826 matches
-
făcuți. A pledat vinovat, a cerut să fie introdus într-un program de dezintoxicare, a spus că nu a mai folosit droguri de două săptămâni, că s-a angajat ... — Ce? — Da, are o slujbă, se pare că este șofer de limuzină la fosta lui companie. Lucrează neîntrerupt acolo, de două săptămâni. Charles spune că s-a îngrășat ... — Nu-mi vine să cred, spuse Josh. — Știu, zise ea. Nici lui Charles nu i-a venit să creadă, dar jură că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întrebă el. — Imediat. Astăzi, dacă vreți. Da, e bine, spuse el. — În regulă. Vă vom vizita sediul peste patru zile. — Nu astăzi? — Oh, nu. Vom începe astăzi, dar mai întâi trebuie să rezolvăm acea problemă delicată. Apoi, vom veni. O limuzină neagră trase alături. Șoferul ocoli și îi deschise portiera. — Oh, apropo, spuse ea. Porsche-ul dumneavoastră a fost localizat în Houston. Suntem destul de siguri că nu a fost luat de soție. Se urcă în mașină, iar fusta i se ridică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fost localizat în Houston. Suntem destul de siguri că nu a fost luat de soție. Se urcă în mașină, iar fusta i se ridică. Nu o trase în jos. Îi făcu semn cu mâna lui Rick, în timp ce șoferul închidea portiera. Când limuzina se îndepărtă, Rick își dădu seama că rămăsese fără aer. Capitolul 18 Era doar modul lui de relaxare, Brad Gordon știa asta, dar n-ar fi încercat să o explice altcuiva. Un bărbat singur trebuia să fie foarte atent, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plac companionii cu pene, leagă-i niște greutăți mari de picioare și aruncă-l în râu. Pentru că eu nu vreau să mai văd niciodată pasărea asta. — Da, domnule Williams. — Am auzit tot, zise pasărea. — Foarte bine, spuse Barton Williams. După ce limuzina bătrânului plecă, Jenny rămase pe pistă, ținând în mână cușca acoperită. — Ce să fac cu chestia asta? zise ea. Tatăl meu urăște păsările. Le împușcă. — Du-l la un magazin de animale de companie, spuse pilotul. Sau dă-l cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mișca prea natural, la plecare. Ajuns în culise, se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise ea. Watson înjură, apoi se sprijini de femeie și ieșiră afară, unde-i aștepta limuzina. Noaptea era rece și puțin umedă. — Doctori blestemați, zise el. Nu mai fac nici un test, la naiba. — Dr. Robbins n-a pomenit nimic de vreun test. Șoferul deschise ușa. Watson se urcă greoi, târându-și piciorul. Femeia îl ajută. Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Te doare rău? — E mai rău noaptea. Vrei o pilulă? — Am luat deja una, zise el și inspiră adânc. Știe Robbins ce naiba e asta? — Cred că da. — Ți-a spus și ție? — Nu. — Minți. — Nu mi-a spus, Jack. — Iisuse. Limuzina gonea prin noapte. Watson se uita pe fereastră, respirând greu. Clinica era pustie, la ora aceea. Fred Robbins, treizeci și cinci de ani și frumos ca un star de cinema, îl aștepta pe Watson împreună cu doi doctori mai tineri, într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întâi. Tocmai am ajuns pe palier, când Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. Sunt atât de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decât mașinile obișnuite. Ușile liftului din celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
persoane din conducere, cu toții puși la patru ace, În costume scumpe, Închise la culoare. — Gata ! șuieră Cyril spre bieții oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămânem toate trei holbându-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mână are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
da. Până la urmă, tot o să afle. O, Doamne. O, Doamne. OK, poate că mă ambalez ca fraiera. Mai bine să mă calmez și să nu fac din țântar armăsar. Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu câte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
intoxicat cu spirt medicinal furat dintr-o farmacie. Nu le-a trebuit repartiție, nu le-a trebuit mobilier, au ocupat-o pur și simplu imediat, de teamă că le-ar putea-o lua alții Înainte. La Întretăierea ,,străzilor,, există o ,,limuzină,, , o fostă Mazda, intrată pe jumătate În pământ, răscoaptă de soare și zbârcită de geruri. Ea folosește drept ,,casă de oaspeți,, pentru cei ce se Încumetă să Înopteze În acest fief al mizeriei. Copaci, iarbă, asfalt, canalizare, mobilier, Încălzire, medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au fost prezenți.Pregătirile au fost pe măsura. Cornel provenea dintr-o familie înstărită. Nunta s-a desfășurat în curtea casei socrilor. Muzică,chiuituri,mâncăruri tradiționale și băutură din belșug. Când veselia era în toi,în fața porții a oprit o limuzină argintie. A coborât o femeie elegantă,cu ten masliniu. Doi bărbați vânjoși o însoțeau.Probabil garda ei de corp.Dupa obicei,tata și socrul meu le ieșira în întâmpinare cu o sticlă cu vin și-i poftiră la petrecere. Femeia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Se aplecă să schimbe un CD.Derapă necontrolat pe acostament.Se răsturnă de 4 ori pe taluz. Mașina era șifonată. Era lovit la cap. Motorul era întreg.Sună acasă.Iși liniști familia. Avea asigurare.Urma să recupereze 85% din valoarea limuzinei.Făcu fotografii cu digicamera celularului.Le transferă pe laptop. Poliția îl amendă.Service-ul se ocupă de transportul epavei auto. Merse la spital pentru un control medical.I se pansară rănile de la cap. Acasă soția îl sărută pătimaș,cu dragoste
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile „post-gândirii”. Ce-i de făcut? Habar n-am. Știu, doar, că În cutia Pandorei a fost Închisă și speranța. De nu cumva grecii ne-au mințit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toate degetele ascunse cu excepția celui mare și a celui mic. Spuneau „al dracului“ din belșug. Și vorbeau cu un accent de Harlem. Ceea ce nu era o problemă. O problemă era faptul că ei descinseseră direct din New Jersey. într-o limuzină supradimensionată. Erau niște cretini din zonele suburbane care încercau să fie „mișto“. Și veniseră la petrecerea mea. Ceea ce nu era bine deloc. —Bună, Rachel, a spus o voce. Aproape că m-am prăbușit pe podea într-o poză de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am dacă mașinile au tras la el sau la țiganii din curte, care dau petreceri demne de halima, de joi până luni dimineața, cu zeci de taxiuri ducând-aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
închiși, să se bronzeze. Domnește permanent o gălăgie veselă. Ai zice că nu există drame, nefericire. Cine poate ști, însă, ce ascunde fiecare? Pe vremuri, la Costinești, nu era nici un semn de "civilizație". Ieri, niște bișnițari au descins, aici, cu limuzinele pe plajă și și-au adjudecat o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de sticle colorate. Pentru sume frumoase, închiriază un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Europei, că ei sunt mai grozavi, mai "civilizați". Chiar mai tehnici. Cu bani, ei pot să cumpere, dacă vor, și parcele în Rai. Și îi pot demonstra lui Dumnezeu că pot conversa cu El, stând răsturnați, comod, pe pernele unei limuzine. Gândul îmi lunecă (dar acum nu mă socot nici sentimental, nici retrograd!) la turlele celor două biserici din Lisa, când începeau să bată clopotele, da câte ori cerul se acoperea cu nori infernali, prevestitori de grindină; mai întîi, clopotul de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sâcâie. A spus că atunci când nu era aici, era acolo - cu el, făcând aia. Destul, am spus eu. — Atunci, însoară-te cu mine, a spus Selina, dar fără drăgălășenia de mai înainte. * Fielding își lipi spatele de perna festonată a limuzinei, ca o pisică. Își îndreptă manșetele și spuse hotărât: — Eu spun să-l alegem pe Spunk 1. — Nu-l cheamă chiar așa, este? — Sigur, a spus Fielding și mi-a povestit în continuare despre doi actori din sud, Sod2 MacGonagall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața familiilor de negri, cu ligile de frați și adversarii lor de pe terenul de baschet și siluetele mamelor strigând din spatele plasei de țânțari. Avioane fantomatice se izbeau bâzâind de capota limuzinei la neagra întindere de apă de lângă La Guardia. Interzis pietonilor, Parcarea interzisă, Interzisă trecerea Liniei Albe, Respectați Cu Strictețe Regulile De Circulație, respectați-vă Banda, Pantă - Mențineți Viteza. Trebuie Să I Se Spună Șoferului Meu Toate Lucrurile Astea? N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poate de simplu. Ori ea, ori eu. Eu sunt gagica ta. Doamne, dacă ar citi Caduta un singur cuvânt din tot căcatul ăsta. Sau Lorne! — Îl citesc acum, spuse el. Am trimis mai multe copii azi de dimineață cu o limuzină. Pentru tine, Caduta, Lorne, Spunk, Butch. — Okay, am spus eu, era vorba de filmul meu. Nu-l poți face decât o singură dată și bine. Din toate direcțiile voi fi împroșcat cu căcat. Și tu, amice, va trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o drept înainte, cu umerii strânși, ca un soldat rănit sub o ploaie de foc. La Zelda. Braserie și salon de dans. M-am apropiat și mai mult. Braserie și salon de dans. M-am uitat înăuntru prin geamul de limuzină. Mese, un pian acoperit cu husă. Totul părea mort acolo, nici un fir de viață sub lumina cenușie și uscată, absorbită de praf și de scrumierele pline. Tot personalul și toți clienții erau în mormintele lor de mumii și în coșciugele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
umflătura la subsuoară, ca un portmoneu dolofan. — Cine ți-a pus gând rău, amice? l-am întrebat eu pe Fielding în timp ce ne plimbam. — Oamenii săraci, a răspuns el ridicând din umeri. Așa că i-am pus o a doua întrebare - de ce limuzina? M-a privit cu ochi goi. Știu de ce, sau cel puțin așa cred. Siguranța de sine și glanțul pe care ți-l dau ei merită să-ți atragi invidia străzii. Poate că grosolănia, îngrozitoarea brutalitate a banilor face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu cred că le-ai semnat de două ori. O dată sub Co-semnatar, o dată sub Self. Era numele tău. Compania pe care ai format-o n-a fost Goodney & Self. A fost Self & Self. A fost Self. Hotelurile, biletele de avion, limuzinele, statele de salarii, chiria studiourilor. Tu ai plătit totul. Tu. Numai tu. Am dat din umeri, cât se poate de calm și am spus: — Hai să jucăm. I-am luat tura. El mi-a luat calul. Cele patru piese au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
J.G. Ballard 1995 Capitolul 1 Vaughan a murit ieri în ultimul său accident de mașină. De-a lungul prieteniei noastre și-a exersat moartea în multe coliziuni, însă acesta a fost singurul lui accident adevărat. Îndreptată cu bună știință spre limuzina actriței de film, mașina sa a sărit peste balustrada podului rutier de la Aeroportul Londra și-a plonjat în acoperișul unui autocar plin cu pasageri ai curselor aeriene. Trupurile zdrobite ale turiștilor înghesuiți, ca o hemoragie a soarelui, încă mai stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
măcelării. Gândindu-mă acum la Vaughan, cum se îneca în propriu-i sânge sub girofarurile poliției, îmi aduc aminte de nenumăratele dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale supermagazinelor pustii. Visa la frați și surori înstrăinați, întâlnindu-se din întâmplare în ciocniri inevitabile pe drumurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]