1,238 matches
-
atunci mi-am dat seama că vreau să plec. Că vreau să plec din Veneția, și, Întâi de toate, vreau să revin În Moldova. Alături de tatăl meu. Că nu mă interesa nici bogăția familei Frassetti, nici carnavalul perpetuu din Orașul Lagunei. Tânărul se opri din nou, ca să-și adune gândurile, dar reluă repede. - De fapt, era vorba de un drum mult mai lung. Un drum la capătul lumii. Erina se abținu să spună ceva, dar Întoarse capul spre Alexandru, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Celălalt aduse un clește și două ciocane de dimensiuni diferite. Mâna dreaptă. Cea cu care mânuise spada o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
substanță. Un tablou fără culori și fără linii. Un joc de alb și gri, de ceață și valuri. Totul i se părea cu atât mai ciudat cu cât, deocamdată, nu avea voie să ia legătura cu nici un cunoscut din Orașul Lagunei. Apărătorii erau așteptați la un chei mai ferit, spre clădirile vămii, spre a fi escortați spre una dintre taberele din munți. Sosirea lor era secretă. Acestea erau condițiile evadării pe mare, În caz de catastrofă În țară. O știuseră Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Austria și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Gianluca. Cel care Îi zâmbise ca și cum ar fi știut totul despre el. Nu era singur, dar era În mod limpede conducătorul grupului. O escortă de douăzeci de Apărători Îi aștepta, cu cai pregătiți, ca să-i conducă spre ieșirea din Cetatea Lagunei. - Bine ai venit, Alessandro! spuse bărbatul Întinzându-i mâna. Numele meu este Angelo. - Cred că știam... spuse tânărul Încet. Dar nu sunt sigur. Bătrânul privi dincolo de Alexandru, spre corabie. - Văd că navele noastre au ajuns la timp... Sper că sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o amintire frumoasă și Înlăcrimată. Mă gândesc la voi toți, la Veneția și la Întreaga mea copilărie. A fost frumos. A fost suficient de frumos ca să pășesc În moarte cu bucuria că am văzut lumina Adriaticii și am simțit culorile lagunei. Ați Înțeles, desigur, că e o scrisoare de rămas-bun. În tot ceea ce văd, nu e nici o șansă de izbândă. Dacă va fi să cad, voi cădea lângă voievodul Ștefan și lângă tatăl meu. Iar după noi vor veni alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și de la Humor sunt, parcă, prea Întunecate. Culorile lor bat spre negru, În ciuda contururilor aurii ale personajelor religioase. Măria ta are nevoie, aici, de o mănăstire albastră. - La ce fel de albastru te gândești? - Greu de spus. Nu e albastrul lagunei și nici albastrul lui Mantegna atunci când binevoiește să vadă, În tablourile lui, cerul. Aș zice că e un albastru de Voroneț. - Un albastru de Voroneț... - Întocmai. O culoare care nu e albastru, ci e un mod de a vedea albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei luni cu picioarele În apa lagunei, pe cheiul dei Schiavoni, privind cum trec deținuții pe Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel va fi Palatul Dogilor, cu siguranță, după ce acest Diario va fi afișat În piețele Veneției. Această poveste nu poate fi adevărată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dă posibilitatea și chiar i se arată în mod intenționat uriașele pregătiri militare pe care turcii le făceau pe apă și pe uscat. Se afirmă în fața solului venețian că toate aceste pregătiri au ca scop organizarea unei campanii împotriva republicii lagunelor. Totuși, i se acorda un răgaz de șase luni, spre a reflecta asupra propunerilor turcești. Înspăimântați de amploarea pregătirilor turcești, venețienii se grăbesc să încheie un armistițiu pe șase luni cu turcii. În consecință, flotei venețiene și căpitanilor, care comandau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar alta la Veneția și, apoi, la Roma. Solia trimisă la Buda era importantă, după cum o arată și numărul de cai folosiți - 70. Aceasta sosea în capitala regatului vecin în ianuarie 1501. Solia trimisă la Veneția ajungea în cetatea de pe lagună în februarie 1501. Solii cereau venețienilor îngăduința de a angaja un medic și de a cumpăra stofă scumpă, țesută cu fir de aur (panni d’oro). În aceeași vreme, o solie ungară sosea la Moscova, în ianuarie 1501, iar o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din șesul Bahluiului, de ex. pe șesul dintre șoseaua Țuțorei și înălțimile pe care se înșiră orașul, începînd de la Curtea Domnească pân-la Tătărași (tîrgul de jos, țigănimea domnească), atunci ar avea cu totul altă priveliște. Acolo în loc de strade sunt adevărate lagune de glod; podului de lemn de preste Bahlui îi lipsesc la mijloc câteva scânduri pe cari nimeni nu se - ndură de-a le pune la loc, pe ici pe colo întîlnești căte un mare ochi de apă, spre a aduce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
împrăștiat și oricine propunea vreo distracție reușea să mă convingă să trag chiulul și să bat ulițele după tot felul de nimicuri, sau să colind prin hangarul cu bărci și să mă sui pe schelele de fier de sub podul din lagună. O dovedeau și notele mele, iar bătrâna mă sucălea de câte ori i le dădeam să le vadă, numindu-mă „cap pătrat“ sau, în franceza ei, „meshant“, amenințându-mă că mă trimite la muncă de la paisprezece ani. „Îți iau certificat de la Consilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
probleme cu mersul. Parcul Douglas într-o lumină rece, plin de mușchi, cu bănci care nu mai erau bine întreținute acum pe timp de război, cu bătrâni așezați pe ele, ziare, blănuri, pereți cu stucatură - hârtii ce zburau nebunește peste lagună. Mama începuse să se miște cu încetineala caracteristică oamenilor bătrâni și mergea oarecum crăcănat; se bucura totuși de aerul rece, și avea încă pe chip o culoare calmă și netedă de om sănătos. Tocmai o conduceam înapoi la Azil când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
subterane. Domnul Kreindl care împinge la o roată de tun împreună cu camarazii săi. Bunica și legendarul Lausch în costumul său ca o armură certându-se în gară la Odessa în ziua când a izbucnit războiul japonez. Părinții mei preumblându-se pe lângă laguna din Humboldt Park în ziua în care am fost conceput. Primăvară înflorată. Și m-am gândit că erau fără doar și poate mult prea multe astfel de lucruri cu care să trebuiască să trăiești. Mai bine să uiți, măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec. Încerc să caut un semn, dar știu dinainte că e inutil. Spaniolii au fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert. Capitala aztecilor a avut soarta Cartaginei, cu deosebirea că ruinele n-au fost arate și presărate cu sare. Din ea n-a mai rămas
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al Danemarcei. Întregul Elsinor e vasalul unei legende, pretextul unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din toate acestea. În locul marii piramide sunt acum zgârie-nori, în locul bărcilor care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada e nervoasă, agitată, ca în toate marile metropole. Și totuși, presimt că există și aici, alcătuit din umbre, un "castel". O parte din piatra vechiului Tenochtitlîn a fost refolosită, probabil, de spanioli, dar odată cu acest
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
scap de agresiunea traficului, mă abat prin Parcul Alameda, unde lumina se filtrează prin arbori ca prin vitralii. E adevărat oare că datează din timpul lui Moctezuma? Ar fi singura ereditate a Tenochtitlanului. La suprafață, bineînțeles. Căci în subteran vechea lagună se mai face simțită. Ciudad de Mexico plutește pe o platformă de pământ, sub care se găsește un strat gros de mâl și de apă. A fost nevoie să se injecteze tone de ciment care să împiedice scufundarea Palatului Artelor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
3. Lipsiți de mijloacele necesare pentru a achita republicii venețiene sumele convenite pentru transportul naval al unei numeroase oști în teritoriile transmarine, cruciații reuniți la Veneția au acceptat oferta dogelui Enrico Dandolo, care le-a propus să cucerească pentru Cetatea Lagunelor orașul Zara, important centru comercial aflat pe malul opus al Adriaticei, în contul datoriei bănești pe care se dovediseră incapabili să o onoreze. Zara, oraș aflat în dependența Ungariei, amenința să devină un concurent foarte stânjenitor pentru Veneția, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Byzantin, în vol. Venezia dalla prima crociata alla conquista di Costantinopoli del 1204, Firenze, 1966, p. 139-155; v. și lucrarea de ansamblu a lui J. Lognon, L’Empire Latin de Constantinople et la Principauté de Morée, Paris, 1949. reușit Republica Lagunelor să-și asigure imensele privilegii comerciale obținute în Imperiul Bizantin în secolele anterioare, dar puternic periclitate în a doua jumătate a secolului XII ca urmare a oscilațiilor din ce în ce mai numeroase și extrem de primejdioase ale puterii imperiale bizantine. Laconic, una dintre clauzele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și obiceiurile, care se află în scris și fără înscris“ (articolul 4 al tratatului încheiat între participanții la cruciată în martie 1204, în ajunul asaltului final). Mai elocventă încă pentru hegemonia venețiană e clauza din același tratat care îngăduia Republicii Lagunelor să-și înlăture concurenții din activitatea comercială a Imperiului Latin: „Încă s-a mai hotărât ca nici un om, de orice neam, care se află în război cu voi și cu succesorii voștri sau cu poporul Veneției, să nu fie primit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de mină din S.U.A. poluează peste 20 mii km/curs de apă. În Pennsylvania, se scot zilnic 20 mld. litri de apă acidă din cauza trecerii ei prin zăcămintele mineraliere adiacente straturilor de cărbuni. Purificarea lor se face prin reținerea în lagune de depunere. În general, se poate spune că acest factor de mediu poate deveni agent poluant atunci când se depășesc limitele echilibrului ecologic instaurat în anumite biotopuri. Chiar și așa, poate deveni un agent poluant atunci când inundă și asfixiază culturile sau
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
Mo, Te, Ti, Sn, U, Ag. cianuri fluoruri Din punct de vedere biologic: biochimic bacteorologic Se execută foraje de hidroobservație. De asemenea prezintă un pericol de poluare, mâlurile active care se colectează de pe raza centrelor urbane și sunt sedimentate în lagune la stațiile de epurare. Aceste mâluri pot conține cele mai variate substanțe chimice, provenite de la diverși acenți economici (industria textilă, coloranți, galvanizare, prelucrarea pieilor de animale, etc.) și din gospodării. 10. Prevenirea pagubelor provocate și evaluarea cheltuielilor aferente În cadrul cheltuielilor
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
și gândirea anonimă, creațiile «epocilor sincere», cum au fost numite, de dinaintea literaturii” (I, 92). În fapt, el caută un adevăr care se află dincolo de subiect (ca realitate în sine), dar nu o poate face decât prin intermediul subiectului, prin explorarea propriilor lagune. Vrea să ajungă la lumină căutând prin smârcuri. Ajunge la întrebări și luciditate teribilă prin bețiile insomniilor. Negăsind decât lipsă de sens, transformă suferința în liman. În fine, Cioran nu oferă alte explicații, dar ființa, chiar scris cu inițială minusculă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sibiu, 1942, nr. 6, orientează cercetarea către stabilirea locului ocupat de literatura română în ansamblul celor europene, în 1944, apare primul volum orientat integral pe o asemenea cercetare, Literatură comparată de Al. Ciorănescu (v. si voi. în limba spaniolă, La Laguna, 1964), care se ocupă de relațiile internaționale ale literaturii române, din evul mediu pînă în secolul nostru (Spiritul european în cultura română, Un român în Rusia: Antioh Cantemir) ca și de ecourile în România ale lui Rousseau, Tasso, Alfieri, Metastasio
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]