727 matches
-
începutul glosei arată că Bacovia nu ocolea astfel 158 Constantin Călin de locuri „crude”, vorba lui Gourmont. Pentru el și pentru mulți dintre contemporanii săi, cimitirul (aflat atunci în afara orașului, „dincolo de barieră”) e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
respectiv, 339. 5. Ibidem, p. 339. 6. N-ar trebui uitat că Bacovia e tatăl a doi copii, unul în afara căsătoriei, altul în cadrul acesteia. Cît despre „vitalitatea” sa, vezi interviul intitulat „Am trăit în virtutea unui vîrtej în care singurele, veritabilele limpeziri le-a adus poezia”, pe care Agatha Grigorescu Bacovia mi l-a acordat în anul de dinaintea centenarului. (Ateneu, 17, nr.3,(143) sep. 1980, p. 12) 7. „Dintr-un text comun”, în Opere, p. 333. 8. „Hibernal noptat”, op. cit., p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ascultat imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă din viața mea, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. Căci atunci și-au luat ele avîntul, iar detaliile care au urmat nu au fost decît complemente, ilustrări și limpeziri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în elaborarea a ceea ce țîșnise din inconștientul meu de-a lungul acelor ani și care m-a copleșit mai întîi. A fost materia primă pentru opera unei vieți"6. În cazul lui Pauli, era
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în care nimic nu dispare cu totul, ci se metamorfozează numai. Mișcarea în durată e continuă. Evenimente și figuri din epoca regenerării devin pretexte pentru analogii cu noul timp resurecțional. Unirea Principatelor inspiră și ea reflecții menite a contribui la limpezirea clipei prezente. Personaje harismatice din secolul XIX sugerează actualității postmoderne însușirile necesare pentru a izbuti în noile proiecte. Ele privesc nu doar timpul lor, ci și "între-timpul" scurs până la noi. Desigur, nu toate judecățile emise atunci, pe seama evenimentelor în curs
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
soluții. Se va vedea că silogismul l-a dus, în timp, la reducții aberante, surprinzătoare la un om inteligent, iar morala nu era partea lui forte. Ceea ce interesează totuși în pasajul amintit e formularea polemică, la limită, a nevoii de limpeziri în societatea românească de atunci, societate pusă în situația de a-și regândi rosturile, opțiunile, în împrejurări drastic schimbate. Dar el avea un bun temei să insiste ca dialogul cu lumea apuseană să aibă loc mai ales în politică, știință
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu putință genocidul practicat de acesta în lagăre și închisori? De ce nu s-a opus o rezistență eficace? Unde erau elitele care aveau datoria să deschidă ochii lumii asupra situației? "Cearta istoricilor", cum a fost numit acest dramatic efort de limpezire a conștiinței colective, e un fenomen demn de reținut, ca expresie a conștientizării mai adânci și mai ample a societății în cauză. O dezbatere similară, deși mai puțin intempestivă, s-a referit, cu un sfert de secol mai înainte, la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dictatura pentru ca acest volum de publicistică, cel mai "fierbinte" prin chestiunile atacate (anii războiului de independență!) să poată intra în biblioteci și în posesia celor interesați. Faptul coincide cu eliminarea atâtor tabuuri din viața noastră culturală. Să ne bucurăm de limpezirea cerului culturii și să căutăm a-l păstra cât mai pur! Convorbiri literare, 1 (15 febr. 1990), p. 11 SFIDAREA PATERNALISTĂ Cine a urmărit scena politică de la noi în ultimele zile n-a putut rămâne impasibil la declarațiile făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după tensiuni și demonstrații de stradă ce puteau degenera în conflicte și mai dramatice. După cum se vede, Frontul Salvării Naționale, predispus în chip evident a acumula tot mai multă putere, în cadrul unei soluții voit echivoce, a trebuit să consimtă la limpezirea statutului său și să împartă prerogativele conducerii interimare cu alte partide. El devine astfel, la rându-i, un partid care va lua parte la viitoarele alegeri, urmând deci a-și prezenta programul și candidații. Un câștig de principiu pentru democrația
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
provocări, de a spori pas cu pas șansele democrației în mult suferinda noastră societate. Opinia, II, 54, (27 feb. 1990) p. 1, 3 ÎN SPRIJINUL "PROCLAMAȚIEI DE LA TIMIȘOARA" Revoluția din Decembrie, anticomunistă în esența ei, a declanșat un proces de limpezirea căruia suntem datori a lua parte cu toții. Să nu uităm că tăcerea poate fi luată de corifeii puterii drept asentiment și că trecutul regim a folosit tăcerea noastră, adesea vinovată, pentru a-și realiza, pe seama anihilării voinței colective, proiectul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ne declarăm, de aceea, deplinul acord cu Proclamația de la Timișoara, socotind că ea dă expresie și convingerilor noastre. Câteva accente se mai impun, ca adaos la aprecierile și exigențele formulate de timișoreni la 11 Martie c.: 1. Este necesară o limpezire a situației P.C.R., pornindu-se de la remarca inevitabilă că nu i se poate acorda alt tratament decât acela de care se bucură în lume formațiunile de tip fascist. 2. Răspunderea pentru dezastrul țării nu se poate limita doar la câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spre un sistem care să împace doctrina comunistă cu noile exigențe, iar alți matadori ai regimului s-au complăcut într-un echivoc ce nu promitea nimic bun. Era firesc ca societatea să reacționeze, mai ales prin tinerii studioși, cerând o limpezire cât mai deplină. O reacție în lanț s-a produs așadar, de la Timișoara la București, de aici pretutindeni în țară, solidarizând forțele novatoare și impunând dialogul puterii cu societatea civilă. Se cer acum garanții contra unei posibile întoarceri la vechea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anticomunist s-a putut forja în aceste zile, mai strâns, mai coerent, cu participarea a zeci și sute de vorbitori interesați să atribuie momentului de față, după lunga și tenebroasa epocă a dictaturii, adevăratul său rost. Timișoara a produs această limpezire. Piața Universității din capitală i-a dat suflul necesar pentru a se extinde asupra țării însăși, într-un moment când aceasta simte nevoia unui program susceptibil a-i asigura viitorul. Ceea ce se întâmplă acolo, între incinta Teatrului Național, flancat acum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
românești. El a condus, în mod firesc, la atitudini lamentative, dar și la conduite reparatorii. Una dintre cele mai interesante manifestări civice, după Revoluția din Decembrie, a fost desigur constituirea Grupului pentru Dialog Social. Menirea lui expresă era să provoace limpeziri într-o societate pe care îndelungata, aberanta dictatură și schimbările produse în ultimul moment o aruncaseră în plină confuzie. Dialogul apărea, în noul context, ca un cuvânt de ordine și o urgență, dat fiind că lumea noastră resimțea o nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a-i strânge laolaltă pe săteni, fie aceștia țărani, pedagogi, preoți, pentru a le proteja interesele și a stimula accelerarea dezvoltării sociale. Înapoi la Haret nu e deci o invitație retrogradă sau utopică, ci una capabilă a sprijini efortul de limpezire a clipei de față. Cronica, XXV, 38 (21 septembrie 1990), p. 1, 2 STÂLPII SOCIETĂȚII Dacă reluăm aici un titlu binecunoscut, fără a se ignora conotația ironică, este pentru că el ne apare semnificativ pentru căutările celor preocupați la noi de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unui proces istoric care a început demult și care numără, dacă e să considerăm explozia iacobină ca un moment semnificativ al emergenței sale, taman două secole. Bicentenarul Revoluției franceze, evocat de curând în toată lumea, a pus în lumină eforturile de limpezire a procesului în cauză, eforturi asumate îndeosebi de istorici, se înțelege, dar și de filosofi, antropologi, oameni de artă, etc. O vastă operație analitică s-a întreprins, sub multiple unghiuri, iar rezultatele sunt concludente. Ceea ce trebuie spus aici e că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
amintiri dureroase, de melancolie, însă și de propensiuni utopice, plutește azi peste lume. Istoricii o alimentează cu mijloacele lor, tot mai conștienți că în efortul actual spre o mai deplină claritate a discursului despre om ei aduc nu doar necesare limpeziri, ci și penumbra noilor, inerentelor mituri. Societatea e în continuă mitogeneză, proces căruia nici istoriografia nu i se poate sustrage. Dar știind aceasta, istoricul își ia precauții de metodă, sistematice. Ambiguități? Antinomii? Ele țin de natura însăși a istoriei. Speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un moment (înțelegând prin aceasta deceniile dintre cele două Uniri) când societatea românească cunoștea un rapid proces de modernizare, o nouă cadență a mișcării sale în timp. Exista pericolul unor schimbări prea rapide, susceptibile să împiedice adevărata creație, care presupune limpezire, decantare, continuitate. Creația mai implică desigur o nouă ordine introdusă în realitatea existentă, dar și adiție diacronică, suprapunere de valori. Aici descoperă N. Manolescu, nu fără temei, contradicția de bază a mentorului Junimii, care a voit să inaugureze fundamental, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care să fie credibilă. Piața ca mână invizibilă reglatoare este produsul explicit al nevoii de credibilizare a forței explicative de mecanism economic. Teoria paradigmei mecanismului reia viziunea platonică a primatului ideii. Din idee se generează faptele, care, apoi, susțin idei. Limpeziri metodologice Modernitatea teoriei paradigmei relansate de Kuhn este evidentă. (Kuhn, 1976) Practic, opera lui Kuhn este corectă politic cu opțiunea americană pentru modelul explicativ al emergenței umane dinspre ideal spre real teoretizată de Platon și sublimată de iluminiști. Din faptul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
poate crea focarul dacă este murdară). Nu este deloc nevoie să apelăm la ajutorul intelectului și să-l punem să dovedească existența reală a lui Dumnezeu. Trebuie să încercăm să înlăturăm orbirea spiritului, iar unica posibilitate de clarificare constă în limpezirea imaginii (simbolice) și a forței motivante pe care o inspira ea. Este important să lămurim nu numai logic, ci și psihologic crearea simbolică a supraconștiinței: imaginea "Dumnezeului-mister", ca să reușim să-i sesizăm radiația: forța sublim motivantă pe care o exercită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
puterea veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-l dau să fie batjocorit.” Adică, pentru dezmeticire și limpezirea tărtăcuțelor noastre, ilumi- natul ivrit mărturisește cu mintea acasă, că, tot ce a spus și a scris pentru ,,mîntui- rea”, neamului omenesc și liniștea Dumnezeului păcii este apă de ploaie sau zoaie aramaică după zicerea de pe tăblița 53! Jalnic Adevăr
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de macaz este lipsa unui curent de idei care să se fi lansat și impus în România postcomunistă. Ca și înainte de 1989, spiritul public românesc e dominat de evoluțiile din lumea literară, mai curând estetice decât ideologice. Mai promițătoare în ceea ce privește limpezirile cultural-ideologice și dezbaterile de substanță este Idei în Dialog, înființată de Horia-Roman Patapievici pentru a răspunde unei crize structurale a lumii românești, pe care am deplâns-o amândoi de multe ori: absența unei piețe intelectuale funcționale, în care controversele și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
șabloane literare și le topește formal, le „naționalizează”. Artizan trudnic al limbii române, pe care o mânuia cu dificultate, A. își proiecta singur instrumentarul poetic, lucrând, din 1813, la un Rimario moldavo, dicționar de rime și îndreptar de versificație. Obsesia limpezirii filologice îi însoțește opera, adunând într-un „vocabulari” - la finele primei ediții de Poezii (1836) - arhaisme și neologisme, nume proprii și o importantă terminologie literară, cu definiția speciilor poetice, vizând aceeași preocupare de a oferi reguli clasice de urmat. Începuturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ca premisă fundamentală a capacității sale de a proiecta lumi posibile. De altfel, ipoteza lumilor posibile, cu o străveche tradiție speculativă, este prizată astăzi de discipline diverse, ca filosofia analitică sau logica modală. Semantica lumilor posibile și rolul ei în limpezirea statutului lunecător al ficțiunii au atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales, spre evaluarea ei tradițională într-un sistem având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
fără efect pe planul prozelitismului religios - românii stăruind în ortodoxia lor strămoșească - măsura a avut drept consecință neplanificată inițierea procesului de înlăturare a slavonei și de instituire simultană a românei ca limbă cultă, fapt ce a contribuit mai departe la limpezirea unei forme incipiente a conștiinței identitare românești. Secolele al XV-lea și al XVI-lea sunt martorele succesive ale Începuturilor și biruinței scrisului în limba română, după cum titrează cartea semnată de P.P. Panaitescu (1965). Sub impulsul presiunii confesiunilor reformate care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
arunce lumină mai întâi asupra naturii naționalismului ca ideologie politică, iar mai apoi să vizeze clarificarea semantică a conceptului de "națiune", existent și intens utilizat în vocabularul politic al vremii. O discuție centrată pe chestiuni definiționale ar contribui major la limpezirea naturii naționalismului ca ideologie politică. Definiția care a dobândit statut canonic în științele sociale, aparținând lui E. Gellner (1983), afirmă că "naționalismul este înainte de toate un principiu politic, care statuează ca unitatea politică și cea națională ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]