1,815 matches
-
realiste, licoarea amăruie dând prilejul de a vorbi despre proiectul doctorului, despre planurile scriitorului, despre familia Romanescu. - Apropo, unde ai ajuns cu romanul? Maria voia să-ți citească manuscrisul. Nu zic, și eu aș fi dorit! - Mă duc să iau laptopul. Am stickul la mine. Am scris destul de mult. - Să înțeleg că ai anticipat evenimentele? - Cam așa ceva. Însă poți folosi și expresia „ai exagerat evenimentele”. Bogdan intră în cameră, în vârful picioarelor. Își luă laptopul și coborî în hol. De acolo
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
fi dorit! - Mă duc să iau laptopul. Am stickul la mine. Am scris destul de mult. - Să înțeleg că ai anticipat evenimentele? - Cam așa ceva. Însă poți folosi și expresia „ai exagerat evenimentele”. Bogdan intră în cameră, în vârful picioarelor. Își luă laptopul și coborî în hol. De acolo se întindea terasa, plină de flori. Prin iarba pufoasă țopăia un iepure de casă... „Ba trei!” remarcă acesta în gând. Au comandat încă două cafele, iar Ștefan și-a aprins o țigară, atent la
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
care îl fac și eu, sperând să nu mă intersectez cu cineva cunoscut, deoarece nu prea am chef de vorbă. Îmi doresc să mă instalez cât mai repede și să mă culc. Transfer totul din geamantane în frigider, îmi instalez laptop-ul, ibricul electric și nu uit să încui ușa. Cum nu pot închide ochii din cauza viermuieli de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o țigară și încerc să-mi
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
stat locale, județene și cen- trale au fost dizolvate. Praful și pulberea! Tot răul spre bine! Augustin printr-o împrejurare fericită a fost încadrat ca secretar la școala de centru cu cla- sele I-X. Merita. Nu erau calculatoare, tablete, laptopuri, telefoane mobile... Erau situații de făcut, acte de scris, tabele..., iar el avea un un scris de veritabil conțopist. La desen, la fel, era de neîntrecut. În noua lui profesie aceste talente i-au fost de mare folos. Și copiii
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
pampers, medicație, etc. O, Doamne! Aici am învățat ce-i plictiseala. Aveam programul bine stabilit cu ea, orele când trebuia să intervin cu ceva, puțină ordine de făcut prin casă, mâncare pentru amândouă, în rest împleteam, citeam și călătoream cu laptopul pe internet. Bătrâna avea șase copii, toți la casele lor, care mai târziu m-au înconjurat cu mare respect și chiar cu admirație, pentru felul cum îngrijeam de mama lor și că mă pricepeam mai la toate cele necesare în
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
Baran), să afle ce mai făceam noi prin biblioteca publică românească. Așa cum unii cauta să ne învețe noi servicii de bibliotecă, care în multe biblioteci publice se practicau încă de dinaintea primului Război mondial. Ura! Am găsit limba română pe acest laptop de voiaj! Știam, de la Grigore Moisil, că nu calculatorul e idiot! Să continuăm. După cum spuneam, serviciile de bibliotecă nu s-au prea schimbat în cei 2600 de ani de la apariția primei biblioteci publice în actualul program Homo sapiens. S-au
BIBLIOTECA PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ ŞI VOLUNTARIATUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361187_a_362516]
-
salonului “Criză “ , se uită în stânga și în dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, în șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu prea bine, doar pe unul care era spre ușă, îl auzi gemând fiindcă ea, între timp, își făcu urechile, pâlnie. Apoi, auzi
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, în șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu prea bine, doar pe unul care era spre ușă, îl auzi gemând fiindcă ea, între timp, își făcu urechile, pâlnie. Apoi, auzi pe altul, care era vecin de pat cu cel care gemea
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
vreau să spun că cele însemnate acolo au coincis cu realitatea. -Te mai îndoiești? glumi scriitorul. - Atunci convinge-ne că și finalul aparține aceleiași realități, interveni Bogdan, pe un ton ferm. Îi veni în minte paragraful de final citit pe laptopul scriitorului acolo la munte. Se cutremură. Nimeni în afară de el nu mai avusese prilejul de a afla verdictul înainte de consumarea acțiunii. Ștefan zâmbi: - Va aparține, prietene, desigur, după ce vom parcurge, alături de comisar, întreaga poveste.
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
teribil de frustrat...Mă uit pierdut spre ultimile ecouri din cuvintele Sabinei, din nou gândul meu bun, îmi spune: ,, iar te uiți în gol tâmpitule", o melodie blues de pe You Tube , ( clik pe You Tube), care se auzea dintr- un laptop cu un măr mușcat pe carcasa- i argintie, îmi face în ciudă, în surdină, astfel că: întorc privirea spre geamul deschis al camerei, unde Luna plină de ea și de aurul dăruit de Soare de pe partea cealaltă a planetei, parcă
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
ochilor în galben și de ce corneea lor s-a înroșit atât de intens și de brusc... Bănuiesc că a băut bere stricată sau a tras ceva pe nas și îmi îndrept privirea îngrijorat și instinctiv spre măsuța unde se afla laptop-ul lângă care zăceau virgine, câteva sticle de bere, încercând să deslușesc marca de pe etichetă, ca nu cumva să mă pună naiba să beau din ele... Până să îmi dau răspuns la toată această ciudățenie, constat că și vocea ei
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
s-o întreb: „Sabinuță de ce ai ochii așa de mari sau de ce dinții tăi frumoși sunt acum galbeni și cu gingiile putrezite? Nu o mai întreb nimic și în secunda doi, înainte de a mă mușca de gât, pun mâna pe laptop-ul cu mărul stricat sau mușcat, desenat pe el și îi dau tare peste față... Ceva cade zornăind pe parchet... Poate sunt acei dinți oribili sau poate sunt butoanele tastaturii... Totuși aparatul merge în continuare deoarece îmi face iar în
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
ochilor în galben și de ce corneea lor s-a înroșit atât de intens și de brusc... Bănuiesc că a băut bere stricată sau a tras ceva pe nas și îmi îndrept privirea îngrijorat și instinctiv spre măsuța unde se afla laptop-ul lângă care zăceau virgine, câteva sticle de bere, încercând să deslușesc marca de pe etichetă, ca nu cumva să mă pună naiba să beau din ele... Până să îmi dau răspuns la toată această ciudățenie, constat că și vocea ei
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
s-o întreb: „Sabinuță de ce ai ochii așa de mari sau de ce dinții tăi frumoși sunt acum galbeni și cu gingiile putrezite? Nu o mai întreb nimic și în secunda doi, înainte de a mă mușca de gât, pun mâna pe laptop-ul cu mărul stricat sau mușcat, desenat pe el și îi dau tare peste față... Ceva cade zornăind pe parchet... Poate sunt acei dinți oribili sau poate sunt butoanele tastaturii... Totuși aparatul merge în continuare deoarece îmi face iar în
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
său în literatura românească modernă, simplificată până la narațiuni deseori sterile, căreia-i lipsește doar miezul. Și intervine aici o mișcare neașteptată de prestidigitator, o iluzionie, apărută în momentul îndepărtării lor pentru a-mi face loc scrierii, eliberându-mi locul de lângă laptop. Pun pe măsuța de lângă birou prima carte - Răspunsuri pentru Will - cu fața, și lângă ea, răspunsuri pentru Anne cu spatele, explicit coperta unu - Will față și coperta patru - Anne. ȘI-MI APARE ca-n scamatoria de mare clasă ilustrația unui
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
după câteva ore de somn bun,se simțea deja, mai bine. S-a apucat să-și pregătească valiza de drum și -a pus în ordine lucrurile pe care dorea să le ducă cu sine și când a terminat, a deschis laptopul său și a început să redacteze un curriculum vitae pe care l-a trimis în mai multe locuri, toate din nordul țării, departe de locul natal. Decizia sa era definitivă și nu lăsa loc de întoarcere. Dorea să-și construiască
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
soției lui, Madelene. Nu spunea doamna de la școală că una din fiice era Mady? A vândut apartamentul la ginere! spuse Isabela. - Să vedem cine a întocmit actul de vânzare-cumpărare. Mai mult ca sigur că este mort, spuse Paul. Și deschise laptop-ul să afle. - Da, notarul este decedat! Și următorul act? Doar nu este și al doilea notar mort, cel care a încheiat vânzarea de la ginere la doamna cea măslinie, exclamă el exaltat. Continuă cu înfrigurare pe internet. - Și al doilea
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
RONI CĂCIULARU - UNDEVA, ÎNTR-O CAFENEA (MOMENT), de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți clienți nu erau. El, acum, avea privirea concentrată pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire. Stă la o masă mică, în colțul diametral opus. In partea cealaltă, pe sub masă, pisicile pot
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
colțul diametral opus. In partea cealaltă, pe sub masă, pisicile pot vedea cum stă picior peste picior, ... Citește mai mult Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți clienți nu erau. El, acum, avea privirea concentrată pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire. Stă la o masă mică, în colțul diametral opus. In partea cealaltă, pe sub masă, pisicile pot
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
transforma energia în materie și invers. Printr-un convertor foarte simplu de forma unei cutii. În sine invenția nu era cine știe ce mare lucru, însă tot ea a conectat acest convertor la o imprimantă 3D care prelua comenzile de la un simplu laptop și putea imprima orice îi comandai. Funcție de mărimea imprimantei, de la ace de cusut până la transatlantice. Nebunie! A luat premiul Nobel, hologramele ei, la fiecare colț de stradă, ne invitau să devenim fericiți folosind aceste device-uri, iar cadavrul nu i-a
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
să fie bine, îl accept, e bine, e foarte bine. Mi-e rău. Mi-e frig. De ce mă tot privește? Molfăie des din dinți. Tușește scurt. Își aranjează regulat pantalonii, cămașă, geantă. E foarte meticulous. Deschide seiful. În seif pune laptopul, o agendă și telefonul. Mă privește lung. Vine spre mine. Mă rog la Dumnezeu să nu mă atingă. Tot la Dumnezeu am ajuns! - Lady, what now? - I do not know. - Can not, you should know! - Please forgive me. I do
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
apartamente la etaj și un altul la parter, cu intrări separate, baie cu cadă și toate accesoriile moderne, frigider, televizor cu plasmă, acces la internet, saună cu acces direct din holul principal de la parter și acces la bucătărie. Avea doar laptop-ul cu ea și un dosar cu multe pagini scrise, schițe și fișe fotografice, pe care nu le vedea decât seara târziu, înainte de a se culca. Se plimba singură, mergea la masă singură și dormea tot singură. Era interesată doar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
din fiecare milimetru de piele. Ar fi vrut să se îmbete amândoi, să danseze până la epuizare și să adoarmă îmbrățișați pe muzica lui Vivaldi, a lui Andre Rieu, în surdină și la flacăra lumânărilor de ceară aromată. Și-a luat laptopul și, aruncând o ultimă privire în oglindă, ieși grăbit pe ușă. * Ceasul arăta ora 7 și 30 pm. Ar fi trebuit să sosească. Afară se auzeau pocnituri și glasuri tinere de urători însoțite de zurgălăii mânuiți cu dibăcie. Judecatorul își
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]