1,716 matches
-
eliberarea din această stare, tentativa, zadarnică, fiind făcută de dragul unui ideal. Acest tip uman ar fi întruchipat de Faust, căruia îi consacră, de asemenea, versuri. După „crude îndoinți”, căutând salvarea în vis și visare, poetul crede că moartea e unicul liman. Versurile lui, foarte răspândite în epocă, au fost reproduse în numeroase reviste până pe la 1900. A tradus, împreună cu Vasile Pogor, partea întâi din Faust de Goethe (1862), unde se concentrează asupra fidelității transpunerii. Mai tălmăcește din G. Herwegh, M. Claudius
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
Într-un articol despre Ovid Densusianu, scris de Dragoș Protopopescu sub pseudonimul Valde, acesta este definit drept „cel mai rafinat spirit din câte am avut și avem”, „un poet al eului”. Versurile dintr-un recent volum al lui Ovid Densusianu, Limanuri albe, sunt considerate exemplare pentru înțelegerea ideii de „imperialism în artă”, autorul fiind „cel dintâi care a vorbit la noi de cultul energiei în literatură și artă”. Printre poeții prezenți se află Ion Minulescu (Nocturnă, Spre soare, Va fi), Dragoș
SARBATOAREA EROILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
după punerea În aplicare a Regulamentului Organic, cele două puteri, suzerane și protectoare, Rusia și Poarta Otomană, Încălcând principiul domniei pe viață, l au Înlăturat de pe tronul Țării Românești pe domnitorul Al. I. Ghica, iar apoi prin Convenția de la Balta Liman (19 aprilie/ 1 mai 1849) au decis să revină la numirea domnilor din cele două principate doar pe o durată de șapte ani. În felul acesta, expunând sumar lucrurile, a evoluat instituția domniei În prima parte a secolului XIX și
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Fecioare la licitație”, RP, 1933, 4 785; Paul Daniel, „Fecioare la licitație”, „Epoca”, 1934, 1 489; C. Dan Pantazescu, „Bucureștence”, ȚA, 1936, 1 110; Erasm [Petru Manoliu], „Rumba dragostei”, „Credința”, 1936, 356; Stelian Constantin-Stelian, „Șoimii României”, „Atheneum”, 1937, 1; Horia Liman, „Paraziții tacâmului”, „Azi”, 1937, 30; G. Călinescu, „Paraziții tacâmului”, ALA, 1938, 914; Predescu, Encicl., 857. E. O.
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
realitatea cotidiană, tratată epic (modalitate caracteristică liricii lui) și tonul jucăuș relevă în subtext un sens filosofic: „Trec anii, trec lunile-n goană,/ Și-n zbor săptămânile trec./ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec!// Eu nu știu limanul spre care/ Pornesc cu bagajul acum,/ Ce demon mă pune-n mișcare/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă păreții,/ Eu sunt chiriaș trecător:/ În scurtul popas al vieții/ Vreau multe schimbări de decor”. Efortul de
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
acordat Premiul special al Uniunii Scriitorilor pe 1980. Narațiunile din Orașul cu fete sărace prefigurează unele scrieri ale lui T. consacrate spațiului închis. Nuvela titulară conține în schiță cadrul romanului Un port la Răsărit: un oraș „strâns între stepă și limanul Nistrului”, fără păduri în jur, cu ierni cumplite și suprapopulat de fete: Cetatea Albă. Instantanee de viață, unele cu pronunțat specific rusesc, aduc majoritatea prozelor: în peisaj urban (Mamocica, Șase monede albe, Ospăț cu oameni buni) sau rural (Gâsca lui
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Evenimente nu prea se produc, iar cronica orală înregistrează, de regulă, doar întâmplări minore. Ceva grav se petrece, totuși, o dată, la o petrecere nocturnă. Două rusoaice, surori ale unui terorist trecut la „bolșevici”, ademenesc un locotenent, într-o luntre, pe Liman, unde e împușcat de fratele lor, în confruntarea cu grănicerii români pierzându-și viața și una din fete. Dar și atunci când nu se întâmplă nimic, zilele nu sunt chiar toate la fel. Crăciunul devine marele moment al anului, mai ales
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
numără Petre Constantinescu-Iași, I. Bernstein, Eugen Jebeleanu, A. Toma, V.V. Stanciu, Petre Pandrea, Gheorghe Dinu (Ștefan Roll), George Ivașcu, Athanase Joja, Lucrețiu Pătrășcanu, S. Oeriu, Ștefan Tita, I. Vitner, Nicolae Moraru, Geo Dumitrescu, Mihnea Gheorghiu, Aurel Baranga, Florica Șelmaru, Horia Liman, Radu Boureanu, Mihai Beniuc, Igor Grinevici, Laurențiu Fulga, Tudor Vianu, Ștefan Voitec, Traian Săvulescu, Ștefan Tita, Eugen Relgis, M. Gh. Bujor, Perpessicius, Ion Frunzetti, Al. A. Philippide, Ion Biberi, Ion Caraion, Horia Deleanu, Ieronim Șerbu, Scarlat Callimachi, Emil Isac, Ben
VEAC NOU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290474_a_291803]
-
Hotin. După trei ani demisionează și, cu partea lăsată prin testament de Ladà, cu economii și cu zestrea soției (Zoița, fata paharnicului Mihalache Ghițăscu), cumpără moșii în ținuturile Hotin și Iași. Se statornicește în 1839 la Pociumbeni, unde, „ajuns la liman liniștit”, obținând și titlul de nobil în 1856, se va ocupa tot restul vieții cu agricultura. V. a scris, pe la 1845, o autobiografie rămasă în manuscris, intitulată Istoria vieții mele; avea, tot în manuscris, și un volum de satire și
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
redundanțe, controlul histrionic al actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme - pe lângă limanuri,/ prin intermundii, tărâmuri inferne,/ fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un vierme.// De ce, întrebai albiciosul meu cal,/ a trebuit să mă nasc pentru tine iar tu/ pentru ce m’ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
bibliografice: Teodor Scarlat, „Însemnările unui flămând”, „Românul” , 1936, 192-193; Horia A. Hulubei, „Însemnările unui flămând” , IIS, 1937, 5; Iacob Sulacov, „Însemnările unui flămând”, „Bugeacul”, 1937, 5-6; Constantin Coman, Un alt Creangă în căutarea unui editor, RP, 1937, 5 695; Horia Liman, „Studentul din Bugeac”, „Lumea românească”, 1938, 227; Silviu Cernea, „Studentul din Bugeac”, „Epoca”, 1938, 2 671; Mihai Spătaru, „Studentul din Bugeac”, „Mișcarea”, 1938, 1 945; Horia Liman, „Fiul poporului”, „Lumea românească”, 1939, 580; Theodor Râșcanu, „Fiul poporului”, „Libertatea”, 1939, 10
SULACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290018_a_291347]
-
Coman, Un alt Creangă în căutarea unui editor, RP, 1937, 5 695; Horia Liman, „Studentul din Bugeac”, „Lumea românească”, 1938, 227; Silviu Cernea, „Studentul din Bugeac”, „Epoca”, 1938, 2 671; Mihai Spătaru, „Studentul din Bugeac”, „Mișcarea”, 1938, 1 945; Horia Liman, „Fiul poporului”, „Lumea românească”, 1939, 580; Theodor Râșcanu, „Fiul poporului”, „Libertatea”, 1939, 10; Stelian Segarcea, „Fiul poporului”, „Progresul”, 1939, 67; Iorgu Tudor, Mișcarea social-culturală în Basarabia după Unire (1918-1944), București, 1976, 22, 182; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 106; Al. Burlacu
SULACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290018_a_291347]
-
o trecătoare sau un canal, Bogazkioi fiind numele turcesc al Cernavodăi (adică Satul Canalului sau Satul din Strîmtoare). Turcescul göl a trecut în hidronimia dobrogeană pentru a desemna un lac: ex. Siutghiol. Grecescul limen - port a trecut în română ca liman, desemnând lacul format la gura unui râu de câmpie, prin înnisipare. Mai recent, prin conviețuirea în Transilvania cu coloniștii germani, sașii din Siebenbürgen (cele Șapte Orașe), s-au împămîntenit cuvinte ca șanț (Schanz - la origine întăritură de pămînt), mărghile, pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
au adoptat numeroase soluții stoice pentru a evita anomia și silniciile. Dar fără raționalitatea poruncitoare, imperor, a stoicilor, ci cu misticismul sans rivages, cu evlavia infinită și bona fides slăvită de evangheliști. Așa a apărut soluția monastică 1. Era un liman la capătul oceanului lumii romane, frământat de uragane externe și de sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de curricula nedorite, fără sens, insidioase, care au fost botezate în fel și chip. S-a încercat defrișarea sistematică a acestei jungle onomastice, fără prea mult succes. Totuși, în 2005, Leslie Owen Wilson pare să fi ajuns la un anumit liman. Ea a publicat pe internet versiunea definitivă a unei tipologii curriculare, concepută în 1990 și ameliorată în 2004216. Este prima „geografie” curriculară completă. Leslie Owen Wilson a definit, în mod exhaustiv, curriculumul adoptând o manieră holistică; pe această bază, a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dem. Theodorescu, Radu Gyr, Mircea Brateș, Radu Cosmin, Sandu Teleajen, Petre C. Georgescu-Delafras ș.a.); Camil Baltazar, Scriitor și om, București, 1946, 177-184; C. Săteanu, Cuvinte despre G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1937, 168; D. Murărașu, Romanul românesc contemporan, CTC, 1937, 11-12; Horia Liman, „Menuetul”, „Lumea românească”, 1937, 167; Lovinescu, Scrieri, VI, 204-205; Baltazar, Evocări, 239-249; Predescu, Encicl., 903; Călinescu, Ist. lit. (1941), 702-704, Ist. lit. (1982), 786-788; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 59-63; Leon Baconsky, G.M. Vlădescu, ST, 1971, 9
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
artelor”. Primul tom al lucrării, Estetica baudelairiană, evocă etapele vieții, poetica, activitatea de publicist, eseist, critic literar și de artă, întâlnirile cu Delacroix, Edgar Poe, Wagner ș.a. Cel de-al doilea, Creativitatea baudelairiană, include analize, iar cel de-al treilea, Limanul speranței. Exilul, este consacrat ultimei perioade de viață, aici aflându-se și istoricul receptării operei lui Baudelaire în România, atât în ceea ce privește traducerile, cât și opiniile critice, de la cele care s-au ilustrat prin lipsă de înțelegere la cele care au
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
Lazăr Iliescu, N. Mihăescu, Șerban Bascovici, N. Țimiraș, Ion Caraion, George Dan, Aurel Tita, Al. Andrițoiu, Al. Colorian, Grigore Hagiu, Romulus Vulpescu, C. D. Zeletin. SCRIERI: Baudelaire. Existență și creație, vol. I: Estetica baudelairiană, vol. II: Creativitatea baudelairiană, vol. III: Limanul speranței. Exilul, București, 1992. Repere bibliografice: Al. Piru, „Estetica baudelairiană”, L, 1993, 2; Al. Piru, „Creativitatea baudelairiană”, L, 1993, 3; Al. Piru, „Limanul speranței. Exilul”, L, 1993, 4; Mioara Caragea, „În karma mea scria să-l slujesc pe Baudelaire” (interviu
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
D. Zeletin. SCRIERI: Baudelaire. Existență și creație, vol. I: Estetica baudelairiană, vol. II: Creativitatea baudelairiană, vol. III: Limanul speranței. Exilul, București, 1992. Repere bibliografice: Al. Piru, „Estetica baudelairiană”, L, 1993, 2; Al. Piru, „Creativitatea baudelairiană”, L, 1993, 3; Al. Piru, „Limanul speranței. Exilul”, L, 1993, 4; Mioara Caragea, „În karma mea scria să-l slujesc pe Baudelaire” (interviu cu Marin Rădulescu), „Cotidianul”, 1993, 2 martie; Ileana Mihăilă, „Baudelaire. Existență și creație”, RITL, 1993, 1-2; Elena Hotineanu, „Baudelaire. Existență și creație”, RLSL
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
vieții dă în cele din urmă o impresie de vetust și chiar de epigonism. Un nou elan liric trăiește M. la mijlocul anilor, ‘20 pe meleagurile basarabene, dar și acesta se epuizează repede, concretizându-se doar în câteva poezii epico-descriptive (Pe limanul Nistrului, Akermanul, Nadia, O iarnă la Bugaz, Legenda covoarelor basarabene ș.a.). Simple versificări, satisfăcând comanda organizației carliste pentru copii și tineret, Sergentul Soare și Cântecul străjerilor nu au valoare. În schimb rețin atenția, în destul de bogata publicistică a lui M.
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
pseudonimul, deocamdată însoțit de numele real: „Moretta-Petrașincu citește o schiță”. P. va fi, până la moartea mentorului său, unul dintre cei mai asidui frecventatori ai cenaclului. Debutează în 1931, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic”. În 1932-1933, conduce, alături de Horia Liman și Ieronim Șerbu, lunarul „Discobolul”. Este redactor la „Rampa”, „Adevărul”, „Reporter”, „Lumea românească” și „România literară”. În anii războiului i se încredințează spre redactare pagina literară a ziarului „Viața”. Mai colaborează la „România” lui Cezar Petrescu, iar după război la
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
în cuvinte, scrisul deschide o „ușă interzisă”, mijlocind descoperirea unei identități esențiale, perene. Textul are capacitatea de a închide un timp de inalterabilă actualitate, ceea ce o face pe poetă să privească spre scris ca spre un reazem. Este însă un liman bântuit de o ambiguitate funciară, ce apare intens în versurile din Pluralul ca o veghe (1990) și pe care P. a abordat-o cu un fin simț al analizei semiotice în volumul Ieșirea din contur (1985). Creația prin cuvânt se
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
o identitate androgină, la rândul ei configurată ca Înger al Morții. Performanța hermeneutului se realizează excepțional prin descinderile în „stratul ultim al viziunilor”, în metaforicul esențial unde se contopesc miticul, magicul, muzica și poeticul, aici fiind spațiul misterului văzut ca „liman al morții” și clipă a nupțiilor genuine dintre spirit și trup, înger și materie. Poezia antumă, corespondentă neptunicului, cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a.
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
au un vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o replică a focului rece interior. Secțiunea de aur (1973) aduce poezia rigorii: căutarea, blagiană, și-a găsit liman în întrezărirea ordinii estetice superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și „joc secund” la acest poeta artifex, „un alexandrin” în esență (Petru Poantă), stă oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre două lumi”; una e proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp”) sau insulă („ipotetică”) de cuvinte, e un artefact discreditat și recuzat
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]