1,385 matches
-
-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător, sub un aplecător murdar, plin de muște, În care se găseau o plită hodorogită, o măsuță scundă și găleata cu lături pentru porc. Vieru se hlizea: „Ai, mă, asta e lanterna aia de care ai zis tu atunci?”. În urmă cu vreo trei ani, copil fiind și prea puțin la minte, Baronu voise să se dea mare față de ceilalți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-și dorea cu ardoare un calibru doisprezece În loc de șaisprezecele lui, nu scăpa din ochi deplasările cinegetice ale Directorului, fiindcă știa din lunga lui experiență de vânător de vânători că pe toți Îi Îndemna demonul lăuntric să calce pe de lături. Și-l prinsese Într-o seară pe Director cum vâna iepuri la lumina farurilor unui tractor. Îi ceruse arma și, când o primise, cu greu Încercase să-și ascundă un zâmbet de Împlinire. Pușca, Întâi dusă la Județ și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ea câteva resturi putrede și zdrențuite, lipite de cap. A doua zi, armăsarul așteptă să apară căruța Încărcată cu saci de cânepă În care se aflau Înghesuite pâini mari, negre și rotunde. Când porțile grele de fier fură date În lături, se repezi și el, Într-un trap țanțos, pe lângă căruța cu pâine. La vederea arătării, unul dintre soldați rămase cu gura căscată, iar celălalt pipăi piedica armei, Însă nu apucă să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rapoarte. Documentele erau selecționate de către ofițerii de stat major și secretarii particulari, astfel că Nobunaga nu le vedea decât pe cele mai importante. Printre ele se afla și o scrisoare de la Sakuma Nobumori. Nobunaga o citi și o aruncă în lături, cu o expresie extrem de nemulțumită. Persoana care avea datoria de a aduna scrisorile aruncate era pajul de încredere al lui Nobunaga, Ranmaru. Crezând că ordinele lui Nobunaga fuseseră nesocotite, Ranmaru citi, pe furiș, scrisoarea. Nu conținea nimic care săl fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebui să folosească o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându-se pe negândite să cucerească mai întâi intrarea, îi îmbrânceau în lături pe cei nehotărâți, doborându-i chiar la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în mod vădit intenționat, trupurile și mai îndepărtate începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i dai drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu mai putem face nimic, așa că vă rog să acceptați situația. Întăriți-vă hotărârea și așteptați o altă ocazie. După ce se așezaseră, nici Ii, și nici Honda nu scoseseră o vorbă. Mai mult, amândoi își scoseseră batistele și, privind în lături, se ștergeau pe față. — Este o binecuvântare. Războiul s-a sfârșit, iar mâine mă voi întoarce la Okazaki. Cu toții trebuie să porniți, în curând, pe drumul spre casă, pentru a vă vedea soțiile și copiii, mai spus Ieyasu, suflându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pîrăsc ei, nimeni nu are dreptul să mă dea în mîinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar." 12. Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l poți depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
iasă un foc din Abimelec, și să mistuie pe locuitorii din Sihem și casa lui Milo, și un foc să iasă din locuitorii Sihemului și din casa lui Milo, și să mistuie pe Abimelec!" 21. Iotam s-a dat în lături, și a luat-o la fugă, s-a dus la Beer unde a locuit departe de fratele său Abimelec. 22. Abimelec stăpînise trei ani peste Israel. 23. Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ca niște năluci?... --Mi-ai prins gândul din zbor. Asta înseamnă tinerețea. --Uite colo, părinte, Curtea domnească. Iar pe Ulița Mare, în lumina asta aurie, în trăsura trasă de patru cai focoși, a ieșit la plimbare doamna lui vodă. Pe de lături, în trapul săltat al cailor, merg câțiva oșteni... --Da. I-am văzut și eu - mi-a răspuns bătrânul, cu privirea spre zări... După o vreme, m-a întrebat: --Știai că în fața curții “gospod” se afla o fântână? --Nu știam, sfințite
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dumneavoastră, e vorba de acele javre micuțe și păroase, care se tot încurcă printre picioarele comesenilor, pentru a primi și ei un os de la masa cu bucate, au prins glas și hămăie, săracii de ei, uitându-se pe furiș în lături dacă nu cumva, în loc de os primesc un șut, fix în locul de unde începe coada. Uite de exemplu, un pupincurist, atât de eficient în demersul său încât a fost cadorisit cu postul de consul la Consulatul României de la Barcelona, care răspunde la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la orice mișcare de către marele criminal al poporului român, care mai stă un timp cu chirie la Cotroceni, doar pentru a completa anihilarea definitivă a conștiinței naționale, deci spuneam când Boc tocmai se apucase să mai verse un cazan de lături, cu garnitură de minciuni, asupra țării românești, de la balconul Parlamentului s-au auzit acele cuvinte, scrise mai sus, și care sunt pe buzele și în mintea fiecărui român nepedelist al zilelor noastre. Și a urmat gestul, care a făcut ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de a-i rezista fuseseră spulberate în patru vânturi. —Mă joc eu cu tine. Din clipa în care mă trezisem îmi ținusem picioarele bine strânse. Dar acum, Luke și-a strecurat mâinile între coapsele mele și le-a împins în lături cu blândețe. Iar eu am simțit cum dorința mă învăluie. Mă cotropește. înainte să-mi dau seama, mi-a scăpat un sunet. —Poate nu vrei să te joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe jos. Arată tot roșu și umflat. — Este roșu și umflat. Și, dacă vrei să știi, n-am căzut pe jos. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, fă-mi loc să trec! Am un curs de la nouă. Henry o împinse în lături și se repezi în baie, unde își studie nasul. Arăta îngrozitor. Eva intră și ea după el. — Dacă n-ai căzut în nas, atunci ce s-a întâmplat? insistă ea. Wilt stoarse niște spumă dintr-un tub de spray și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
appeal în degetul ei mic decât ai tu în întreg trupul ăla putregăios! Când o să am chef de o curvă, o să-mi plătesc una. — Cum îți permiți, căcăcios pârlit?! spuse Sally și se aruncă asupra lui. Wilt se trase în lături, fandând, și se pocni de sacul de box. în clipa următoare călcă pe o mașinuță de jucărie și derapă prin cameră, apoi se ciocni de perete și căzu la podea, iar Sally ridică păpușa gonflabilă și o apăsă deasupra bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la Colegiul Tehnic. Stă acolo toată ziua și vine acasă obosit. Ține cursuri, ține cururi... Acum o să te-apuci să-mi spui și că nu-i un lăturalnic. Nu știu ce-nseamnă asta, zise Eva. — Adică mai apucă și câte ceva pe de lături. Pe secretara lui, suită cu genunchii pe catedră. — N-are secretară. Atunci studentele prevăzătoare. Știu cum e: și-o trag de le cresc notele. Am mai văzut așa ceva. M-am învârtit destul prin colegii ca să mai pot fi prostită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vreun gest. Musafirul rămase în ușă, nesigur dacă să intre. Așteptarea nu dură decât o clipă. Tolea forfecă aerul cu picioarele și sări drept în prag, în fața fantomeu. — Deci, dumneata, binefăcătorule! Ceas bun... Reverență până la pământ. Apoi, un pas în lături, să facă loc înaltului oaspete. Acesta se decise, în cele din urmă, la singura acțiune posibilă: zâmbi. Îl privi pe profesor și lăți zâmbetul. Da, chiriașul era același. Pantaloni reiați albi, flanel alb, pantofi de sport albi. Ras, chel, proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-și adune puterile pentru neantul nopții, pentru punctul extrem, iluminare, orbire. Se afla în dreptul gurii de metrou, coborî. Artificială peșteră de beton, un cadru neutru, geometric. Se aprinsese semnalul roșu. Apăru trenul, vagoanele lunecară lin, ușile se dădură în lături. Ce zi, oho, ce mai zi!... Izbutise, totuși, să ajungă la țărm. Se spulbera, treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lent. Câinele demn, cu capul îngust, fluturând pletele cărturărești sub briza nopții de primăvară. În urma sa, la un pas, șchiopăta ritmic însoțitorul înpelerină neagră. Imaginea se rupse, instantaneu. Fereastra trepida, tunetul atinse pereții, totul începu să tremure, Tolea sări în lături, spre pragul camerei, pleosc, tava cu cești prăbușită în bucătărie și duuummm, întreg peretele cu cărți dărâmat, într-o secundă, explozie, la un pas, scăpase ca prin miracol, duuummmm, un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perfect. Doxa defectă, mecanismul impecabil, mare viteză, aiuritul venea bolid. La un pas de șir, viră, se îndreptă brusc spre coada șirului. Nimeni nu-i dădu atenție, apucase deja căruciorul, pardon, vă rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ești ceea ce ești, nu am nici măcar un singur regret. Mă înțelegi, Rachel? Nu-l cunosc pe Terrence destul de bine ca să-mi fac o părere despre el. Dar știu că voi nu aveți o căsnicie ratată. Oamenii mai calcă pe de lături. Fac lucruri stupide. Dar Georgina e acum pe partea cealaltă a oceanului și, dacă nu te-ai încurcat cumva cu un fustangiu incurabil, cred că întregul episod e încheiat definitiv. Mai rabdă puțin, să vezi ce se întâmplă. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]