2,011 matches
-
de levănțică și gutui”, nu descătușează energii, ci trăiește cuminte în iatacul unei bunici care nu mai zâmbește de mult decât din fotografii. L. nu reușește să se distanțeze de influențe și plătește tribut liricii bacoviene ori celei coșbuciene. Placheta Lanterna magică (1941), scrisă în colaborare cu Ștefan Baciu, se cantonează în aceeași atmosferă de melancolie și regret. Versul nu cultivă nevroze, ci îl îndeamnă pe cititor să-și amintească de copilăria pierdută, să privească mai atent un decor autumnal, să
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
de animator cultural, fără să considere participarea la cenacluri și serbări școlare, pentru care a bătut țara în lung și în lat, altfel decât o datorie a scriitorului de a se implica în viața publică. SCRIERI: Lumină tristă, București, 1939; Lanterna magică (în colaborare cu Ștefan Baciu), București, 1941; Sărbătoarea recoltei, București, 1960; Dantelă veche, București, 1972; Nota 10 la muzică, București, 1972; Mă gândesc la tata, pref. Edmond Nicolau, București, 1978; Poezii, îngr. Traian Fințescu, București, 1999. Repere bibliografice: Al.
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
tabel, se începe de la primele numere de casă. De obicei așa se începe. Și atunci câte doi inși patrulează într-o parte, doi în partea cealaltă câte șase ore. Atunci, la șase ore vine tot din sat schimbul. Noaptea avem lanterne și umblăm pe dig unde îs probleme. șLeț știm deja de ani de zile... La un kilometru jumate e Iermata Neagră, dar sunt împreună. La orice activitate sunt împreună” (bărbat, angajat la Gaz Vest, 35 de ani); „Când este pericol
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
la îndemînă, să întoarcem cu fundul în sus capul cașalotului; apoi, suindu-ne pe o scară pînă-n creștet, să aruncăm o privire în gura lui; dacă trupul n-ar fi acum despărțit complet de cap, am putea coborî cu o lanternă în stomacul cașalotului, ca în uriașa „peșteră a mamuților“ din Kentucky. Dar să ne mulțumim cu priveliștea din jurul dinților cașalotului. Ce gură superbă și castă! Din podea pînă-n tavan e căptușită, mai bine zis tapisată cu o membrană albă, lucioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putut ajunge pînă a doua zi dimineață. Ambarcațiunea care-o vînase, trebui așadar să rămînă toată noaptea alături de ea; era ambarcațiunea lui Ahab. Drapelul cu waif fusese înfipt drept în răsuflătoarea cașalotului ucis, iar în vîrful lui oamenii atîrnaseră o lanternă care arunca o lumină pîlpîitoaree și tulbure pe spinarea neagră și lucioasă a monstrului și pe valurile nocturne ce se frecau încet de el, ca de-o plajă întinsă. Ahab și toți oamenii lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu le stârpiți: ele sunt mari amatoare de limacși și, astfel, reprezintă un excelent insecticid natural! Dacă nu, puteți înlătura cu regularitate limacșii care se ascund sub scânduri și sub frunzele de salată sau îi puteți aduna noaptea, cu ajutorul unei lanterne de buzunar. Nu riscați să-i vedeți cărându-se! Trebuie să aplicați cenușă sau nisip fin pe sol în jurul plantelor din grădină, pentru că substanțele respective sunt iritante pentru ei. De reținut Un truc bine cunoscut de grădinari: puneți bere răsuflată
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
imaginați-vă vindecarea la distanță de la nivelul celui de-al Doilea Grad ca o rază laser În care nu există nici o diminuare a puterii, indiferent de distanță, În timp ce, În cazul Întîiului Grad, ea este mai degrabă ca o lumină de lanternă, ce se Împrăștie și Își pierde din intensitate pe măsură ce se Îndepărtează. Însă nu lăsați acest lucru să vă Împiedice să mai Încercați. Dacă vreți să le trimiteți oamenilor iubire și vindecare, folosiți-le doar fotografiile sau scrieți-le numele pe
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
etc. asupra intrării în locuință, stradă sau alei înconjurătoare. Asigurați ușile dulapurilor cu închizători eficiente la oscilații. Depozitați grupat, într-un loc bine cunoscut, o rezervă specială de alimente uscate și conserve, apă de băut, o trusă de prim-ajutor, lanterne, un radio cu baterii de rezervă, utilizabile pentru 2-3 zile. Rețineți locul de amplasare a comutatoarelor, siguranțelor, robinetelor generale și locale pentru electricitate, apă și gaze, și modul de manevrare. Păstrați la îndemână o trusă cu scule adecvată. Consultați un
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
ai cercului „Viața românească”, B. se oprește pe larg la G. Ibrăileanu, cu dorința de a da imaginea unei existențe unice, patetice, de o impunătoare semnificație. Literatura pentru copii este un capitol extins al activității sale: Picu și Gheorghiță (1956), Lanterna magică (1956), Bucuria tinereții (1957), Șantier (1964), Povestea greierului (1964), Povestea Mărgicăi (1970). După 1948, s-a ocupat constant de traduceri, semnând (uneori în colaborare) tălmăciri după opere de Molière, Flaubert, Madame de La Fayette, Pușkin, Jules Renard, Raymond Radiguet, Maxim
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
1944; Obsesia, București, 1946; Oameni de lut, București, 1947; Floarea soarelui, București, 1953; Sfredeluș, București, 1953; Hoțu și Pachița, București, 1954; Versuri alese, București, 1955; Curcubeu peste Dunăre, București, 1956; Oameni în lumină, București, 1956; Picu și Gheorghiță, București, 1956; Lanterna magică, București, 1956; Bucuria tinereții, București, 1957; Prin ani, București, 1958; Hoinăreli prin natură (în colaborare cu Ionel Pop), București, 1961; ed. 2, București, 1965; Carnet, București, 1961; Scriitori, carte, cititor, București, 1961; Prin U.R.S.S., București, 1962; Noaptea luminată
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
supraomenească. Gândiți-vă doar, să-l tolerăm pe barbarul ăsta tânăr, ras în cap, cu mâinile vinete de frig sub mânecile prea scurte. Și, culmea, fiu al unui tată decăzut. Cum vrei să fiu un martor imparțial? Ai aprins o lanternă, ți-am văzut degetele în fascicolul îngust de lumină, am zărit scânteierea unui ac. „Să spunem adevărul despre ceea ce am trăit...“ M-am ridicat într-un cot, având mare poftă să-ți explic pe îndelete că nu înțelegeam nimic din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iar țipetele răniților au acoperit toate celelalte zgomote, te-ai desprins de mine și, scoțând din rucsac o ploscă plină cu apă, te-ai strecurat printre trupurile așezate pe jos sau lungite, spre partea din față, acolo unde se distingeau lanternele infirmierelor. Am ajuns la Moscova după doi ani și jumătate de absență și, ca de obicei, pentru a petrece acolo prea puțin timp. Anii ăștia au coincis cu începutul răsturnărilor. Bogăția recentă nu-și pierduse încă latura de operetă, noile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ilaritate amenințătoare, și una de femeie, cu un puternic accent oriental, pe care-l simți imediat. Curios, dădu colțul și-i văzu. Bărbații (unul din ei se sprijinea într-o mătură, celălalt își tot aprindea și își stingea în joacă lanterna, fiindcă afară era încă lumină) n-o lăsau pe femeie să plece, aținându-i calea, împingând-o în peretele magaziei. O făceau fără violență, dar cu autoritatea mișcărilor unei pisici care se joacă cu o pasăre deja strivită. — Nu, frumoaso
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai întâi unde mergi și cu ce tren, apoi ne spui cum te cheamă..., repeta măturătorul, împingând un umăr înainte, pentru a o reține pe tânăra femeie. — ...și am mai vrea să-ți vedem și actele, continua ceferistul, tot îndreptând lanterna spre chipul femeii. Ea păși mai repede încercând să scape, în glasul ei o coardă obosită se frânse: „Dați-mi drumul!“ Bărbatul cu lanterna îi puse mâna pe piept, respingând parcă un atac: „ Fii drăguță cu noi, nu-ți cerem
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe tânăra femeie. — ...și am mai vrea să-ți vedem și actele, continua ceferistul, tot îndreptând lanterna spre chipul femeii. Ea păși mai repede încercând să scape, în glasul ei o coardă obosită se frânse: „Dați-mi drumul!“ Bărbatul cu lanterna îi puse mâna pe piept, respingând parcă un atac: „ Fii drăguță cu noi, nu-ți cerem altceva... Altfel, miliția o să te ia la ochi.“ Femeia, năucă, cu ochii pe jumătate închiși ca să nu vadă ce i se întâmpla, nu mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a chipului ei și magma cuvintelor, a fizionomiilor, a gesturilor, care o năclăia. Apariția lui neașteptată, uniforma au făcut impresie, stârnind chiar teamă. Auzindu-i glasul răgușit, ceferistul se întoarse, se îndepărtă de femeie, se aplecă pentru a-și ridica lanterna de pe jos. Bâigui: — Nu, sergent, păi să vezi... nu, e o hoață... Când am văzut-o, tocmai șterpelea ceva din magazie... Începu să se justifice, luându-l pe măturător drept martor, dar treptat, stăpânindu-și frica, își dădu seama că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru a face să amuțească urletele celor doi. Unul din pumni i se strivi de o gură jilavă, alunecoasă, celălalt lovi o bărbie. Dar strigătul continuă, mai ascuțit. Iar degetele se răsuceau, agățându-i-se de tunică. Mai izbi o dată. Lanterna căzu, se rostogoli pe jos, se aprinse de la sine, fasciculul ei luminos decupa roțile unui tren care tocmai pornise. În depărtare, soldații patrulei începură să alerge, ofițerul grăbi și el pasul... Din această încăierare fără ieșire îl smulse tânăra femeie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mănuși cu degete din succesiuni de inele, dar mai cu seamă un nesfârșit număr de balonașe, capsule, flacoane atârnate de un întreg harnașament sau vârâte în nenumăratele buzunare ale hainei. Erau, desigur, toate antidoturile și toate serurile cu putință, toate lanternele, toate pompele filtrante... Era cu un cap mai înalt decât băștinașii care-l înconjurau cu respect și se uitau la el cum vorbește. De data asta, vacarmul lor a fost cel care ne-a împiedicat să înțelegem. M-am auzit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a mărturiei și un farmec literar irezistibil. SCRIERI: Poemele poetului tânăr, București, 1935; ed. Honolulu, 1985; Poeme de dragoste, Oradea, 1936; Micul dor, Brașov, 1937; Drumeț în anotimpuri, Iași, 1939; Căutătorul de comori, București, 1939; Cetatea lui Bucur, București, 1940; Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu), București, 1941; Muzica sferelor, București, 1943; Cântecul mulțimii, pref. Ion Pas, București, 1944; Caiet de vacanță, Râmnicu Vâlcea, 1945; Analiza cuvântului dor, Valle Hermoso, 1951; Servindo á Poesia, Rio de Janeiro, 1953; Poesia, vida
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea să stea În partea din față a vasului. Avea să folosească un soi de lanternă, transmițând semnale În codul Morse. Acea lanternă avea să fie strălucitoare și perfect vizibilă pentru pozițiile inamice de pe mal. La asta se gândea el În timp ce stătea pe plajă, desculț. Se gândea că n-avea să preia niciodată barul tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea să stea În partea din față a vasului. Avea să folosească un soi de lanternă, transmițând semnale În codul Morse. Acea lanternă avea să fie strălucitoare și perfect vizibilă pentru pozițiile inamice de pe mal. La asta se gândea el În timp ce stătea pe plajă, desculț. Se gândea că n-avea să preia niciodată barul tatălui său. Se gândea că n-avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la lanterna cuiva, Îmi Încheiam mica mea confesiune „Știi?“ și, În Întuneric, trei sau patru fete cu părul sârmos dădeau din cap o dată și Își mușcau colțul buzelor și se uitau În altă parte. Nu știau. Uneori mă nelinișteam că brândușa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Unde să mergem? Întrebă Obiectul. ― Auzi, mă, Jerome, nu spuneai tu că e o cabană veche de vânătoare prin pădure? ― Îhî, la vreo opt sute de metri În pădure. ― Crezi c-ai putea s-o găsești pe Întuneric? ― Poate cu o lanternă. ― Hai să mergem. Rex se ridică. ― Să luăm niște beri și să facem o excursie până acolo. Se ridică și Obiectul. ― Stai să-mi pun niște pantaloni. Traversă veranda În costum de baie. Rex o urmări. ― Haide, Callie, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câteva șervețele În sutien. Apoi mi-am dat părul pe spate, mi-am ridicat salopeta și m-am grăbit să ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie. Pe umărul lui Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva clipe, În ciuda proastei mele dispoziții, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bere Îi zăngăneau În rucsac. Picioarele noastre dezrădăcinate bâjbâiau prin noroi. După douăzeci de minute am găsit-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia gudronată care acoperea ușa Îngustă. ― E Încuiată. Futu-i! spuse Rex. ― Să Încercăm pe geam, sugeră Jerome. Dispărură și ne lăsară singure, pe mine și pe Obiect. M-am uitat la ea. Pentru prima oară de când venisem, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]