3,897 matches
-
vă trezesc spre tumulturi albastre,/ întărindu-vă pentru o Trecere” (Nu violați cuvintele...). Așa cum unor barzi le e proprie declarația plină de superbie, lui Vasile Ponea îi convine figura modestiei, un soi de litotă sufletească, în măsură a favoriza unitatea lăuntrică a discursului. Să recunoaștem că nu întîlnim deseori, la ora actuală, autori care să se smerească în acest chip: „Iluziile îmi îmbătrînesc iute, fără costuri mari”; „Mă îndoiesc chiar și de îndoielile mele”; „Parcă mă aflu pe un «munte magnetic
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
poetul începe cu o serie de interogații, cu aparentă valoare generală, cărora, în final, le va răspunde afirmativ, ca să încheie rotund demonstrația. Însă asprimea cu privire la Zorile Parisului se preschimbă în entuziasm (mimat?): „Eugenia Eftimie-Petrescu a demonstrat însă că bogăția vieții lăuntrice a unui personaj nu cere neapărat o întreagă gamă de mijloace exterioare, că dimensiunea interioară a caracterului poate fi exprimată în atitudini lipsite de dimensiunea spațială". Contribuția lui Doinaș din al patrulea număr este triplă. Întâi, realizează o cronică a
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
a aparține unei colectivități e necesar să dispui de un minimum de consens lăuntric în ce privește conținuturile vehiculate prin vorbire." Întrebarea mea suna așa: „Nici dvs., nici eu și nici mulți, mulți alții din generația noastră nu am obținut acest «consens lăuntric». Dacă nu ne-am recunoscut niciodată în ceea ce s-a vorbit public, în discursul oficial, care a fost patria noastră? Am avut noi o patrie? Nu suntem noi, toți cei cărora li s-a furat conținutul limbii, cei fără de patrie
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
a căzut în gol. În răspuns nu era vorba de nici un „noi", de nici o dorință de a înțelege împreună ceea ce trăiserăm împreună. Discursul comunist ne expropriase țara și Hertei Müller, și mie. Ce se întâmpla cu toți câți pierduserăm „consensul lăuntric" prin limbă? Din ce comunitate mai făceam parte? Cum arată un om fără de patrie, unul care pierde legătura oficială cu limba în care scrie și vorbește? Ce urmări are o asemenea deposedare de proporții pentru relația fiecăruia dintre noi cu
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
ținea într-o mână o partitură muzicală, iar cu cealaltă mână dirija. Era complet absorbit de muzica interioară, dirijând-o cu mișcări scurte, fine, reținute ale unei singure mâini. Îl priveam fascinată. Chipul lui era luminat de o puternică emoție lăuntrică. Lumea exterioară nu exista, se înfășurase în sunetele unei muzici neauzite ca într-o capsulă impenetrabilă, în care nimic nu-l putea atinge. Apoi trenurile au pornit, și al meu, și al lui, iar chipul bărbatului a dispărut. Am avut
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
Duncan, în picioarele goale, purtând o simplă tunică, dansa pe partituri de muzică simfonică, singură în mijlocul unei scene fără decor și, în fine, nu după mult timp, Mary Wigman, exponentă a școlii expresioniste germane, scotea la iveală prin dans tensiuni lăuntrice, niciodată întrezărite până atunci pe scenă. În acest context, dansul clasic însuși a fost revoluționat de Mihael Fokin, sub bagheta magică a lui Serge de Diaghilev, care, începând din 1909, uluia Parisul, cu sezoanele Baletelor Ruse, mai întâi prin exotismul
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
fermentului de contaminare sufletească. De aici tonul stins și placid, ivit parcă dintr-un timbru mătăsos, de ființă reculeasă și interiorizată. Din acest motiv, din carte nu reiese cît de talentat e pictorul, ci cît de credincioasă îi este stofa lăuntrică. Volumul are mireasmă de tămîie, fiind atrăgător prin felul blajin în care te absoarbe în aerul lui. În schimb, e de prisos a căuta o coerență în desfășurarea fragmentelor, cartea putînd fi citită de oriunde, acolo unde se deschid paginile
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
multe nuanțe împrimate fiecărui gest! Or, mișcările ei, rafinate desigur - căci așa este construit întregul ei corp, atât în chip natural cât și prin exercițiu îndelungat - au fost de astă dată liniare, seci, lipsite de seva pe care numai participarea lăuntrică o poate da. În toate cele patru piese create de Russell Maliphant și interpretate fie de Sylvie Guillem (Solo și Two), fie de autor (Shift), fie de cei doi în cuplu (Push), s-a mizat numai pe eleganța liniei și
Sylvie Guillem la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5923_a_7248]
-
care îmi permit să-l apropii, în cheie gracil austeră, de figura mai scundă, pe aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi ajunge sculptorului nostru să-și încrucișeze elementele, să le aplece ori să le ghemuiască, înțelesul lăuntric rămîne acela al unei afirmări verticale, vibrantă la nivelul oricărui fragment. Cînd alătură un creștet retezat și o talpă de bronz, cînd le numește aproape sarcastic „Conversînd cu iarba", Gorduz închipuie un aparat emoțional a cărui forță de impact e
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
te refugiezi în cultură spre a scăpa de nefericirea ochiului clinic. Adică o pildă de cum poți micșora suferința refuzînd s-o cercetezi analitic. Odiseu fără Ithaca aduce cu o reacție de apărare în cursul căreia, încercînd să scape de demonii lăuntrici, autorul caută cu încăpățînare diversitatea lumii. „Diversitate" însemnînd aici orice amănunt care îl ajută pe autor să se uite pe sine, așadar orice lucru care nu ține de familiaritatea vieții de acasă. Și cum unul din sensurile nobile ale culturii
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
Putna, semnate de pictorul Constantin Flondor, una atingea interioritatea sumbră a devenirii noastre, pe treapta caricatural jalnică unde aniversarea poetului fusese împinsă de către dictatură, în ianuarie 1989. Și inscripția de pe tablou, în chiar ziua vicleimului oficial, rememora un întreg cutremur lăuntric, - o nebuloasă de întuneric, pe care citeai, dur scrijelată, trimiterea la Eminescu: „plânsu-mi-s'a" - aleanul românesc ajuns insuportabil suspin al elementelor. Talentul lui Flondor nu e acela al unui justițiar pornit să pedepsească aprig. Însă resursele sale, desenul, oricât de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
într-o sufocantă mediocritate, în mocirla de dincolo de valorile reale ale vieții și de morală." (p. 29) Fidel gîndului de a nu face teorie ieftină pe seama unui fenomen care nu îngăduie poza retorică -propria moarte - Mirel Cană își descrie stările lăuntrice: de la disperarea dată de revelația bolii pînă la apostazia în fața unui fenomen pe care îl consideră echivalent cu o injustiție, apoi lupta împotriva depresiei și a fricii, cu dorința de a fugi de resemnare și de a păstra mereu un
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
în prăpastie, nu poți să te oprești spre a închina ditirambi evlavioși călăuzei. Lectura cărții ține trează atenția cititorului, autorul știind să-și dozeze scenele și reflecțiile pe marginea lor, pricepîndu-se așadar să alterneze zugrăvirea unui episod cu ecoul lui lăuntric. Mai mult, epica lui Mirel Cană are un bizar efect psihologic, autorul avînd bunul-simț de a nu-și sufoca cititorul cu etalarea mizeriilor fiziologice, oprindu-se la pragul care separă mărturisirea omenească de indiscreția cu răsunet vulgar, și tocmai această
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
Ostenit de analiză, eul se destinde în propria-i oglindire blînd fantastă: „rogu-ne ție / să ne dezbraci de orice clipă / și lasă-ne în schimb doar / îngeri de frunze" (35). Tendința generală e derealizarea. O derealizare dictată de incapacitatea lăuntrică a revenirii celor trăite, precum un soi de reflex de apărare a ființei deposedate de propriul trecut. O „răzbunare" ideală, să zicem așa, pe un prezent care nu cuprinde decît „amintirea amintirii", iar nu substanța sa efectivă, de ordinul emoției
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
gură ca o făclie și beau din apa ce mi se prelinge pe cap, extenuată de drumul lung pe care l-a parcurs, telefonul se trezește din nou la viață cu un sunet persistent, însoțit de bătăi în ușă, frămîntarea lăuntrică îmbracă brusc o formă exterioară, mai promițătoare, o haină în al cărei buzunar se află posibilitatea unei schimbări în bine, țîșnesc din baie, cu părul ud atîrnînd peste rochia lipită de corp, nu iau în seamă țîrîitul telefonului și fug
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
pe care o resimțim în fața naturilor maladive. Sub acest unghi, Ciprian Măceșaru este chiar exemplul contrar, spiritul său avînd o seninătate care exclude bănuiala bolii creatoare: o natură vitală în al cărei metabolism nu a încăput timbrul patologic al dereglării lăuntrice. Singura tulburare ce amenință a-i descumpăni ființa e un sentiment stînjenitor: teama de ratare. Și astfel, intervalul celor 10 ani cîți acoperă jurnalul Focul din tîmplă (2000-2009) îi dau prilejul de a-și nuanța una și aceeași obsesie: groaza
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
extrem de rafinată e pusă în slujba unei platitudini lipsite de inteligență: și anume că, în locul sufletului, această stihie prea veche și prea răsuflată ca să mai merite interesul cărturarilor, a venit vremea să punem o altă zeitate: creierul și conexiunile lui lăuntrice. Din acest motiv, spre deosebire de Eroarea lui Descartes, un volum plin de vervă și pătruns de o idee nespus de fecundă (aceea că omul poate alege în viață fiindcă pur și simplu are emoții, ceea ce înseamnă că, în lipsa sentimentelor, ființa lui
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
într-un hotel din Acapulco. Erau tîmpeniile unui fițos, distracții superficiale ale unei mentalități ca un ecran de cinema. Însă eu nu-i dădeam atenție, eram pierdut în gînduri, prizonier al propriului meu spectacol de groază, al propriei mele priveliști lăuntrice. Mă gîndeam. Ce fac eu ca să mă distrez? Femeia asta - pe care nici măcar n-o cunosc - vrea să știe ce anume? Hei, dac-ar ști... he-hei... Dac-ar putea vedea... dar așa ceva n-ar fi posibil. Să vadă cum retez
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
contura o galerie vastă a refuzurilor. Am fost învinuiți unii din noi că am fi „negativiști", „demolatori" etc., însă remarcăm că autorul Criticii ideilor literare e neîntrecut. Voindu-seun „om singur", înțelege o atare condiție nu ca derivînd dintr-o determinare lăuntrică, dintr-o opțiune de intimă factură, ci dintr-o viguroasă operație de „curățire" a terenului care dobîndește înfățișarea moartă de sol selenar. Justificarea? Este iarăși una antietnică, deși Adrian Marino își anunță în răstimpuri programul unei reformări radicale a mediului
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
care fulguie o ninsoare de albastruri, - semne interogative parcă, tot mai estompate. Iar în centru, ca un mîner negru lansat privitorului, sedila amplă a unui accent ferm ritmează fără greș imaginea, ruptură calculată ca să adune magnetic atenția. Calmul maiestuos, stîrnește lăuntrice făgăduințe de mișcare, tot ce e disimilaritate se mîntuie în vîlvoarea unui dor de înalt și absolut, care unifică existența. « Totuși, gîndește Hölderlin, prin glasul lui Hyperion, - iubim cu toții eterul, și-n intimitatea noastră cea mai tainică ne asemănăm». Obiectele
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
diez minor, răscolire, profetică, anunțând preschimbări istorice în năvalnica dezlănțuire ritmică. Dimineața fragedă a primăverii nordice lumina covoarele odăii și pânza lui Grigorescu: carul cu boi în dreptul hanului. Nemișcarea lucrurilor în jurul meu sau vibrația acordurilor muzicale îmi transmiseseră o neliniște lăuntrică. Dintr-o dată, un țipăt sfâșietor a spintecat tăcerea... Am sărit de la pian. M-am repezit spre odaia de culcare a lui Caragiale. În ușa deschisă, d-na Caragiale privea îngrozită. Moartea fulgerase viața marelui nostru scriitor într-o clipă - esențială
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
face. Aurel Dumitrașcu este sever cu cei din jur, dar fără să îi coboare în caricatură, si aspru cu sine, dar fără să cadă în autodenigrare (în genul facil al lui Paul Léautaud). În al doilea rând, este teribilă sfâșierea lăuntrica în care trăiește poetul, mai întâi în comuna Borca, apoi, în ultimii ani de viață, la Piatră Neamț. El este, pe de-o parte, un intens dăruitor de iubire, pe care o revarsă asupra cărților, femeilor, naturii, prietenilor și, nu
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
surîzător, i-l întoarse Henri Matisse. Înălțimea staturii funcționa, la Mircea Spătaru, ca o eleganță dreaptă, pe măsura resorturilor morale mereu prezente în ideația sa. Dar elansarea nu se lăsa redusă la o plată mensurabilitate materială, căci comporta o dimensiune lăuntrică izbăvitoare. Sveltă, precum siluetele de gravură patruzecioptistă, ținuta sculptorului întipărea, în elevația ei, cerbicia unui dinamism vertical. Oricît de matur stăpînă pe sine, ființa lui trepidà de înțelesuri ce consumă tenace, aidoma cu o flacără de nestins. Te gîndeai la
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
va face pe tipurile ce se vor statornici anual de către Consiliul Superior de Clasarea produselor agricole, înființat prin legea de față - în raport cu situațiunea și calitatea producțiunii respective și potrivit cu cerințele piețelor din afara - pentru produsele destinate exportului - sau cu cerințele pieții lăuntrice, pentru produsele destinate comerțului intern. Articolul 102 În vederea clasării privitoare la comerțul de export, Consiliul de Miniștri va fixă - prin jurnalul menționat la art. 97 de mai sus - punctul de frontieră și porturile prin care se va face exportul produsului
LEGE din 19 martie 1937 privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106077_a_107406]
-
să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari vitalități corective. Resortul întregului discurs e o triere severă a specimenelor omenești întîlnite: „La Judecata de
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]