaliptică" (1970: I, 156). 74 Cf. Ieșirea, 10. Tot în Vechiul Testament din Biblie (Ioil, 1), una dintre catastrofele abătute aspra ținutului lui Iuda implică o năvălire a lăcustelor. 75 Cf. Apocalipsa, 9. 76 Actul III, scena II. 77 Utilizez epitetul "practică" pentru a atrage atenția asupra unui aspect adesea neglijat în critica literară. Cu toate că eu, împreună cu majoritatea criticilor de astăzi, decelez în proza caragialiană un melanj de naturalism
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inși care s-au trezit peste noapte demnitari, funcționari de stat (deși mulți voiau "statul minimal", "mâna invizibilă în economie" și în celelalte domenii), generează falii în societate. Un stat devorator de resurse este mai periculos decât ravagiile roiurilor de lăcuste. Vecinii din sud au dat exemple. În Iugoslavia, vechile tensiuni teritoriale, lingvistico-religioase și interetnice acumulate în deceniile Regatului, apoi în timpul Republicii populare/socialiste încununată cu unele succese sub autoritara Uniune Comunistă condusă de I.B.Tito (1892-1980), s-au transformat în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sub acea avalanșă de epitete grupate în sfînta treime a unui arsenal artistic considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
chiasmul: „cu ciori de fum în vârf o neagră miere / o miere neagră destupată mie...” (Domnișoara infirmieră); antanaclaza: „Tu ce ascunzi în gura ta augustă? / sihastrul Pă întreabă // un sihastru / hrănindu-se-n pustiul meu sihastru / cu mană rouă larvăși lăcustă...” (Foc acoperit); ideogramele lirice de tip Gaullaume Apollinaire (Copilărire la zei). Intuim plăcerea Poetului de a explora spațiul ludic care neamintește de verslibriștii francezi care au creat interesante tehnici compoziționale, precum monovocalismul, chronopoemul, monofonismul etc.: „eu domnul trestie de zahăr
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
H.A.L. (FELDER), Jacobi Vitriacensis (1180-1240): Sermones ad Fratres minores, «Analecta Ordinis Minorum Capuccinorum», XIX (1903), 22-24, 114-122, 149-158. Predica I (Tema este luată din Proverbe: «Patru ființe sunt neînsemnate pe pământ, dar ele sunt deosebit de înțelepte: furnicile, viezurii de stâncă, lăcustele, șopârla» (cf. Prov 30,24-28). Comentând paragraful, de o amploare remarcabilă, Iacob își arată nestrămutata stimă față de viața fraților minori, dar subliniază și pericolele și defectele unei asemenea vieți, dacă este trăită fără responsabilitate). 1. Scris este: Cine se umilește
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de bogății, devenind săraci; de odihnă, pentru a îndura lipsuri și osteneli; de viață, pentru a prefera moartea. De aceea, umilința și înțelepciunea sfinților sunt comparate cu patru animale mici, mai înțelepte decât înțelepții acestei lumi: furnicile, viezurii de stâncă, lăcustele și șopârla. 2. Prin asemănarea cu aceste patru mici vietăți, se arată cele patru categorii diferite de frați care duc o viață regulară în convent. Unii dintre voi sunt de fapt niște frați laici simpli care colaborează prin munca mâinilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
făcut pocăință pentru noi și a pătimit pentru slăbiciunile noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și cu aripile rațiunii și ale inteligenței se înalță la cele cerești. Aceștia pot fi comparați cu lăcustele, datorită saltului contemplației și a zborului, a experienței sublime de viață. Iar alții merg să predice și se angajează activ prin faptele lor pentru mântuirea aproapelui. Aceștia, deși lucrează cu mâinile lor după felul șopârlei, își stabilesc totuși locuința lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nimic de la corinteni, ca să nu își pângărească autoritatea sau să-și vândă libertatea. Într-adevăr, este mai fericit să ofere decât să primească (Fap 20,35) (p. 119). (Un alt aspect interesant este menționat prin asemănarea viezurelui de stâncă cu lăcusta): 4a. Viezurele de stâncă, specie slabă, își face locuința în piatră (cf. Ct 2,14). Aceștia sunt aceia care nu caută să se răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui Dumnezeu. Asta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o viață austeră... Aceste animale sunt mici, iar atunci când sar se proptesc pe propriile picioare. Tot astfel și sfinții, mici prin umilință, se proptesc pe propriile picioare, unul fiind îndreptat către Dumnezeu din dragoste, iar celălalt către aproapele din compasiune... Lăcusta nu are un rege, ci iese împreună cu celelalte. Sfinții adunați în unitatea credinței sunt gata să ducă o luptă neobișnuită împotriva diavolului. Prin saltul lor către contemplație, ei pot fi asemănați cu lăcustele și pentru că ei consumă vigoarea prosperității materiale
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dragoste, iar celălalt către aproapele din compasiune... Lăcusta nu are un rege, ci iese împreună cu celelalte. Sfinții adunați în unitatea credinței sunt gata să ducă o luptă neobișnuită împotriva diavolului. Prin saltul lor către contemplație, ei pot fi asemănați cu lăcustele și pentru că ei consumă vigoarea prosperității materiale... Aceste lăcuste care îi reprezintă pe frații minori, nu au un rege care să-i preceadă pe cale, deoarece sunt puțini și aproape inexistenți cei care i-ar putea preceda în sărăcie și renunțare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
are un rege, ci iese împreună cu celelalte. Sfinții adunați în unitatea credinței sunt gata să ducă o luptă neobișnuită împotriva diavolului. Prin saltul lor către contemplație, ei pot fi asemănați cu lăcustele și pentru că ei consumă vigoarea prosperității materiale... Aceste lăcuste care îi reprezintă pe frații minori, nu au un rege care să-i preceadă pe cale, deoarece sunt puțini și aproape inexistenți cei care i-ar putea preceda în sărăcie și renunțare. Nu îi comandă nimeni, pentru că nu ar îndrăzni nimeni
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru Ordin; de asemenea, a atras pe calea mântuirii persoane bine pregătite, de diferite condiții sociale, vârste și funcții, și a demonstrat în multe ocazii că dulcele Isus știe să facă lucruri minunate și să-i învingă pe uriași cu lăcustele (Num 13,33). Acesta, suferind de teribile ispite carnale, din zel pentru castitate, s-a castrat; ulterior, a trebuit să facă apel la papă, care, după ce l-a mustrat cu asprime, i-a acordat dispensa pentru a putea celebra. A
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu adevărat, dacă va fi asta vreodată.. Jimy nu a trecut pe acolo. Și dacă a trecut, a lăsat dâră! Lucru rău pentru el, iar pentru mine... Îmi aplec obrazul brăzdat de atâtea lovituri, cicatrici, asupra unei insecte verzi, o lăcustă, mare, uriașă, verde și iarăși mare, cu aceste picioroange care... am prins-o și mă uit la ea: în palma mea ești mică și dacă te-aș strivi, în tine aș vrea să nimicesc o întreagă pleiadă de voi, aceștia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dacă te-aș strivi, în tine aș vrea să nimicesc o întreagă pleiadă de voi, aceștia, care nu muriți niciodată sau muriți în patul vostru, cumsecade, cu lumânare! Și ce m-aș face dacă m-aș pune să adun toate lăcustele de pe lume? Aș fi nebun! Nebunii se cred împărați, idioții prin idee iar lăcustele vor să rămână în libertate! Pentru că ele sar din idee în idee iar eu, ici și colo, mai omor câte un bicisnic! Mă întorc la barul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
voi, aceștia, care nu muriți niciodată sau muriți în patul vostru, cumsecade, cu lumânare! Și ce m-aș face dacă m-aș pune să adun toate lăcustele de pe lume? Aș fi nebun! Nebunii se cred împărați, idioții prin idee iar lăcustele vor să rămână în libertate! Pentru că ele sar din idee în idee iar eu, ici și colo, mai omor câte un bicisnic! Mă întorc la barul otrepelor de seama mea. E noapte și e închis. Sparg un geam, mă strecor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ținut, până într-o zi, când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi din vara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și toate târâtoarele și gândacii care au iernat pe sub pietre și prin nămoluri, toate omizile din pământ, dar cine lasă copiii care zac cu fierbințeală să iasă afară și să sune din clopoței ca să gonească viermii și șerpii, gușterii și lăcustele, gândacii și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus-o și pe doamna Stanca, fata lui vodă Constandin, să vină tocmai de Alexie omul lui Dumnezeu - Alexa Caldu, nădejdea celor cărora li se terminaseră vreascurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o etapă din executarea testamentului lui Petru cel Mare; acum e doar o ruină, o amintire. Urcând Dunărea pentru a ne întoarce la Galați, aruncăm o privire asupra deltei și insulelor fluviului. Aceste frumoase terenuri sunt invadate de nori de lăcuste enorme și de trestii mari ce ating până la șase metri în înălțime. Există atâtea pământuri necultivate în Principate, încât nu se gândește nimeni la defrișarea insulelor. Oamenii se mulțumesc să dea foc trestiilor când se usucă, spre sfârșitul toamnei; primăvara
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
învecinează cu această mare decât prin fâșia de pământ luată Basarabiei după Tratatul de la Paris, din 1856? Această fâșie strâmtă, aflată pe malul stâng al Dunării, e năpădită de apele stătătoare ale fluviului, acoperită de mlaștini, de țânțari și de lăcuste; este în același timp lipsită de drumuri, până într-atât încât nu-i pot fi explorate stepele mișcătoare decât cu ajutorul unui cal viguros. S-a uitat că această plajă nenorocită se află la 70 de leghe de Iași, la 80
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe Petru. Intră cu coaliție polono-otomană, conjurații trădători. alungându-l din principat. Petru cu familia și curtenii credincioși din suită, se îndreaptă spre Hotin, de unde a fost alungat și necinstit cu pietre și săgeți. Găsi adăpost în Transilvania la Ciceu. Lăcustă nepotul, îl prigonea. Face noi alianțe închinându-se la Adrianopole lui Soliman. Reveni la tron în zile de grea cumpănă, dar optimist în gânduri: -Să fim iarăși ceiace am fost și încă mai mult de-atât. -Grațiani adu-mi boierii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]