681 matches
-
să se aleagă cu ceva, chiar dacă acest ceva n-ar fi fost decât privilegiul de a o atinge cu vârful degetelor. "Am îndurat toate caznele din lume până am reușit să-i prind Louisei, preț de o clipită, mâna", se lamentează tânărul, pe 22 septembrie 1919. "Când dau să mă apropii ceva mai mult de ea, devine bănuitoare", va confirma el câteva zile mai târziu. Recurgând la o tactică erotică care-și dovedise cu vârf și îndesat eficiența, naratorul decide că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ținut", se vaită el îndurerat a doua zi. Chibzuita stăpânire de sine de care dăduse dovadă nu fusese decât un chin zadarnic. Nici n-apucasem bine să-i strâng mâna, că și-a și retras-o dintr-a mea", se lamentează cu năduf tânărul, pe 28 septembrie. De fapt, tânărul nu contenește să se mire de atitudinea schimbătoare a Louisei. Două zile mai târziu, o duce pe tânăra inconsecventă la o petrecere-surpriză la Antoine de Mortceuf, un prieten de-al său
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-a domolit întrucâtva, deoarece viața cotidiană își reintrase în drepturi. Era o realitate ternă, dificilă, marcată de lipsuri, de cartele de rație. Libertinul Roger Vailland nu este mulțumit, deoarece pariziencele sunt prost gătite. Capitala este lipsită de grație, se lamentează el. "Le-ați văzut pe trecătoarele acelea cu fundul lăsat, cu taioare cu fusta scurtă și vesta lungă, așa de lungă încât pensa de la talie nu face decât să pună în evidență ce se află dedesubt? [...] Faceți un tur pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
187... Cu toate acestea, cântecele yé-yé, așa simpliste cum erau ele, reflectă destul de bine atmosfera epocii, noul mod de viață al adolescenților și banalizarea flirtului. Toți băieții și fetele de vârsta mea Se plimbă pe străzi doi câte doi se lamentează Françoise Hardy, cu vocea sa melancolică și domoală. Și privind ochi în ochi adânciți Și ținându-se strâns mână-n mână Mergând îi vezi cu pas de îndrăgostiți Unul lângă altul hotărâți să rămână [...] Însă mie singură dat mi-e
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oraș și din centrele din jurul localității Daphne, pentru ca oricine ar fi băut acea apă să-și păteze sufletul. Apoi presăra cu apă lustrală pâinea și cărnurile, ierburile mirositoare, fructele și toate alimentele. Creștinii deși vedeau aceste fapte gemeau și se lamentau considerându-le dezgustătoare, consumau alimentele ascultând de legea apostolică: Mâncați tot ceea ce s-a vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în conștiință. Întâmplător, doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
l-a plasat la vedere exact cu un minut înainte ca eu să iau cuțitul și pâinea și să mă apuc de preparat cina. N-am știut ce miroase atât de bine până n-a deschis ambalajul. S-a tot lamentat că n-a găsit decât un parizer vechi, ieftin și prost, după cum îi mărturisise chiar vânzătoarea, dar cred că se alinta și el, ca băieții. Mi se umezesc ochii când îmi amintesc... Parizerul acela a însemnat un pas epocal în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
considere un "homo conteplativus" (Liviu Rusu), căci întregul său testament nu este altceva decât o meditație gravă asupra existenței omenești, asupra vieții și morții. Înzestrat cu o stăpânire de sine ieșită din comun și dovedind mult curaj, el nu se lamentează și nu-și ia măsuri de apărare în momentul în care află de complotul urzit împotriva sa, ci, datorită sensibilității sale, meditează asupra posibilei dispariții, vibrează puternic în fața acestei posibilități a neprevăzutului și își concepe moartea ca pe o nuntă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
trăiesc la granița dintre real și virtual, cu suprapuneri și diferențe interesante și periculoase, mai periculoase decât sunt ei dispuși să accepte, mai ales că părinții de astăzi încă stau pe margine, mulțumindu-se să fixeze interdicții și să se lamenteze cu privire la efectele nocive ale internetului și ale gadgeturilor din domeniu asupra dezvoltării și educației copiilor lor. În mediul virtual copilul cooperează cu alte persoane interesate de aceeași problemă, dincolo de teme pentru acasă "obosite", dincolo de modalități de predare de tip "chalk
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai multor avataruri) sau a construirii unor identități fără legătură cu persoana reală; în plus, absența interacțiunilor față în față anulează posibilele mecanisme de limitare activate în cazul derapajelor în plan epistemic sau deontic ale purtătorului autorității. Cei care se lamentează în legătură cu efectele negative ale spațiului virtual ignoră un fapt simplu: acesta face parte din viața noastră și va face parte din ce în ce mai mult din viața noastră; ca atare, trebuie acceptată premisa că în viitor oamenii vor trăi tot mai mult la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Eu aș descrie copilul tuberculinic folosind două cuvinte: 1. NEMULȚUMIT. 2. DISTRUCTIV. Nemulțumit: Copilul nu poate fi mulțumit de nimic. Are stări emoționale care se schimbă rapid. Copilul este extrem de capricios. Respinge obiectele când i se oferă. Plângăcios și se lamentează la fiecare indispoziție cât de mică. Iritat de nimicuri. Asta duce la izbucniri temperamentale violente caracterizate de: - vrea sa arunce obiecte, - vrea sa bată pe cineva, - aruncă obiecte în cineva, aparent fără o cauză. Chiar când părinții se pregătesc să
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
esențială, conform căreia nici om nu va suferi din cauza stării actuale a lumii decît în funcție de intensitatea propriei lui motivații false, este cea are îl exaltă vanitos, făcîndu-l să-i fie milă de el însuși, să se indigneze acuzator, să se lamenteze sau să devină agresiv. Este posibil să fim cu toții niște provocatori provocați fără să ne dăm seama. Vedem cum se spune "paiul din ochii altuia, dar nu bîrna din ochii noștri". Dar ce este această bîrnă care ne orbește dacă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
patos, deoarece pentru o senzuală și o materialistă, este condamnată la o viață cu experiențe trecătoare, care nu ajung la dimensiunea reală și care sunt astfel interpretabile numai în cadrul restrâns, impus de trecerea timpului și a materiei.381 Târgoveța se lamentează în legătură cu primii trei soți, pe care îi percepe ca și cum ar fi o singură persoană, deși aceștia i-au asigurat bunăstarea. Nu au putut să-i subjuge corpul sau voința, le-a cerut în schimbul plăcerilor oferite bunuri materiale. Avutul ei era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și blândețe, generozitate și modestie. Tăcerea ei, acceptul pe care îl dă de fiecare dată când i se cere ceva nu sunt o dovadă de răceală, ci de demnitate, personajul dobândește mai multă măreție astfel, decât dacă s-ar fi lamentat patetic. și, ca o ultimă umilire, va fi nevoită să se întoarcă în casa modestă a tatălui, de unde a fost luată cu ani în urmă, îmbrăcată în veșminte simple, simbol al condiției umile, al decăderii, iar, la cererea craiului, se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
an humble wys accord”), oferă imaginea unei false înțelepciuni și virtuți.821 Cât timp soțul este plecat la război, deoarece, ca orice cavaler adevărat, nu se simte pe deplin împlinit până nu înfăptuiește niște fapte mărețe, partenera de viață se lamentează dureros și veghează neîncetat la întoarcerea celui plecat, durerea ei impresionând întreaga curte. Dar doamnele de companie reușesc să o scoată din starea depresivă în care se afla și să o îndemne către activități mai profane și mai relaxante totodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dicționar al Înțelepciunii, 1979). * „După ce descoperim că viața nu are nici un sens, nu ne rămîne nimic altceva de făcut decît să-i dăm un sens.” (Lucian Blaga) Condiția omului este, evident, filosofică: nu-și poate permite luxul de a se lamenta la nesfîrșit cu privire la nonsensul existenței sale, fără a trăi consecințele anxioase ale unei vieți lipsite de sens! * „Doar o mică parte a vieții este cea pe care o trăim cu adevărat.” (P. Syrus) Pentru faptul că cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fi. Jeluitorul nu caută niciodată soluții și nu dorește schimbarea situației. Perfecționiști, jeluitorii se retrag atunci când au impresia că lucrurile nu merg conform expectanțelor lor. Au impresia că nimic nu este la nivelul standardelor lor și renunță la căutarea soluțiilor, lamentându-se permanent. Ei sunt copleșiți de tot ce se întâmplă și caută compania celorlalți pentru a se descărca, nu pentru a i se oferi/propune soluții. În asemenea cazuri este nerecomandabil: • tendința de a-i contrazice sau de a intra
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, înfiorare în fața lucrurilor sublime "din afară"". Între întemeietori și Grigore Alexandrescu la rîndul său se lamentează, deplînge sărăcia limbajului, nu mai puțin lipsa unor modele, de posibilitățile de exprimare lirică reduse ale limbii... În pofida acestor neajunsuri, plin de resemnare, scrie în toate genurile, pe cît se poate pe un ton măreț, e drept, nu la dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
unei turburătoare presimțiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat și femeie. Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist, se lamentează disproporționat de inferioritatea femeii, căreia îi cere totul, nedîndu-i în schimb nici poziția socială și nici măcar daruri, ca să n-o coboare la gradul de "întreținută". El, eroul, nefiind "ca toți oamenii", nu-și poate lua "obligații" și e foarte agasat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise în esiliu. E aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de pierderea iubitei și covârșit de amărăciunea exilului. Nota socială, uneori cu adresă satirică, nu lipsește. Unele poezii sunt adaptări din grecește. De oarecare interes ar fi elementele exotice și mai ales cele de pastel. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
pentru a mai fi nevoie de o demonstrație. Atât începutul (I, I) cât și sfârșitul (III, IX) celor trei cărți din Ponticele se adresează tot lui Brutus. Potrivit Sulmonezului, caracterul monoton, lacrimogen al scrisorilor sale din Pont, în care se lamentează mereu de locurile și de persoanele din exil și cere, prin urmare, un loc mai bun, se datorează realității ambientale și psihologice: când era fericit, scria versuri vesele, pe când acum, în exil, nu poate scrie decât versuri triste. Trebuie să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În aceasta ni se pare că sesizăm efortul poetului de a sugera, chiar fără a depăși anumite limite de discreție pe care și le-a impus sau care i-au fost impuse, felul culpei sale. Încă de la început el se lamentează: "vai mie, dacă citind numele meu tu te schimbi la față și eziți să citești până la capăt scrisoarea", exilând astfel, împreună cu poetul, și scrisorile și operele. Vina lui nu merită atât! De fapt, Ovidiu nu s-a gândit că, punând
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faptelor și a regimului lui Augustus. O asemenea afirmație nu poate fi infirmată de faptul că o situație similară este descrisă de Tacitus 396 ca aparținând regimului lui Tiberiu. Într-adevăr, potrivit lui Tacitus, Tiberiu declară că știe că "lumea se lamentează (de regim) pe la banchete și în cenacluri (in conviviis et in circulis)". Mai mult, această constatare istorică privind domnia lui Tiberiu nu trebuia să fie foarte diferită de cea a lui Augustus. La banchetele (convivia) de tipul celor augustiene (deși
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
uzează niciodată, a constata insuportabilul și, prin chiar această descoperire, a instala În eu (eul omului Îndrăgostit) „teatrul marțial al Deciziei, Acțiunii, al Ieșirii”... Decizia lui Conachi este de a nu lua nici o decizie. Acțiunea lui este de a se lamenta. Ieșirea este de a nu ieși din acest lung, insuportabil „pustiu de jale”... Există, adevărat, o soluție: moartea, insă moartea nu vine. Salvarea e a trăi În insuportabilul care durează, a trăi exaltînd neputința de a trăi: „Amar mie, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noi, din anii debuturilor mele, atunci când se dezbăteau la nesfârșit problemele „situației” scriitorului față de indiferența publicului, sau dezarmarea lui față de exploatarea editorului sau neputința lui față de nepăsarea Statului, sau problema anarhiei care domnea chiar În S.S.R., etc. etc. Omul se lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă Întorc Înapoi În timp și spațiu, la o lume pe care o depășisem pentru totdeauna. Iar agoniile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se ruga de iertare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]