1,578 matches
-
formelor. Chestiuni de vocabular Technè, substantiv feminin, nu se folosește ca valoare absolută decât pentru a desemna artificiul, abilitatea sau viclenia. Când desemnează priceperea într-o meserie, acesta fiind sensul lui prim, este mereu specificat printr-un genitiv (așa cum este latinescul ars printr-un gerunziu). Se spune atunci "arta cuvântului", "arta construirii de nave", "arta metalelor". Sau printr-un calificativ, ca în graphikè technè, arta picturii. Platon, de exemplu, vorbește despre muzică, dans, broderie, tapiserie, elocvență, poezie, de cutare sau cutare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca toți lucrătorii manuali, nu o vocație personală. Cuvântul houvrier, în franceza veche, iese din statutul acestui gen de meserii ("cioplitori de imagini, dulgheri și alți lucrători"). În secolul al XVI-lea e înlocuit de cuvântul artizan. "Artist", derivat de la latinescul ars, desemnând în mod tradițional "maestrul în arte" liberale sau literatul, student sau profesor la facultate, se extinde din acest moment la chimiști sau alchimiști. În Franța secolului al XVII-lea, la aproape două sute de ani de la nașterea artei la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în China, x în Rusia, coulba în Turcia, choreb în Armenia, și sub alte denumiri în diferite alte culturi, abacul reprezintă o înșiruire de pietricele pentru a ține evidența sumelor. (Cuvintele a calcula, calcul și calciu derivă toate din echivalentul latinesc al cuvântului piatră.) Adunarea numerelor cu ajutorul abacului este la fel de ușoară ca mișcarea pietrelor în sus și în jos. Pietrele de pe diferite coloane au valori diferite și, prin mișcarea acestora, un utilizator îndemânatic poate aduna foarte repede numere mari. Când un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
emoțiile etc. sunt în același timp parte din ceva și au componente proprii. 68 Teoria fractalilor este aplicație particulară a teoriei haosului (folosită în numeroase domenii: economie, statistică etc.). Benoit Mandelbrot este cel care a propus denumirea de "fractal" (din latinescul "frangere", a sparge în fragmente neregulate) fiind considerat "părintele geometriei fractale". În "Geometria fractală a naturii" el spunea: Norii nu sunt sfere, munții nu sunt conuri, liniile de coastă nu sunt cercuri, iar scoarța copacilor nu e netedă...". Un obiect
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Sud, având reședința la Dirstor; o Sestlav - în Nord-Vest, având reședința la Vicina (Isaccea); o Satza (Saccea) - în Nord-Est, având reședința la Preslav. -În sec. XIII era menționată între Mangalia și Varna “Țara Cărvunei” (Țara Cavarnei): o numele derivă de la latinescul carbo, carbonaris (cărbune), având în vedere principala ocupație a locuitorilor fabricarea mangalului (cărbunele de lemn); o a constituit nucleul statului dobrogean; o a fost recunoscută de Bizanț în 1325; o în 1325 avea în frunte pe Balica, care s-a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
începând cu sec. XV-XVI existând o tendință de întărire a autorității domnului față de marea boierime. o titulatura domnilor români exprima calitatea de: mare voievod funcție militară, conducător suprem al oastei; domn și singur stăpânitor stăpân al întregului pământ (domn din latinescul dominus). -Inspirată din lumea bizantină, domnia era autocrată și se afirma ca domnie de drept divin “de sine stătător”; o puterea domnului era considerată de origine divină, exprimată prin apelativul simbolic “ Io Ioan “ sau prin formula bizantină “ din mila lui
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
tocmai această nuanță epistemologica fiind speculata de Robert Pasnau în interpretarea să. În limba română, verbul „a aprehenda“ este utilizat, în genere, în vocabularul filozofic, unde are o nuanță epistemologica; este intrat în uzul limbii pe filiera franceză, appréhender, din latinescul apprehendo, care are, într-adevăr, si sensul de a cuprinde cu mintea, a intelege. Chiar și Ludwig Schütz Lexikon, dedicat termenilor utilizați de Toma din Aquino, menționează aceas ta semnificație epistemologica a verbului apprehendo, ceea ce înseamnă că este posibil ca
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dictum est. Unde oportet ibi esse ordinem secundum originem, absque prioritate. a. 4, ad 5), Toma din Aquino vorbește despre faptul că uniunea dintre puterea cogitativa și intelect poate fi explicată că un soi de „inundare“ a refluentiam este termenul latinesc folosit. Intelectul inundă puterea cogitativa împrumutându-i ceva din cadrul lui conceptual. Această înțelegere a inundării că împrumut conceptual are ca suport interpretarea lui Robert Pasnau, pe care o găsesc plauzibilă și la care ader. Filozoful american spune că pentru a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care prințul uitase într-o zi să-l încheie). Se non è verro è ben trovato. ****** Puțină lume știe că există o legătură semantică între "baston" și ... "imbecil". Cuvîntul "baston" (și variantele sale în celelalte limbi romanice) este derivat de la latinescul imbaculum care însemna "fără baston" (imfiind prefixul privativ, iar baculum-i însemnînd "băț, baston, toiag"). Începînd din Antichitate, bastonul (de orice formă) a simbolizat, cu puține excepții (e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
bg. bulgăresc ceh. cehoslovac cr. croat cum. cuman dac. dacic gr. grecesc GALR Gramatica limbii romîne, EA, 2005/2008 GBLR Gramatica de bază a limbii romîne, Univers Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr. ucrainean v.sl. vechi slav Despre numele de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care provin în mare parte, și cea de nume, demotivate sau arbitrare, cum se spune, care sunt golite de sensul inițial. Este revelator, pentru această demotivare, numele celebrului căpitan de submarin din romanele lui Jules Verne, Nemo, format de la pronumele latinesc nemo („nimeni“), care nu numai că nu mai păstrează sensul inițial (adică „nici o persoană“), dar semnifică opusul acestuia, adică „această persoană, căpitanul navei Nautilus“. Așadar, ca apelativ, el înseamnă „nimic“, pe cînd ca nume propriu își pierde această semnificație, dobîndind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a toponimelor moștenite - sigur sau probabil Ampoi, Argeș, Bîrzava, Cerna, Dunăre, Olt, Mureș, Criș, Someș, Timiș, Turda, Buzău, Nistru, Prut, Siret etc. - au fost „reconstituite“ pornindu-se de la acest indiciu. O altă sursă a toponimelor cu ipotetică origine traco-dacică sau latinească o reprezintă numele greu de asociat formal și semantic cu apelative ori antroponime romînești sau aparținînd populațiilor cu care au trăit romînii de-a lungul timpului. Pînă în prezent, doar cîteva toponime neatestate în perioade foarte vechi au fost puse
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
S. Pușcariu, (referitor la SohodolValea Seacă), toponimele (sau formele) străine funcționau mai bine ca repere denominative, pentru că nu mai erau înțelese de populația majoritară, care era cea romînească, și ca apelative, ne provocînd deci ambiguități. Printre puținele nume cu sorginte latinească sau veche romînească „expuse“ devoalării ca elemente străvechi pot fi consemnate cele „pierdute“ ca apelative, în faza latină sau romînă veche, deci „neînțelese“ astăzi în romînă. Un astfel de nume este Vădastra, (un sat din Olt), format, probabil, din tema
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
format, probabil, din tema lat. vadum, „vad“, la plural (vada) și sufixul -astra, (< lat. aster, astera), inactiv în limba romînă de multă vreme (reluat tîrziu prin neologismele romanice tip criticastru). O altă grupă, evident restrînsă, de nume cu presupusă origine latinească sunt cele care pot evidenția un sens aparte, nepăstrat de către apelativele omonime romînești moștenite, și ele, din latină. În această situație pare a fi numele unui sat, Sărbătoarea, din județul Dolj, aflat în apropierea „valului“ de apărare construit în timpul lui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Musata, Kimva Longu (Cîmpulung?). În Macedonia există numele în care cel puțin un formant este romînesc: Valevoda, Karatzovale, Bisani (Visani), Kopatsi, Luncari, Saita, Sonlovon, Spatovo, Mera. În Bulgaria este de notorietate muntele Vakarel. N. Drăganu a identificat în documentele medievale latinești sau maghiare toponime probabil romînești în Panonia: Urda, Bacs, Chonta, Csut, Gyála, Kajasza, Kapusa, Kopacs, Vaja, Bovár, Keczel, Szor, Tolna, Kelba, Furkó, Murga, Pula, Szak, Szaka, Bóly, Karacsond, Ruppa, Valenovez, Szemenye, Bonnya, Csicsal, Kornisevcz, Mosayfolna, Radulfalva, Rosincz, Usuricz, Vlach, Marcoczel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele tribului apulli, care trăia în zonă. Transferul de la un nume de așezare umană la numele apei din apropiere este obișnuit. Evoluția fonetică, dacă numele antic a fost transcris corect, este însă mai dificilă. Nici varianta Ampee, atestată în documentele latinești, nu ajută prea mult; urmașul firesc fonetic, dacă numele a fost transcris corect, ar fi trebuit să aibă forma *Împei. Mai ales că numele Ampoi e rostit în graiul local și Ompoi. Lectura Ampele (cu l omis) a variantei Ampee
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu l omis) a variantei Ampee, propusă de alți exegeți, nu e de folos întrucît forma rezultată prin evoluție fonetică normală ar fi fost *Împere. Ampelum dintr-o inscripție dacică ar fi dat *Impăr. G. Giuglea aduce în discuție apelativul latinesc amnis, amne, „rîu, puhoi“, întîlnit în toponimul italian Teramo < Interamnes), care ar fi putut denumi o apă transformată, uneori, în torent. Acesta ar fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
localitate în județul Argeș), Argeșel (pîrîu, afluent de stînga al Argeșului, și sat în județul Argeș), Curtea de Argeș (munici piu), Gruiurile Argeșului, Lunca Argeș-Sabar și Argeșul Vechi (pîrîu, afluent de stînga al Argeșului). Herodot consemnează rîul sub numele Ordessόs. În documentele latinești el apare sub forma Ordesόs. Localizarea este aproximativă, teritoriul prin care curge actualul Argeș fiind doar una dintre posibilități. Ambele forme străvechi diferă de forma romînească prin accent. În diverse epoci și părți ale teritoriului romînesc au fost înregistrate toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pornind de la un apelativ trac *bhug, „a îndoi“, de la sl. băză, boz, baz, băz „boz“) sau de la un antroponim (trac. Buas, Buos). Slavii au putut adapta fonetic finala specificului lor lingvistic, rostind numele ca Bozov (a se compara cu forma latinească din documente „inter Bozam et Prahow“). Apariția lui z s-ar putea datora unei etimologii populare (< boz, „soc“, facilitată de analogia cu alte nume de locuri de tipul Bozovoci, Bozieni, Bozia, Bozieș etc.). Această formă a putut deveni în romînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Claudiopolis are în vedere numele Claudius, dar nu al martirului, ci al împăratului roman. Forma cea mai veche, Castrum Clus (cu u deci), se opune derivării din magh. Kolozs (care are o), ca și traducerile germane Klusen burg, Klausenburg. Un latinesc *clusa, propus ca etimon, nu ar putea explica romî nescul Cluj (pentru că cl ar fi dat în romînă chi, ca în inclu do > închid, iar -sa ar fi dus la -să), nici maghiarul Kolozs (ci *Kuluzsa, *Kolozsa). Dacă romînii ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
final. Denumirile fluviului în limbile popoarelor de pe cursul său inferior sunt însă foarte asemănătoare: Dunavis (greaca modernă), Dúnav (bulgară), Dúnav, Dúnavo (sîrbă) Dunáj (rusă, ucraineană, cehă, poloneză), Dunăre (romînă), Duna (maghiară), Tuna (turcă), Tune (albaneză). Ele se apropie de numele latinesc al fluviului în cursul său superior: Danuvius, Danuvium, Danubius. Cursul inferior era numit cu un termen grecesc, Istros sau Histros (cu i aspirat), de la care a fost creat, prin transfer, numele celei mai importante colonii de la Marea Neagră, Histria. Nu este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
germanilor, îndeosebi la goți, care au trecut în mai multe valuri pe teritoriul romînesc. Krahe, susținut de R. Vulpe, îl pune în legătură cu cîteva nume din afara Daciei, considerîndu-l de origine ilirică. Numele Olt a fost apropiat și de unele posibile etimoane latinești: Allutus, format de la verbul alluo, „spăl“, „curg pe lîngă“ < ad-luo (a se compara cu alluvies < adluvies, alluvium < adluvium, „puhoi“, provenite, în ultimă instanță de la luo, „spăl“, ca și lavo, „spăl“); lut < lutum . C. Poghirc a comparat numele Olt cu hidronimul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Este vorba, foarte probabil, de o tendință fonetică internă a limbii romîne, preluată din substrat. De altfel, majoritatea hidronimelor majore din teritoriul romînesc (Argeș, Jiu, Mureș, Nistru, Prut, Siret, Timiș, Tisa etc.) ne-au fost transmise de la daci, în transcrieri latinești și grecești, iar Oltul nu face excepție. Viețuirea îndelungată a toponimului Olt i-a conferit o vitalitate deosebită în limbă (caracteristică pe care o au toate elementele moștenite din dacă), concretizată în constituirea unei bogate familii onomastice: Olteana, Olteanca, Olteanca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
intermedieri (gotă, gepidă, vandală, hună, avară, bulgaro turcă) pentru a asigura transmiterea numelui pînă la venirea ungurilor (care în mod sigur nu s-au întîlnit nici cu tracii, nici cu latinii, iar romînii le-ar fi transmis toponimul fără finalul latinesc -us, după cum îi obligau legile lor fonetice). Mai plauzibilă ni se pare ipoteza lui G. Giuglea, după care forma latinizată Samus ar fi avut o variantă anterioară *Samisius (cu un sufix isi, ca în Marisius), care ar fi dat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Antichitate sub formele: Patissos, Pathissus, Partiscon, Partisos, Partiscus, Tissas, Tigas, Tisia, Titsa, Tesa, Tisa, Tissa. După venirea maghiarilor, sunt atestate, în documentele latino-ungurești, formele Tisa (cu diverse variante) și Ticza (de asemenea cu variante). După secolul al XV-lea, numele latinesc este Tibiscus sau Tybiscus (ca urmare a confuziei cu Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd: traco-dacă (comp. zendicul peretu și i.e. pate, „a se așterne, a se lărgi“; scitică ori celtică, (radicalul parth din Parthona, Parteno, Parthanum); germanică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]