4,795 matches
-
Pereții, atât cât putea să vadă, erau în regulă, nu se prăbușise nimic și nici nu se vedea praf ori infiltrații de apă. Plimbă încă odată fasciculul lanternei de jur împrejur și, liniștit, se declară mulțumit. Voia să coboare de pe ladă și să se apuce din nou de lucru. Tocmai se pregătea să stingă lanterna, când i se păru că vede ceva mișcându-se în interiorul scobiturii. Se opri și privi din nou acolo. Totul era la fel, nu se observa nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o înghite după câțiva pași. Ceea ce îl înspăimânta însă era faptul că i se părea că zidul de întuneric se apropie de el. Acum, dacă întindea mâna, ar fi putut să-l atingă. Se scutură cu putere și sări de pe ladă. Se dădu încet înapoi, mergând cu spatele spre ieșire. Privea mai departe spre gaura de deasupra, aproape paralizat de frică. Gura neagră a acestuia părea că se lărgește văzând cu ochii. Apoi întunericul de acolo începu să capete formă. Vălătuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat, ca să nu-l audă ea. N-ai vrut să o lași acasă. Acum o să ne tolocănească la cap până ce ne vom termina treaba. Ce spui tu acolo? întrebă femeia. Nimic, interveni Cristian, vorbim de ale noastre. Se apropie de lada de lemn și o deschise. Înăuntru, înveliți în hârtie parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altă soluție. Trebuia să urce cu cartușele de dinamită ajutat de bătrân. Apoi, odată ajuns sus, intenționa să-l trimită de acolo iar el să se ocupe singur de amplasarea lor. Îi întinse toiagul moșului iar el se apropie de lada de lemn. Dă-mi traista ta! îi ceru el lui Calistrat. Acesta își scoase traista de la gât și i-o întinse. Ce Dumnezeu ai în ea? întrebă inspectorul mirat de greu tatea acesteia. Eh, nimic deosebit. Niște lucruri fără de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai întrebă nimic dar își puse în gând să vorbească cu moșul pe această temă, imediat ce duceau la bun sfârșit treaba de la peșteră. Vreau să vă îndepărtați, le spuse el Ilenei și lui Calistrat, cât timp scot eu dinamita din ladă și o pun în traistă. Acolo, după stânca aceea cred că ar fi cel mai bine. Ești sigur că poți să faci asta? întrebă femeia. Nu-i prea periculos? Sigur că e periculos, de asta și insist să plecați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în ceea ce privește substanțele explozive nu poți să greșești decât o singură dată, după aceea nu mai are cine repeta greșeala. Înghiți în sec și își văzu mai departe de treabă. Cu mișcări delicate se apucă să scoată calupurile de dinamită din lada de lemn. Ușor, ca și cum ar fi umblat cu ouă, le așeză unul câte unul în traista lui Moș Calistrat. Își petrecu apoi baiera lungă peste cap și ridică de jos mănunchiul de fitil Bikford. Măcar, bine că bătrânul adusese acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vino imediat la mine! rosti răspicat Vlad Mihailovici în telefonul mobil. Privea pe fereastra biroului său când camioneta cu care sosise Boris își făcuse intrarea în curtea Pinforest-ului. În mod normal, nici n-ar fi băgat de seamă dar în lada zăceau trupurile a doi bărbați necunoscuți, păziți de oamenii lui Boris, cu armele scoase. Ceva se întâmplase acolo sus pe munte și trebuia neapărat să afle ce. Era o zi importantă, în care totul trebuia să decurgă conform planurilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intruși era chiar polițistul șef din Baia de Sus. Asta nu era bine deloc. Dacă poliția intrase pe fir, lucrurile nu mergeau așa cum i-ar fi plăcut lui. Pentru că cei doi bărbați erau în stare de inconștiență, îi urcase în lada camionetei și plecase, cu ei cu tot, spre baza de la poale. Planul său de a fura câteva ore de somn se dusese pe apa sâmbetei. Pe drum îi încolțise în minte o nouă idee. Indiferent de ce aflase polițistul, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu filtrul de aer și eșapamentul ridicat deasupra cabinei, special construit pentru a se putea deplasa prin terenuri mlăștinoase și inundate. Oblonul fiind coborât, nu făcură decât să-l ridice puțin de la pământ pentru a-i face vânt apoi în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la legăturile de la mâini. Totul era în ordine, așa încât se traseră ceva mai deoparte rămânând în așteptare. Se rezemaseră de perete, aprinzându-și câte o țigară. Din poziția în care stătea, culcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de drepți. De după colțul clădirii, apăruse cineva care se apropia de ei. Șeful lor, Boris Godunov, pentru că el era cel ce venise, le răspunse cu o înclinare scurtă din cap. Fără a catadicsi măcar să arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe vapor, împreună cu Vlad Mihailovici, care deja pornise într-acolo. Era un plan pe care îl considera fără cusur și avea de gând să se țină de el neabătut. Toyota alerga în viteză pe drumul accidentat spre vârf. Culcat în lada vehiculului de teren, inspectorul era aruncat în toate părțile, lovindu-se de obloane, la fiecare viraj. Nu se mai gândea la nimic, se ghemuise cu genunchii la gură, încercând să-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură podul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inclusiv o frânghie cu care să-l imobilizeze pe Godunov. Se apropie de acesta și, în ciuda proteste lor lui, îi îndesă cârpa în gură. Mișcă! îi strigă el ajutându-l să se ridice. Îl împinse apoi cu țeava pistolului spre lada din spatele vehiculului de teren. Boris înțelese pe loc ce avea de gând să facă agentul și încercă să se opună din toate puterile. Nu în benă trebuia să urce, acolo nu ar fi fost protejat de bestie. Vasilică nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bradul), stilizat, realizat în culorile maro și verde, motiv care este general în arealul românesc. Covoarele se puneau pe pereți, în cuie, scoarțele, lăicerele se foloseau pentru acoperit patul, la fel macaturile. Unele obiecte, considerate de preț, se țineau în lăzi - lăzile de zestre - unele sculptate cu motive vegetale, așa cum este cea aflată la familia Borcea Dumitru și Iacobeanu Floarea. De asemenea, o parte din lucrurile făcute în casă, de decorat casa, masa, patul, se așezau la capătul patului din „casa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stilizat, realizat în culorile maro și verde, motiv care este general în arealul românesc. Covoarele se puneau pe pereți, în cuie, scoarțele, lăicerele se foloseau pentru acoperit patul, la fel macaturile. Unele obiecte, considerate de preț, se țineau în lăzi - lăzile de zestre - unele sculptate cu motive vegetale, așa cum este cea aflată la familia Borcea Dumitru și Iacobeanu Floarea. De asemenea, o parte din lucrurile făcute în casă, de decorat casa, masa, patul, se așezau la capătul patului din „casa cea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parte din lucrurile făcute în casă, de decorat casa, masa, patul, se așezau la capătul patului din „casa cea mare” unele peste altele, până în pod. Era mândria gospodinei, a fetelor de măritat, după care erau apreciate în sat. Tot în ladă se țineau hainele de sărbătoare, cele cusute cu motive populare, cu migală și pricepere, care se îmbrăcau la zile deosebite, dar și la horă și la nuntă. O descriere sumară a portului luncașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea ne-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și josă de catrința maro cu roșu în dungi și încinsă cu bârnețe (bete) țesute din lână. Acum nu mai poartă nimeni, tineretul nici n-ar ști dacă nu ar vedea costumul popular purtat de echipele de dansuri populare. Prin lăzile de zestre, cei care le mai au, nu le-au aruncat, se păstrează încă obiecte de îmbrăcăminte lucrate în casă, artistic. X. 2 Dansul popular. Hora satului. Putem spune, în baza descoperirilor arheologice, a documentelor scrise păstrate, a studiului direct
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și casa începută, ori terminată. La hanul lui Rosetti era hora celor care n-au făcut armata, iar fetele erau și ele după flăcăi; la cei cu armata făcută veneau fetele care erau de măritat, cu zestrea așezată clit pe ladă, pe când în partea cealaltă, erau fetele care ieșeau la horă prima dată. Fiecare han își avea scrânciobul lui, căruia îi dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clăci. Fetele erau scoase la horă de mame sau bunici, prilej să se afle că mai este o concurentă la măritat. Însă până la pețit și măritat, fata trebuia să-și facă zestre, care, an de an, se făcea clit pe lada de zestre sau pe patul din „casa cea mare”, ajungând până-n pod. Fata învăța să împletească, să coase, să țese, să facă mâncare și curățenie. Dacă nu știa toate „muncile”, intra în gura satului și nu scăpa de sfichiurile celor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lângă geam, între patul unde dormea tata și patul unde dormea mama, o masă mare, cu patru picioare, obișnuită de 80-90 cm lățime, pe care se puneau la sărbătorile mari bucatele pregătite. La capătul patului, unde dormea mama era o ladă de lemn în care mama ținea lucrurile bune pentru îmbrăcat de sărbători. Peste capacul lăzii (era de fapt o ladă de zestre - n.a.) se așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu patru picioare, obișnuită de 80-90 cm lățime, pe care se puneau la sărbătorile mari bucatele pregătite. La capătul patului, unde dormea mama era o ladă de lemn în care mama ținea lucrurile bune pentru îmbrăcat de sărbători. Peste capacul lăzii (era de fapt o ladă de zestre - n.a.) se așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau, la est și la vest, două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea geamuri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
80-90 cm lățime, pe care se puneau la sărbătorile mari bucatele pregătite. La capătul patului, unde dormea mama era o ladă de lemn în care mama ținea lucrurile bune pentru îmbrăcat de sărbători. Peste capacul lăzii (era de fapt o ladă de zestre - n.a.) se așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau, la est și la vest, două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea geamuri. La capătul 375 patului unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pantofii. I-am ales o pereche pe care tata a nu prea Îi Încălța, fiindcă Îi rămăseseră mici. Am Învelit În hîrtie de ziar zdrențele, inclusiv niște chiloți care aveau culoarea și consistența șuncii muntenești, și le-am vîrÎt În lada de gunoi. CÎnd m-am Întors În baie, tata Îl bărbierea pe Fermín Romero de Torres În cadă. Palid și mirosind a săpun, părea un om cu douăzeci de ani mai tînăr. După cum mi-am dat seama, deja se Împrieteniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sau îl vor pensiona forțat și vor uita de el pentru a-i mai pronunța numele când o muri și l-or tăia din registrul de evidență a personalului. Termină de mâncat, aruncă săculețul de hârtie umed și rece la lada de gunoi, spălă ceașca și, cu cuțitul în mână, adună firimiturile care îi căzuseră pe masă. O făcea cu concentrare, ca să mențină gândurile la distanță, ca să le lase să intre doar unul câte unul, după ce le întrebase ce aduceau înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]