713 matches
-
de ea. Eu mă revolt În fața acestei stări de lucruri. Simt nevoia să-mi scot această revoltă În exterior și să Îngrădesc natura. Mintea mea a făcut, În repetate rânduri, eforturi uriașe pentru a putea distinge și cea mai vagă licărire personală În Întunecimea impersonală dintre extremele vieții mele. Faptul că această Întunecime este produsă doar de zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri mai degajă Încă două licăriri, una naturală, apoi una supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit bătrân și palid și pâlpâie ori de câte ori Mademoiselle face patul să scârțâie, mișcându-se. Căci Încă o mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
La Revue des Deux Mondes. Începe o perioadă de declin: citește Bourget. Nici un cuvânt de-al lui nu va supraviețui. Condamnarea se apropie. Sunt pradă disperării, luptându-mă să atrag somnul, deschizând ochii la fiecare câteva secunde pentru a controla licărirea tot mai firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mi-o amintesc În detaliu, dar aparținând unei veri de dinaintea acelui 1906, adică anterior datei de pe prima etichetă cu numele localității În care n-am mai călcat de atunci, nu reușesc să deslușesc nici o aripă, nici o fluturare de aripă, nici o licărire de azur, nici o floare Împodobită cu fluturi, de parcă o piază rea s-ar fi abătut asupra coastei adriatice, făcând invizibile „lepidele“ (după cum se exprimă argotic unii dintre noi). Exact așa s-ar putea simți Într-o bună zi un entomolog
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sentimentală din partea lui, nesusținută de fapte și nedovedită ulterior frauduloasă. Într-o zi, ne-a invitat pe toți, mândru, să testăm cu mașina noastră un nou tip de pavaj girat de el, alcătuit (din câte pot desluși din acea ciudată licărire prin perdeaua Întunecată a timpului) dintr-o țesătură bizară de dungi metalice. Rezultatul a fost o pană de cauciuc. S-a consolat Însă achiziționând altă noutate: proiectul unui obiect căruia el Îi spunea „electroplan“, care arăta ca un vechi Blériot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pieptul ei părea ceva mai plin, antebrațele ei ceva mai puternice și o dată sau de două ori, am deslușit, exact Înainte de a o pierde din vedere (la șaisprezece ani s-a măritat cu un fierar dintr-un sat Îndepărtat) o licărire de blândă ironie În ochii ei căprui, distanțați unul de celălalt. Este ciudat, dar ea a fost prima care a avut o mare putere asupra mea, prin simplul gest de a nu Îngădui zâmbetului ei să dispară, de a-mi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut În revistă erau din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ușor Întredeschisă. „Intră“, a rostit o voce de departe, cu o bruschețe găunoasă. Am traversat un fel de sală de așteptare și am intrat În biroul Îndrumătorului meu. Amurgul cafeniu sosise Înaintea mea. În birou nu era altă lumină decât licărirea unui cămin masiv lângă care ședea o siluetă Întunecată, Într-un fotoliu și mai Întunecat. Am Înaintat spunând: „Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai așezat pe preș lângă fotoliul de răchită al domnului Harrison. S-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-ar fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă! Vechile cărți greșesc. Lumea a fost creată Într-o duminică. 2
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
destine umane bine individualizate. De personajele sale, Giuseppe de Santis se apropie, atunci când este cazul (căci o brută rămâne totuși o brută, cum elocvent ne arată fostul soldat hitlerist, ucigașul profesionist al bandei), cu multă înțelegere, încercând să surprindă orice licărire de umanitate. Ca și în Orez amar, de Santis își strânge însă toate forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe Alberto (sau Alfredo) și se pregătesc să-l judece. Răsună primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar, al psalmodierii, al polifoniei vocale. Martie A venit primăvara? Nici vorbă! E frig, ninge destul de des, dar inima parcă s-a trezit la o viață nouă. Vrea să iubească flori, frunze, fețe de oameni morocănoase și triste, dar cu licăriri ale divinului în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine mereu, în buzunarele paltonului, monezi galbene de zece coroane, pe care știu cui i le voi da: rusului cântând, cu mâinile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înregistreze și ceea ce se petrece dincolo de cortină, să descrie neliniștea debuturilor și să urmărească, din interiorul pregătirii unui spectacol sau a unui rol, evoluția interpreților, mai ales a celor tineri. Asta ne-a propus regizorul artistic Mihai Zaborilă în volumul Licăriri și, în bună măsură, ne propune în grupajul de articole și cronici adunate sub un generic decis și incitant:u Panoramic artistic. Având numeroase informații despre viața artistică ieșeană (muzicală în primul rând, dar și teatrală) și preocupat cu obstinație
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
actual. Recent am editat o carte în care evoc (mâhnit) în ce condiții și-a desfășurat până azi profesia marea masă a oamenilor de artă, de toate genurile. Am îndrăznit să dărui recent și domnului Președinte un volum al cărții Licăriri, care s-a bucurat de succes de la lansarea ediției I. În ipoteza că va ajunge unde trebuie (ceea ce până azi nu s-a întâmplat), nutresc și speranța (ca să nu spun naivitatea), enunțată încă din titlu, că numeroasele țâșniri de tinere
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din toate generațiile s-au dăruit artei în orice situații, dar, din păcate, s-a făcut uneori, un obicei în uitarea lor, cum mi-a fost dat să constat adesea. De aceea, știind că în debutul meu editorial cu cartea „Licăriri”, în multe articole publicate în presă și inserate în acel volum am avut mai multe intervenții pe această temă, iar cartea a fost înmânată personal ministrului Culturii Răzvan Teodorescu, primului-ministru, președintelui țării și în mesajul de răspuns primit de la primul-ministru
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ore după-amiaza. Așa se explică și faptul că, de la glasul liric reliefat cu succes în Paolino din Căsătoria Secretă, a devenit spinto-dramatic la fel de calitativ, în timp relativ scurt. Personal, când am scris despre ambii (Adina și Daniel) în cartea mea Licăriri, le urmărisem pe o casetă video evoluția în opera Aida. În acel spectacol au evoluat împreună în rolurile Rdames și, respectiv, Aida, pe o arenă din Magdeburg, unde au fost solicitați să cânte în opt reprezentații (în loc de șase), cât era
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pe scena bucureșteană. Pot menționa că, împreună cu soprana Roxana Briban, tenorul amintit a ridicat calitatea întregului spectacol bucureștean, restul distribuției părând a avea o prestație de rutinăă La Iași, pe scena care le-a consacrat debutul, cei pe care în Licăriri (cartea mea de debut editorial), îi numeam Fiii Iașului, și anume: Adina Tudusă Walletin-Weisenberg și Daniel Mucedu-Magdal, au făcut și de data aceasta publicului ieșean o probă de înaltă măiestrie artistică. După excepționalul spectacol cu Trubadurul de anul trecut de la
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
unde am condus, pe drumul fără întoarcere, pe Florica Mărieș! Un stupid accident i-a fost fatal... Cu zece zile în urmă, primeam telefonic mulțumirile ei pentru consemnările pline de obiectivitate despre colegii de generație dispăruți, evocați în volumul meu Licăriri, pe care tocmai îl citise recent. Îmi promitea ca, în scurt timp, să-mi trimită în scris (pentru a introduce în publicațiile mele viitoare) gândurile ei privind desfășurarea întregii sale cariere în orașul culturii, unde se mândrea că a avut
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lecții nimănui și nici nu sfătuiesc pe nimeni să țină cont la propunerile pe care le fac mai ales la cele de interes social. Dacă tinerii care profesează arta vor sta la fel de rezervați (cum am constatat la lansarea primului volum „Licăriri” de care mulți nu s-au apropiat, deși după părerea unuia din primii noștri regizori ar fi avut multe de învățat), va trebui totuși să insist în exprimarea crezului meu că cei care au chemare spre domeniul spiritual trebuie prezentați
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Balcanică și care a avut o soartă aspră Împărțită În statele Balcanice fără drepturi. Suntem in pragul disperării contopirii și asimilării În poporul dominant care nu vede cu ochi buni menținerea noastră ca minoritate culturală ... În care se vede o licărire vie și sperăm să obținem și noi drepturi.... După părerea mea să ajutăm toți pe Aromânii din Albania care se găsesc În mare pericol de grecizare prin biserici și școli grecești, Mica noastră Societate Aromână din Atena face și ea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
o fostă bucătărie. Avea pe lângă el un om de serviciu, poate era și secretar... Cum în timpul războiului avansările se fac foarte repede, m-am trezit promovat ca "președinte" al societății literar-artistice Gh. Ghica care reușise să publice și o revistă, "Licăriri". Adevărul este că nu sunt absolut sigur de numele societății; dar de revistă îmi amintesc foarte bine, mai ales că eram un colaborator harnic, deși îmi redactam rubrica într-un proces de creație foarte dureros, zile întregi scriam și rescriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un fel de monolog pe care tot îl prelungea, cu plăcere, cu un fel de încântare. A vorbit despre artă care, spunea el, este singura salvare, este o religie pe care suntem datori s-o cultivăm. Ne-a citit din "Licăriri", revista noastră pe care o tot răsfoia: "Domnul Bobu" și "Domnul Munteanu", cărora le citise câte o poezie, "sunt foarte mari poeți, au un viitor mare, cred că mare de tot". Ne-a spus că, firesc, și el a scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]