1,086 matches
-
plângând parcă, în imensitate: lang-ling! Soarele, scufundat de mult în asfințitul vânăt, trimetea încă luciri trandafirii nourilor nemișcați deasupra, în înălțimi. Sate depărtate, în întunecimea care creștea, se cunoșteau întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce să fac; nu puteam ceti, nu puteam scrie, o plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orașul K, fixat în peretele reînnoit al muntelui. Pășunile ocupau restul terasei, unele cu cirezi de vite, altele cu oi. Pe altele creșteau grâul și alte cereale. Dar acum era noapte și lanurile stăteau nemișcate. Fermele împânzeau câmpia, strălucind ca licuricii într-o grădină. Deasupra orașului, pe o stâncă ieșind din munte, stătea cocoțată o singură casă. Pereții ei, în contrast cu varul alb, uniform, în care era zugrăvit restul orașului, erau negrii ca tăciunele. Acum nici nu se vedea, căci nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de gaz la căldura felinarelor și semafoarelor care mă făcură să mă gîndesc la un zid nevăzut. — Mai bine ne despărțim aici, zise Bea, dîndu-mi drumul la mînă. Luminile unei stații de taxiuri se zăreau la colț, o defilare de licurici. Cum dorești. Bea se aplecă și Îmi atinse obrazul cu buzele. Părul Îi mirosea a ceară. — Bea, am Început eu, aproape fără glas, eu te iubesc... Tăgădui În tăcere, pecetluindu-mi buzele cu mîna, ca și cînd cuvintele mele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gânduri care-l tulburau. Oliver le putea pipăi cu mâna. Gândurile erau moi, călduțe, plăcute la atingere. Mergând, te puteai juca cu ele. Masându-le, masterandul Lawrence le Întinse pe tot corpul, care deveni fosforescent. Era ca și cum mii, răs-mii de licurici i s-ar fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ales, golul acela întrevăzut unde nu mai era nici lumină și nu apăruse încă nici întunericul? Ochii tăi în întunericul pestriț se aud foșnete ciudate, simțurile toate ascuțite ca niște animale de pradă stau gata de atac ... așteaptă ... în depărtare licuricii transformă pământul în boltă stelară se aude firul ierbii căzânddeasupra potecii sclipitoare doi luceferi aruncă săgeți inima îmi bate cu putere în așteptare ... te recunoaște știe luceferii ce se apropie sunt ochii tăi. VIOLETTA PETRE M-am născut în anul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă întorc iar în sat Și parcă trăiesc o poveste... Aici, prea multe nu s-au schimbat, Genunchii-mi tremură fără veste. Doar casele mi se par mai mici, Față de cele ce-acum se clădesc, Iar noaptea... nu mai sunt licurici, Degeaba aștept să-i privesc. De ce am venit? Nu pot să răspund! Mă cheamă ceva din vatra străbună, Privesc un bătrân, mă vede plângând... îi plâng pe acei ce-acum sunt țărână! îi plâng pe bunici, îi plâng pe părinți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu mai poți, Căci, iată, s-a pornit și vântul. Sus, în zăvoiul adormit, Omătul cade de pe crengi; Totul în jur e-acoperit... Nici nu mai vezi pe unde mergi. în noapte, fulgii se transformă în mii și mii de licurici; Tot ce privești e fără formă, Doar niște umbre ici și ici! Dar spre amiază încetează Și soarele încet apare; Totul în jur se luminează, Copiii ies cu mic, cu mare Aleargă, sar, se îmbrâncesc Și până-n noapte stau afară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aur tu vândut‐ai iubirea ta de fată, Maria mea frumoasă, Maria mea curată. 1908 Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași ‐ d. 17 noiembrie 1944, București) Ieșeancă prin naștere și activitate (a profesat în avocatură), a debutat în revista „Licurici”(1932) și va colabora la „Însemnări ieșene”, Viața românească, Vremea, Jurnalul literar etc. În timpul vieții i‐ a apărut un singur volum (Poezii, 1943) și alte trei postum: „Cântarea munților”(1945), „Țara luminii (1946) , „Versuri” (1964). A realizat pagini emoționante de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
putut să facă pe mulți democrați americani să închidă ochii, dar să arăți lumii întregi cât de mult se întinde măgăria americană, ca o plagă purulentă asupra tuturor țărilor, asta nu mai poate fi înghițit cu nici un chip de Marele Licurici. Și americanii, se știe că nu sunt prea duși de multe ori la biserică, așa că, nu vor în mod creștinește îndreptarea păcătosului, ci capul lui. Pentru ce a făcut el, răsuflarea în presă a dulcii povești de amor, folosind un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
început să hămăie și el împotriva jurnalistului australian, fiindcă a observat cum obiectul principal al manifestărilor sale pupincuriste de la Cotroceni a cârnit spre stânga nasul, înfierând în acest fel gestul de a fi publicate pe Internet, marile măgării ale marelui licurici american. Și uite așa acest Ioan T. Morar, a pornit modesta-i artilerie formată din trei pușcoace de soc, și dă-i, și luptă cu activitatea „teroristă” a lui Assange. Caută să ne explice el, că nu SUA sunt vinovațe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care dă rezultate oriunde, mai ales în Ferentari. Și se rezumă la o diplomație specifică, adică doar la atât: dacă nu-ți place de cineva, atunci în mod diplomatic, faci fleoșc, cu mucii în fasolea respectivului. Efectul este garantat. „Marele Licurici”, la care Băsescu se închină plin de evlavie, de opt ori pe zi și de trei ori pe noapte, acum o face pe-a mortul în păpușoi și ca de obicei, nu pune nici o vorbă bună pe lângă europenii aceștia mari
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
închină plin de evlavie, de opt ori pe zi și de trei ori pe noapte, acum o face pe-a mortul în păpușoi și ca de obicei, nu pune nici o vorbă bună pe lângă europenii aceștia mari segregaționiști cu mioriticul popor. Licuriciul acesta, s-a bucurat foarte, când românii în loc să cumpere avioane de luptă europene, nou-nouțe și cu suportul tehnic asigurat pe zece ani, s-au îndreptat ca înecații, la sugestia aceluiași președinte, spre achiziționarea de avioane americane F16, date la casare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iarbå îmbråțișat de vânt Cålcam pe cuvânt pe litera oarbå șopârlå fugind înspre marea velinå Cålcam pe mirare de val neajungere linå Cålcam peste mine pe umbrå pe orele ce-mi fugeau șchiopåtând fals A vals mirosea necuprinsul și gemeau licuricii-n luminå când tåcerea ncrusta cu daltå hainå pe fruntea-mi dafini Pietrele își luau zborul ningând înspre stele și eu cålcam peste ele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1642]
-
un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se întâlni pe întuneric crește. Mao începe să-l trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
roagă să-i cânte din opera lor preferată, Planta perlă purpurie. Când ea face asta, el se umple din nou de dorință. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. Nu după multă vreme, Mao aduce vestea la Biroul Politic: tovarășa Lan Ping e însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru mine? Vino înapoi cât mai repede să-mi spui ce-ai descoperit. În clipa aceea, aud în cap o arie familiară. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. După raportul ei, Mao își pierde firea. Sunt la putere de paisprezece ani, urlă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dacă te gândești la el. De exemplu, eu m-am gândit că Ariana...” „Ariana? Aha! Uite mâța din sac. Acum știm din ce cauză s-a schimbat tovărășelul nostru în ultima vreme.” În ochii tatei străluceau două luminițe ca doi licurici și asta mă făcea să mă simt stânjenit. Am înghițit în sec. „Ariana e o colegă de școală...” „Hm.” „Da, pe cuvânt, nimic altceva decât o colegă de școală...” „Hm.” „Hm.” „Voi deja v-ați...” „Termin-o, tată!” „Bine, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zece închideam televizorul, mă întorceam în cameră și mă culcam. Pe la sfârșitul lunii, Cavaleristul mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu aveam nici un motiv să-l contrazic, așa că l-am lăsat în pace. Licuriciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu aveam nici un motiv să-l contrazic, așa că l-am lăsat în pace. Licuriciul părea cam adormit, dar cu toate acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu aveam nici un motiv să-l contrazic, așa că l-am lăsat în pace. Licuriciul părea cam adormit, dar cu toate acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu toate acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise Cavaleristul în timp ce-și îndesa haine și caiete în sacoșa lui neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doar noi doi. Nu aveam chef să mă întorc acasă, la Kobe și, de fapt, voiam să-mi continui și serviciul, iar Cavaleristul avusese practică. Acum i se terminase practica și pleca acasă, la Yamanashi. — Ai putea să-i dai licuriciul prietenei tale. Sunt convins că o să se bucure, a spus el. — Mulțumesc, i-am răspuns. Era o tăcere mormântală în cămin. Steagul fusese coborât și în cantină se vedea lumină. Deoarece nu prea era nimeni prin cămin, mai funcționau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
privirile. În dreapta, străluceau luminile cartierului Shinjuku, în stânga, cele din Ikebukuro. Farurile mașinilor se revărsau în [uvoaie str\lucitoare, iar zumzetul permanent a fost, la un moment dat, dominat de un zgomot ce părea că atârnă asemenea unui nor deasupra orașului. Licuriciul din borcan sclipea palid. Licuricii pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul nopții de vară și aceasta era imaginea mea despre licurici. Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]