738 matches
-
în visele mele; chiar mai frumoasă și mai tânără decât am visat... Făcu o pauză și apoi, încet, fără să ridice tonul, dar hotărât, adăugă: — Dezbracă-te. Laila rămase nemișcată, ca și când nu l-ar fi auzit, și doar o ușoară licărire de teamă străluci în străfundul imenșilor săi ochi negri, în timp ce degetele i se crispau ușor pe pânza aspră și murdară a saltelei de paie. Malik-el-Haideri așteptă câteva clipe, își termină țigara, o puse cu grijă pe podea sub balansoar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar... ― Știu ce vrei să spui... ― Faptele vor adeveri vorbele, părinte... ― Să te audă Cel de Sus, fiule! - a rostit bătrânul, făcându-și o cruce adâncă... Am rămas apoi tăcuți multă vreme. Bătrânul, oftând uneori, privea în zare spre ultimele licăriri ale lunii. Mi s-a părut chiar că a clătinat din cap, ca răspuns unui gând... Era acea mișcare a capului unui om care ar fi spus: “Ei! N-am încotro! Asta-i viața!”... După un timp, a întins mâna
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și mașini legate prin nenumărate cordoane ombilicale, oamenii nefiind deserviți de aparate, ci un fel de muncitori În slujba lor, trudind În propriile hăuri pentru a ridica la suprafață, În loc de mișcări, câteva licăriri pe monitoarele de control. Cel de-al treilea locuitor al sălii legumelor, Gustav, nu avea un pat al lui, pentru că, la drept vorbind, nici n-ar fi fost motive: nu suferea de nimic. Sau, de-ar fi totuși să consultăm
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat cu un pistol, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și În nenumăratele momente familiare ale vieții și muncii de fiecare zi a oamenilor. Singuratic, sălbatic și obsedant, chemîndu-ne mereu din cornul cu inflexiuni unduitoare și Îndepărtate, pătrunsese În singurătatea fermecată de vreme a dealurilor vrăjite ce ne Înconjurau, În licăririle singuratice, sălbatice și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că inspectorul școlar care Îl primea În audiență era una și aceeași persoană cu fostul director al Casei de copii școlari În care-și petrecuse adolescența. Chiar el Îl strigase pe nume și-l chemase În birou stârnind astfel vagi licăriri de invidie În ochii celor câțiva alți profesori care așteptau. — Mă așteptam să vii! - fuseseră primele cuvinte ale tovarășului inspector Stamatescu și ele provocară al doilea zvâcnet al surprizei.) În interiorul unei biserici (judecând după arcadele - sau firidele - care se ghicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înălțimea unor păduri tinere” ... (S.Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vârful unui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
măsură, sentimentele pe care le are față de majoritatea oamenilor - adică un asemenea dispreț, încât nici nu consideră că merită să-i contrazică - zâmbește doar. Ceva din ultima ei observație pare să-l amuze, și în ochii lui se strecoară o licărire rece, provocată de o amintire intimă. Se gândește de fapt că mama lui este departe de adevăr: pentru că interesul lui față de tinerele actrițe, deși puternic, nu vizează contactul fizic. Pe el îl interesează de fapt să privească, nu să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar dintr-odată, percepu încă un zgomot. Venea din direcția ușii, pe care avusese precauția de a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe coborî din pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
repetă ea, vag conștientă că el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată liberă. Dar încă n-ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
statului multinațional. Favorabil. Să fie consultat la achiziție și Expertul Bunurilor pentru a se evita orice neplăcere. E bine cunoscută pungășia băștinașilor. Se recomandă expeditivitate. Achiziționați.” Pasărea fâlfâie din aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață, pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
el. A privit mai cu băgare de seamă la vecinul lui... O zvâcnire a inimii l-a zguduit și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi ceva de capul lui. Rachiul nu se strică dacă șade mai multă vreme. Numai să aibă un dop bun, că altfel se răsuflă. Așa o fi cum spui tu, Toadere. Să aibă un dop bun - a răspuns Maranda, cu licărire de zâmbet pe chipul trist... În zilele următoare, Toaibă s a învârtit prin curte ca un leu în cușcă. Vedea neputința de a-și găsi o treabă care să-i ogoaie furia... În fiecare dimineață o trimitea pe Maranda după
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ținea în brațe, moartă. — Moartea... Ce pot eu să-ți spun despre această imensă taină care ne unește cu lumea zeilor? Cui nu-i e teamă de ea? Valerius își lipi obrazul de sac. Proculus îi privea chipul luminat de licărirea lămpii. — Valerius, știu că nu vrei să ucizi, știu că etica ta îți impune să respecți viața. Asta e alegerea care menține întreagă partea ta divină... și nu va fi umbrită de misiunea pe care ți-au încredințat-o zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ne aflăm. Eu, cu Păpădie și cu Undiță, am plecat mai departe. La un moment dat, În față, prin ninsoarea neostoită, mi s-a părut că am ghicit ca pe o umbră copacul unde aveam Întâlnirea cu căpitanul nostru... O licărire de lumină de o secundă ne-a dat semnalul că suntem așteptați... La zece secunde, trebuia să fie lansate alte două semnale luminoase, scurte. Dar... nici un semnal. Atunci am pus mâna pe automate! Cine știe ce s-a putut Întâmpla?!... Am mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de problemele presante ale administrației. Te rog așteaptă vești de la mine. Tews În noaptea aceea dormi convins că luase în sfârșit o atitudine fermă și că sosise timpul pentru așa ceva. Se trezi la știrea dezastrului. Singurul avertisment a fost o licărire de metal oțelită pe cerul dimineții, devreme. Invadatorii se năpustiseră asupra orașului Linn în trei sute de navete spațiale. Trebuie să fi spionat dinainte locurile, pentru că au aterizat în forță, în părțile care erau înțesate cu gărzi și la principalele cazărmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Scoase haina, se întinse pe pat și adormi buștean. A doua zi dimineața, fiind de fapt în jurul prânzului, își aducea aminte ca prin vis că fusese la spital, că-și întâlnise soția... Acum se bucura că era tată! Era singura licărire de lumină pentru ziua aceea pornită încă demult la drum. Cât despre serviciu, uitase că este încă slujbaș la stat, dar lipsa de astăzi avea un motiv serios, îi născuse soția! Foamea venise cu toți șoarecii cartierului și-i scormonea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mersi. Am vrut mort și iaca mortu’, repetă Iadeș, trăgându-și jerpelitura peste umeri și căinând speranțele care nu i se împlineau. Luna se agățase de crucea de pe vârful muntelui. Cerul se acoperise cu o spuzeală de stele. Acolo unde licăririle lor cădeau pe câte un ciob de sticlă, cerul cobora pe pământ. Mormanul de gunoi, încălzit peste zi, ridica aburi ce mișcau întunericul. În depărtare lătră un câine, ceea ce le întărea sentimentul că restul lumii e din cale-afară de singur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acest bărbat își află și el salvarea în ambiguitate, în erotica actului nedus până la capăt. Când flirtează, nu caută să colecționeze, asemenea lui Don Juan, cuceriri amoroase. Se mulțumește să vadă scânteind în fața lui giuvaerele posibilelor aventuri, să surprindă reflexiile, licăririle lor. Contemplă, admiră, visează, fără a dori să posede. El nu păstrează din această femeie amprenta trupului, ci o imagine, o amintire care va prinde poate din nou viață, mai târziu, în visurile sale. În felul acesta, se ajunge foarte
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]