954 matches
-
de aici, mi-am spus, nu o să mai trăiesc o experiență identică, după un an-doi. Stăteam la etajul 10 și îmi ploua în casă, iar eu îmi ziceam: „E minunat! Am dat 5.500 și va ploua în casă!“. Puneam ligheane pe podea, astupam găuri. Ce avea special cartierul acela? Nu știu exact. A însemnat cinci ani din viața mea. A avut mulți oameni nebuni, frustrați, mai ales pensionari frustrați că nu aveau cu ce trăi. A fost o perioadă foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
scos nasul din carte. Halal militar, ce păzește la țară!”. Figura mea nevinovată, asociată cu convingerea că „festinul” o sămi aducă noroc în viață, ipoteză care nu mi s-a verificat în practică, o mai liniști pe Gertrude, care pregăti ligheanul cu apă pentru o scăldătoare salvatoare și neplanificată. Când aveam 10 ani, m-a luat bunica s-o însoțesc la București, la unchiul Mișu în vacanța de vară, să-mi mai treacă supărarea în urma arestării tatei. Acolo, am fost plimbat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se adună seara puștii cu skateboard-uri și role. De jur împrejur sunt panourile cu picturile lui Gorzo: figuri de țărani, mai ales bătrâni, cu pălării boțite sau cu batic în cap, cu papornițe în mâinile ridate sau cu un lighean de rufe la picioare. Țăranii lui Gorzo poartă, cu naturalețe, întocmai ca în realitate, bascheți sau cizme de cauciuc, ori pulovere cu model. „Îmi plac mult bătrânele“, spune artistul. Într-adevăr, „doamnele“ domină peisajul rural-urban. Scopul declarat al proiectului „Punct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scris cineva, răbdător, lângă aproape toate portretele de țărani. Altcineva a pus în gura personajelor „bule“ gen Cațavencu: „Ai vrea să ai un tată ca mine!“, spune țanțoș un țăran cu pruncu-n brațe, în timp ce o femeie se vaită ardelenește în fața ligheanului cu rufe: „Bag p... în ia băutură!“. Vecina ei de panou ce să mai zică? Nu mai zice nimic, că are creastă punk peste batic și-o drujbă-n spate. Ce părere are artistul despre contribuțiile desenatorilor anonimi? „Absolut toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și-a ocupat locul cu cinste și mândrie, prin forțe proprii, dând dovadă de hărnicie și bună purtare în brigada în care lucrase mai înainte. Pe deasupra, era un bun tovarăș și n-a recurs niciodată la șiretlicuri. Chiar dacă a furat lighenele și făina, Alexandr Timofeevici rămânea, pentru cei care l-au cunoscut, un om drept. Și totuși, ce l-a determinat pe Alexandr Timofeevici să-l urmărească cu atâta ardoare pe Vasili Gavrilovici? Desigur, la început, fapta acestuia, murdară de altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
o întrebare. Unde, când, cum? De unde venim? Cine suntem? Unde ne ducem? Iar în final, ce este adevărul? În aceste întrebări se regăsește oricine. Datorită nihiliștilor care nu te lasă să te afirmi, eu am găsit și răspunsurile." "Balenă în ligheanul cu apă!" Este în Raiul de la Tecuci și "o formă de protest" a lui Pazvante față de bogații care nu fac nimic pentru comunitățile lor. "Eu nu mi-am tras garduri înalte. Nu mă dau balenă în ligheanul cu apă." Dacă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
răspunsurile." "Balenă în ligheanul cu apă!" Este în Raiul de la Tecuci și "o formă de protest" a lui Pazvante față de bogații care nu fac nimic pentru comunitățile lor. "Eu nu mi-am tras garduri înalte. Nu mă dau balenă în ligheanul cu apă." Dacă Dimitrie Anghel, poetul florilor, ar trece acum prin orașul Nataliei Negru, ar fi uimit de trandafirii lui Pazvante. "Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: / Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia / Seninului de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sacul unui țigan, cu un pachet de cuie, cu clei și alte lucruri. Le obținuse cu bacșiș de pe la binale. Ba chiar târziu de tot, în noaptea zilei în care Stănică făcuse demonstrația, o țigancă aduse, cu de la sine putere, un lighean încărcat cu var stins, gros, fiindcă, zicea, are nevoie de câțiva gologani. Moș Costache nu se miră de loc de gestul lui Stănică, pe care nu-l întrebă de ce aduce cărămidă, var și celelalte, și puse numaidecât stăpânire pe toate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o fi foc. Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul și cu Otilia. - Ce mai caută și ăștia?! șopti Aglae, către fetele ei,înciudată. G. Călinescu Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pe pieptul lui, apoi se dezbrăcă, ceru lighean și ordonă dezbrăcarea bolnavului. Bătrânul protestă cu gemete violente și făcu semn că voia întîi să iasă afară toți ceilalți. Pascalopol explică franțuzește dorința lui moș Costache, ascultat foarte atent de Stănică, și doctorul rugă asistența, în interesul reușitei operației
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât gesturi, fraze convenționale ! De când oare își pregătea în minte fraza patetică, cât o amânase, sperând că nu va trebui să i-o mai spună în nopțile când răsufla horcăit, opintindu-se să se ridice între perne ca să scuipe în ligheanul de faianță albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe Sophie, pe care am dese clipe când continui a mi-o imagina, ca și până acum, inocentă. Dar ce face mai insuportabil totul este inevitabila vulgaritate a situației și a oamenilor, ce se varsă și asupra mea, ca un lighean de lături pe care îl primești, trecător nevinovat, de la cine știe ce fereastră de mansardă. Sufăr, fiindu mi silă de mine cu mult mai mult decât de ceilalți, fiind totuși conștient că prin slăbiciunea mea întrețin trivialul conflict. Dovada : în ciuda hotărârii luate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului, lasă la vedere țeasta, veșted-roză. — Ai dat și ligheanul alb, de faianță ? Aveai un lighean alb, de faianță, cu flori roșii și mari și o cană la fel, înaltă... Le țineai pe lavoar, în sală... Le-ai dat ? P-amândouă ? De ce, tanti Vica ? — Mai dă-le naibii ! Mai dă-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului, lasă la vedere țeasta, veșted-roză. — Ai dat și ligheanul alb, de faianță ? Aveai un lighean alb, de faianță, cu flori roșii și mari și o cană la fel, înaltă... Le țineai pe lavoar, în sală... Le-ai dat ? P-amândouă ? De ce, tanti Vica ? — Mai dă-le naibii ! Mai dă-le naibii, că era crăpate ! Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zece zile, iar Dinu stă în spital, cu situația agravată din ceas în ceas. Deși a rămas de mult timp din nou singur, Mihai nu s-a hotarît încă să se așeze la masa de scris. A mai adus un lighean cu cărbuni și a întețit focul în sobă. La vară, poate va găsi timp și bani să repare casa, deși banii sunt drămuiți de Ana pînă la leuț măcar aici spiritul ei prusac l-a scutit pe Mihai de încurcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
draperie. Bolnavul stă întins, cu ochii închiși și cu un leucoplast lipit pe buza de sus, să-i țină furtunul de oxigen băgat pe nas. Femeia în alb face un gest nervos și împinge cu piciorul mai sub pat un lighean, apoi ia prosopul de pe pernă și șterge obrazul bolnavului. Aveți vizitatori... spune, să atragă atenția celui întins pe pat. Dinu, sînt eu, Mihai Vlădeanu, pune Mihai palma pe brațul dezgolit, în care stă înfipt acul perfuziei. Bolnavul tresare. Face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
amîndouă... Iartă-mă că te rog să pleci, dar simt că-mi vine să vărs din nou... Cheamă asistenta... Sînt aici, apare imediat femeia în alb. Dom' doctor vă așteaptă, șoptește lui Mihai și se apleacă să tragă de sub pat ligheanul de tablă. Ochii celor doi prieteni se mai întîlnesc o clipă. Ai bolnavului se închid osteniți, apoi obrazul i se întoarce spre perete. Cu bine, Dinule! șoptește Mihai și iese prin deschizătura draperiilor. Afară, lipită de tocul ușii, Doris stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
kg morcov, o linguriță boabe piper, 5 foi de dafin, 2 linguri miere de albine, sare sau zahăr după gust, un litru ulei. Mod de preparare: Gogoșarii îi coacem pe o tavă groasă la flacăra aragazului și îi presărăm în ligheanul pe care îi punem copți puțină sare ca să îi putem decoji ușor. Vinetele la fel le coacem și le curățăm de coajă. Apoi gogoșarii îi tăiem fideluțe subțiri, iar vinetele le tocăm mărunt. Într-o cratiță de 8 kg punem
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
și l-am fiert (dar apoi laptele trebuie să fie numai călduț). Mod de preparare: Se face plămădeala în puțină făină, în care am pus lapte călduț, drojdia și 1 linguriță de zahăr. Când plămădeala a crescut o turnăm în lighean peste toată făina în care am pus 1 linguriță de sare. Separat frecăm gălbenușurile cu zahărul ca pe o cremă, amestecăm totul cu 2-3 linguri de albuș bătut spumă, punem apoi laptele numai călduț în care am pus 1 baton
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
dospit din: 1 kg făină, 50 g drojdie, 1 linguriță sare, 3 ouă, lapte pentru frământat, 100 g margarină (pachet) și 50 g ulei. Se lasă o oră să crească acest aluat. Pe urmă se întinde jumătate din aluatul din lighean, se unge cu unt sleit toată foaia, apoi se rulează și se mai întinde o singură dată. Acest procedeu este un secret ca aluatul să iasă feliat când este copt datorită untului din foi. Se face din acest aluat ori
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
trage lui " Nenea" (așa îi spuneam toți) o palmă. Ce crezi că a făcut Nenea? I-a spus: "Ești obiectiv."" În timp ce îmi vorbește îmi vine în minte imaginea lui de ieri, când l-am vizitat în chilia cu lemne și lighean cu apă pe sobă; avea pe cap o băscuță care-i dădea un aer de papă bonom. Nu este iezuit, cum sânt înclinați mulți să creadă, judecîndu-l după micile aplecări cu care te întîmpină și după tonul molcom-dulceag. Este un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spiritului nicasian nu numai prin retragerea lui Noica aici, prin locurile pe care le calcă zi de zi de-a lungul celor trei plimbări sau prin Tratatul despre ființă care s-a născut în camera de doi pe trei, cu ligheanul cu apă pus la încălzit pe soba unde se ritualizează zilnic aprinderea focului; astăzi de dimineață, pe un soare dezmățat, care scotea din brazi și cer culori lipsite de orice echivoc, Noica m-a dus la schitul din preajmă să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără să mai trebuiască să o transform în spirit. Ahoreticii - și eu sânt unul dintre ei - pot intra ușor în asceză.") La Câmpulung a fost găsit în cameră, îmbrăcat în palton, cu șoșoni și cu căciulă, citind Augustin; apa din ligheanul care se afla în mijlocul camerei înghețase. "Dumnezeul culturii", singurul în care credea și la judecata căruia era încredințat că va fi chemat, laolaltă cu toți trebnicii și netrebnicii acestei culturi, îl orbise, desigur, făcând din el nu un om, ci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altul, invidiindu-i pe strămoșii atîrnați de pereți și spunînd că nimic nu se compară cu tradiția. Sus, În dormitorul lui, Îngenunchiat lîngă pat, Julius se ruga de zor, Înconjurat de toată servitorimea din palat. Vilma ținea lîngă el un lighean, pentru orice eventualitate. Carlos plîngea ascunzîndu-și fața În palmele lui uriașe, Nilda gemea Înăbușit, Julius Îi privea Înțelegînd, tremurînd ca varga și simțind că se Înăbușă. Apoi a urmat primirea la aeroport. De acolo s-au dus direct la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe piele și face semn unui tinerel să panseze rana cu o bandă de stofă. — A fost o greșeală când au închis-o la început cu agrafe metalice, rostește sentențios, în timp ce-și clătește cu grijă mâinile într-un lighean. — Da’ ce, trebuiau să mă lase să sângerez până muream? se răstește ursuz principele. Durerea îl face ciufut și cu chef de harță, gata să dea vina pe alții pentru suferința sa. Nici vorbă, stăpâne, se grăbește medicul să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o măsoară lung din ochi. Doar n-am ajuns să mă tem de niște bieți smintiți care se folosesc de apă, aer, făclii, ligheane și mai știu eu ce alte parascovenii pentru prorociri, chipurile, răspunde după un timp cu iritare în glas. Ironizează: — Ar fi mai folositor, pentru sănătatea lor fizică și mintală, dacă și-ar îndrepta atenția spre bordeluri și prostituate. Ofensată, Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]